4,031 matches
-
cu slobozi Mie Doamne să nu-mi dai Dragi domnele! Să nu-mi dai acelea toate Mie Doamne să îmi dai Dragi domnele! Cel voinic de-asar din poartă, Ținea poarta cu spatele, Dragi domnele! Zidurile cu umerii Și zâmbrele cu sprâncene Dragi domnele! Cum ca ia nu mai este Unde sunt ei feți frumoși? Dragi domnele! Ei să-mi fie sănătoși! Dacă la familia la care au ajuns stăpânul este slujitor al Domnului la biserică se cântă colindul de masă pentru
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
ce s-a întâmplat, moment cu moment, secundă cu secundă... Profesorul dr. Popescu, urmărea în liniște evoluția stării sănătății infirmierei, dar și parametrii conturați pe aparate, dezvăluindu-i-se o serie de alte informații, la care acesta doar încrunta din sprâncene fără a spune nimic. Asculta șirul evenimentelor relatat de cele două femei, iar când acestea și-au întrerupt relatarea semn că au terminat ce aveau de spus, profesorul le-a privit grav, dus pe gânduri. A întins mâna către Emanuela
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
și care-l salvase pe copil de ploaia de mere coricove îndreptată asupra-i de nărăvașii ciudoși, îl trăsese de-o parte să-l ogoaie. Simțindu-i meteahna ațâțată și de batjocoritori, îi vorbi de un leac, ridicând stufoasele-i sprâncene deasupra ochilor pătrunzători și veseli. Să fi trecut o jumătate de an, poate? El se găsea tot cu frica-n sân, parcă și mai și decât altădată! Și creștea încă pe măsură ce se apropia clipa vestită de omul ciudat, adică vremea
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
în zori? Oare vântul nu încetează sub macii subțiri ai câmpiei, de teamă că le smulge florile, vrând să-i îmbrățișeze? Oare torentul mării nu se întoarce în larg, de teamă că-și mușcă propriul țărm, vrând să-i mângâie sprânceana din valuri? Există oameni gingași ca ei, în stare să emoționeze și să tulbure gândul cuvântul, privirea, tresărirea inimii! Întocmai este actrița gingașă ca firul firav al mătasei, frumoasă ca o crăiasă ce stăpânește împărățiile povestei, Monalisa Basarab! Curajul nu
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
a furat urină care conținea sibutramină și amfetamine în valoare de sute de mii de lei. * Zeci de nemulțumiți își trec dupoă-amiezile sprijiniți de mesele cârciumilor din piață. La noi, cârcoteala e încă de bonton. Printr-o simplă ridicare din sprâncene se găsește rapid nod în papură. * Spun unii că în România s-au încurcat valorile și s-a ajuns la o întindere excesivă a limitelor toleranței, de ochii unei Europe care nici măcar nu ne-a cerut așa ceva. * ''Falimentul național'' al
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
la un restaurant chinezesc, unul vestit prin aceste locuri, despre care auzisem numai laude. În timp ce ne îndreptăm spre orășelul acela plin de farmec din inimă ținutului dornelor am simțit nevoia de a-i destăinui țintă aventurii, mai ales că o sprânceană ridicată cam mult mă îngrijora de ceva vreme. Soția mea, de altfel că majoritatea, nu este o admiratoare a delicateselor și rafinamentelor culinare ale orientului, având chiar, despre ele, judecați destul de severe, ca să nu spun mai mult, dă dovadă și
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
confluențe multiculturale și temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice, danubiene respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintiților Munți Carpați - coloana vertebrală a Europei - rimând cu Dunărea, străveche axă economică și comercială, culturală și spirituală a bătrânului nostru continent. Născut în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]
-
confluențe multiculturale și temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice, danubiene respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintiților Munți Carpați - coloana vertebrală a Europei - rimând cu Dunărea, străveche axă economică și comercială, culturală și spirituală ... Citește mai mult La vârsta patriarhilor, Corneliu Leu are o vitalitate, o energie și un dinamism cu adevărat ... leonine. Cheia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366806_a_368135]
