6,333 matches
-
se naște o dorință. Atunci o stea cade, pe care eu îmi agăț dorința. Și acea stea va avea grijă să mi-o îndeplinească. Noaptea vorbesc cu Luna, ziua Soarele-mi ține de urât. Ascult povești. Le spun. Și poveștile spuse sunt duse de vânt în toate colțurile lumii. Nu, nu vreau să cobor. E bine sus. De ce să plec din lumea mea? Din mintea mea. În final trebuie să fii singur. · Îi spun fiicei mele: Haide, cu cât te miști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atât față de muncă în sine, cât și față de oamenii cu care aceasta o obliga să intre în contact, nu s-ar fi putut deloc spune că ea își dusese, până la capăt, îndatoririle întru totul conștientă de ceea ce face. Mai clar spus, după mai bine de douăzeci și cinci de ani de serviciu, ea nu se alesese, în 122 Rareș Tiron realitate, cu absolut nimic de la nimeni, căci, la alte amintiri, în afară de cea a imaginii biroului său, deloc nu se putea gândi; niciodată nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar așa sunt acele ființe: neevoluate! Speranțele sunt ca o gură de apă rece pentru acei oameni, ele sunt singura cale, care-i conduce la ceva stabil
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl neliniștea crunt, întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să remedieze gratis orice defecțiune din gospodărie. Am primit chiar și cartea de vizită a firmei, pentru orice eventualitate. Aveam impresia că sunt proiectat într-un film neverosimil, o utopie a serviciilor domestice, un Empireu al eficienței muncitorești. Acestea fiind spuse, îmi rămâne, în final, sarcina ingrată de a executa o mică evaluare a situației autohtone. Deși formal integrată în structurile europene, România se află, după toate aparențele, în continuare sub zodia păcătoasă a colonialismului cultural, reflex al unui imperialism de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea băut în Anglia îți trezește reacții umorale față de mentalități de colonist pe care le credeai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sluji. Practicare binelui totdeauna, iar unde sunt necesare, iertarea și renunțarea. Precizez că este vorba despre o luptă continuă: așa a fost și pentru mine, de-a lungul vieții mele. Pentru Isus respectarea preceptelor de bază ale umanității este, altfel spus, evidentă. Respectarea poruncilor divine și pentru el înseamnă: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți, să nu te lași pradă poftelor. În aceasta concordă cu exigențele morale ale celorlalți fondatori de religii și instituie fundamentul unei etici mondiale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sa către lume și, astfel, drept condiție transcendentală a științei înseși, ci mai întâi, și în mod mai esențial, drept această interioritate radicală care definește Individul originar care suntem în calitate de Individ viu. Situația științei în cultura modernă, sau, mai bine spus, cultura modernă ea însăși în calitate de cultură științifică, ni se dezvăluie astfel sub înfățișarea unui paradox. Pe de o parte, știința este un mod al vieții subiectivității absolute și îi aparține pe de-ntregul. Cu toate acestea, pe de altă parte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
galileană este această contradicție. O punem în evidență imediat ce, încetând a considera știința singură, așa cum o facem de obicei, adică a o reduce la conținutul său obiectiv tematic, ne aruncăm privirea asupra celui care i se dedică sau, mai bine spus, care o face, adică savantul. Degeaba trăiește acesta din urmă într-o intentio științifică, degeaba se consacră în mod exclusiv obiectivităților sale ideale, regulilor și legilor lor asta nu înseamnă că el există mai puțin ca om, în interiorul acestei lumi-a-vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ghideze, nimic care să le dicteze modul de abordare de neocolit a unei realități care, tocmai, nu mai există, din punctul lor de vedere cel puțin. Din acest moment nedeterminarea metodologică corespunzând carenței referențiale a acestor științe, sau, mai bine spus, vidului lor ontologic, are drept consecință importarea în ele a metodelor care definesc științele naturii. Și aceasta în mod aproape inevitabil, dacă este adevărat că, ignorând subiectivitatea care sălășluiește în om și îi definește umanitatea, aceste științe n-au a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
modurilor de viață ale individului, moduri ce nu trebuie considerate ca fiind modalitățile pe care le îmbracă o viață în cursul istoriei sale contingente și supuse hazardului, ci ca fiind, într-adevăr, moduri, habitusuri subordonate unui tipic, sau, mai bine spus, unui stil. Faptul că aceste modalități sunt moduri, iar nu simple accidente ține de faptul că ele se înrădăcinează în esența vieții, fiind de fiecare dată dorite și dictate de ea. Această înrădăcinare a modalităților în viață, ca moduri ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale încercări de sine, insuportabilul de pildă, dacă ea, dimpotrivă, îl reține în sine ca ceea ce este ea și ca ceea ce o motivează, atunci ea se ridică până la înălțimea acestui patos, operația sa nu are altă finalitate sau, mai bine spus, altă realitate decât de a fi înfăptuirea și realitatea acestui patos însuși, istorialul său: în loc