-
confluențe multiculturale și temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice, danubiene respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintiților Munți Carpați - coloana vertebrală a Europei - rimând cu Dunărea, străveche axă economică și comercială, culturală și spirituală ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366806_a_368135]
-
altele. Parcă-s făcute la presă!... Râsese prelung după observația sa, ca de o glumă bună. Era un bătrânel ceva mai scund, dar vânjos, cu o pilozitate pronunțată pe piept și pe umeri, ochii săi mici, apropiați, căutau sfredelitori de sub sprâncenele stufoase, ridicate mefistofelic în sus către tâmple. Își proteja de soare capul pleșuv cu o batistă înnodată la cele patru colțuri, de sub care i se iveau niște perciuni zburliți cu părul cărunt. Mâna lui păstra umiditatea vâscoasă a unei băuturi
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădit tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte de filme idioate și adrenalină în
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
și-a ucis copiii pentru a se răzbuna pe soț?... Nici vorbă, protestase grăbit, cu voce gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun asta. Îmi aruncase o privire aproape dușmănoasă, de supărare ochii păreau să i se fi alungit sub sprâncenele stufoase. Nu i-a ucis ea, continuase, respirând anevoie. S-a prăbușit o boltă de pivniță peste ei. Că le dărâmaseră nemernicii casa și doar în pivniță le rămăsese loc de adăpost. Simțeam întreaga popicărie zguduindu-se în spatele meu. Aveam
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
tiranii.” Cella Delavrancea: „Frumoasă, deșteaptă și originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor și având o acțiune imediată asupra tuturor...” Matila Ghyka: „Maruca Cantacuzino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subțire, cu niște ochi negri minunați sub niște sprâncene pe care nu le poți numi decât distinse și un ten frumos, ușor roz; se știa că era de o frumusețe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele și caracterul ei, orgolios și fantast. Trebuie să aduc imediat
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
vrajă în chipul și glasul ei, încât am simțit cum uitarea mă pătrunde ca o moleșeală, ca o fericire, și am întins brațele spre ea”. Este trezit la realitate de țipătul pescărușului său și simte o durere în cicatricea dintre sprâncene. Marea este străbătută de un cântec din lumea de sus, spre el se rostogolesc boabe de mărgăritar care sunt lacrimile mamei în care se reflectă chipul ei drag. Pune lacrimile pe rana dintre sprâncene și durerea i se alină. Crăiasa
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
simte o durere în cicatricea dintre sprâncene. Marea este străbătută de un cântec din lumea de sus, spre el se rostogolesc boabe de mărgăritar care sunt lacrimile mamei în care se reflectă chipul ei drag. Pune lacrimile pe rana dintre sprâncene și durerea i se alină. Crăiasa este foarte dezamăgită că nu reușește să-l facă să uite. El se gândește la cei dragi și la minunățiile lumii de sus pe care universul apelor nu i le poate oferi. Este dus
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
ținut timp de două săptămâni la limita dintre viață și moarte. Tot timpul aiurase ceva despre Crăiasa apelor, despre Radu și o crăpoaică. Și totuși el este convins că a fost în lumea apelor și aduce drept argument semnul dintre sprâncene, iar de câte ori se aude vuietul apelor simte durere în frunte și un dor nemărginit de a se întoarce la Crăiasa apelor. În sprijinul ideii de autenticitate a trăirilor vine și faptul că naratorul întâmplărilor a fost și protagonistul lor. Tot
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
chipul, mai întâi de departe, ca și când abia l-ar fi ghicit, parcă din teama de a nu descoperi în oglindă acel ceva de care ar putea fi nemulțumită. „Oglindă, oglinjoară... ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negru-căprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negru-căprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei sprâncenelor, inspirând oricărui privitor respect prin armonia liniilor și hotărârea accentuată de pomeții obrajilor. Mda! Îmi dă o notă de încrezută... Gura... Ce zici de ea? Este chiar... senzuală, iar buzele perfect conturate par a fi permanent în așteptarea unui sărut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
e moale ca untul! Granit? He, joacă de copii! De zece ori mai dură ca diamantul era suprafața lacului! Sărea toporul de parcă loveam în cauciuc de tractor! Așchiile intrau prin salopetă, blugi și izmene, zgâriind pielea! Transpirația rămânea țurțuri pe sprâncene și în bărbie, mâinile mă dureau! - Te descurci nepoate, buuun, dă-i bătaie, zicea nenea Ionel, cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul gol, cu sticla în mâinile fără mănuși... Când am dat de apă a fost calvar! M-
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
exprimare, că femeia TREBUIE să fie puternică. Atunci bărbatul cum trebuie să fie? Feminin? Din cauza asta bărbații umblă în colanți cu vedere la glezne și fără șosete sau cu tricouri decoltate? Femeia trebuie să fie puternică și bărbatul își face sprâncene Nike, freză de cocoșel și haine cu trei numere mai mici ca să-i stea mulate? Într-o lume normală, femeia e femeie, bărbatul e bărbat. În aia normală, nu în lumea noastră, să ne înțelegem. Nu mai știm care e
FEMEIE ... FII BĂRBATĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367722_a_369051]
-
iubeam! Mă copleșeau, mă fascinau! Cu un alt mare maestru, Al. Husar, făceam „Estetică”. Și tot cu el - un curs special, despre Tudor Arghezi. Nu-l voi uita, nici pe el. Era mefistofelic. Da, chiar așa, cum arăta el, cu sprâncenele lui expresive, așa mi-l imaginam eu și pe cel cu care Faust făcuse Pactul. Intra (înalt, și-un pic adus din spate) în amfiteatru. Lua loc la catedra largă, își intindea mâinile pe tăblia ei, impreunându-le, și începea să
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
se prelungește peste normal. Și deodată, profesorul Al. Husar, întreabă ( aproape în șoaptă și râzând - în felul său, de Mefisto special!): - Ați înțeles, domnilor studenți? Câteva voci: - Da... Desigur... Și Faust râde larg, fără sonor, se-nroșește tot, ridică din sprâncenele-i speciale și întreabă: - Ce-ați înțeles?!... Și-și continuă râsul surd, fiind roșu până-n vârful urechilor. Sprâncenele mefistofelice urcau și coborau mereu. Mă simțeam ultragiat. Toată ziua eram urmărit de zâmbetul lui ironic, decepționt, insinunt și ușor triumfător. Acasă
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
de Mefisto special!): - Ați înțeles, domnilor studenți? Câteva voci: - Da... Desigur... Și Faust râde larg, fără sonor, se-nroșește tot, ridică din sprâncenele-i speciale și întreabă: - Ce-ați înțeles?!... Și-și continuă râsul surd, fiind roșu până-n vârful urechilor. Sprâncenele mefistofelice urcau și coborau mereu. Mă simțeam ultragiat. Toată ziua eram urmărit de zâmbetul lui ironic, decepționt, insinunt și ușor triumfător. Acasă reluam uneori cele pe care el credea că nu le putem înțelege. Și-atunci, abea atunci, nu-l
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra dealului. Iar acesta îi cam luneca de sub tălpi... Era năltuță și plină de viață. Avea 17 ani. Dar
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
începuturi, Abel și Cain. Ura doboară, bunătatea ridică. Am trăit împreună cu el douăzeci și unu de ani. L-am lăsat să se apropie de mine, de sufletul meu, să-mi pătrundă în inimă și ... , în liniștea care acoperise compartimentul cei prezenți ridicară sprâncenele ca semn că așteptau nerăbdători firul povestirii. Femeia nu avea în fața ei decât pe cea căreia îi relata cele trăite cu bărbatul pe care, am înțeles mai târziu, o părăsise. Pentru ea, noi, ceilalți, nici nu existam. Povestirea continuă: mi-
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]