să expedieze raportarea noastră la ființă în afectivitate, ea o actualizează. Cu cât se intensifică această raportare, cu atât se intensifică acțiunea însăși, în așa fel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se naște și a pieri a ceea ce este acolo în față și în care forța trebuie, sub efectul presiunii opresive pe care o exercită ea însăși asupra sa, să se uite și să fugă de sine, corespondența, sau, mai bine spus, legătura ontologică este perfectă. Consistenței depline a venirii în sine a vieții și astfel veșniciei acestei veniri îi corespunde "actualitatea" care determină televiziunea și mijloacele de comunicare în general în calitate de mediu în care acestea se mișcă, în calitate de aer pe care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o teorie generală a cunoașterii și, astfel, a subiectivității transcendentale ca atare și în structurile sale cele mai profunde, ea se pomenește redusă la o reflecție asupra cunoașterii științifice prezentate ca singura valabilă: ea a devenit epistemologie, sau, mai bine spus, dat fiind că știința care se face constituie reflecția autentică a științei asupra ei înseși, o simplă istorie a științelor. La CNRS (Centrul Național al Cercetării Științifice), filozofia este inclusă în a patruzeci și cincea și ultima secțiune, sub titlul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se aude uneori în fundal vine de la pârâul Ava, care curge mai jos de casa mea. în realitate e mult mai slab, dar atunci când îl imprimi pe bandă, vuiește, ca un torent al lui Doré. Când tot ce am de spus va fi gata și se va transforma în carte, atunci și semnele de punctuație vor fi puse la locul lor, literele mari se vor deosebi de cele mici, ce-i de prisos va fi îndepărtat și acolo unde va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
citesc. Timpul nesfârșit petrecut la școală după ore nu mi-a fost de ajutor. Stăteam în școala pustie și goală, învățătoarea și cu mine, unul lângă altul. Adesea plângeam amândoi. Am încercat să-i explic ce vedeam - sau mai exact spus, ce nu vedeam -, dar în mod evident ei toate astea îi rămâneau invizibile: cum semnele negre fâlfâiau în aer în jurul nostru și cum uneori păreau să stea în loc, dar atunci se roteau așa de iute în jurul propriei lor axe, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se stârneau rotocoale albe. E foarte greu să descriu acel sentiment de solidaritate care poate cuprinde oamenii într-o seară de miez de vară. Eu ședeam pe o bancă vopsită în negru, un pic deasupra camarazilor mei. Sau, mai bine spus, deasupra noastră. Directoarea stătea în picioare în fața mea, îmi citea scrisoarea mamei, iar mici rafale de vânt făceau ca hârtia subțire, de culoarea teracotei, să fluture, împodobită cu monograma ușor de recunoscut a tatei. în ultimele rânduri mama scria așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
A folosit acest termen, „exclusiv“, în toate variatele înțelesuri pe care le poate avea cuvântul, atât laudative, cât și depreciative, ca să spunem așa, în spiritul lui Pascal. Și a pomenit și asta. Mulțumesc, am spus eu. A fost foarte frumos spus. Odată, după ce ajunseserăm să ne cunoaștem cu adevărat, mi-a citit acel pasaj unde Pascal spune că Dumnezeul creștinilor nu este unul dintre acei zei care au creat doar adevărurile matematice și ordinea naturală. Acest lucru n-au decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
despre amândouă la un loc. De fapt acesta fusese sâmburele strălucitei sale lucrări: omul de știință Pascal, care fusese cel mai vestit savant al timpului în domeniul vidului, reușise ca teolog să umple acest vid cu Dumnezeu sau, mai corect spus, arătase că aceste două elemente sunt unul și același. Vidul, adică vacumul eternității, este Dumnezeu, Tatăl nostru. în scurtă vreme un student suedez zelos aflat la Paris - ce avea să devină mai târziu unul dintre conducătorii noii mișcări spirituale - descoperi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ușor de înțeles în care să i se transmită mesajul? „Bietul flăcăiandru, sărmanul, neisprăvitul de el!“ Dar mulți și-au amintit totuși că existam. Și au ajuns la concluzia că trebuia să văd cu ochii mei, că eu, mai simplu spus, trebuia să-mi vâr propria mână în rana deschisă, altfel nu voi crede niciodată. Tocul meu tocmai terminase de desenat ultima surcea din povara pe care Isaac o purta în spinare și era gata să facă prima linie a palmierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în când - nu tot timpul, dar din când în când - trebuie să audă și furtuna. Uneori însă pot să-și ofere răgazul să se odihnească în tufele de iarbă-neagră, cu brațul sub cap. Da, a zis ea. E foarte frumos spus. Apoi i-am sugerat că ar putea foarte bine să aibă grijă de mine. Pentru început. Ai putea începe cu mine, am spus. Atunci ea m-a privit pentru prima oară cu adevărat, cercetându-mă: barba tunsă strâmb, urechile proeminente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rațiunii, cel mai bun mod de a asocia realul și raționalul. Dacă Hobbes se baza pe cauze mecanice, insistînd asupra dezordinii naturii, Hegel adopta o perspectivă evoluționistă, crezînd în devenirea unui Stat unic, încarnare a perfecțiunii divine. În alți termeni spus, primul era un materialist, al doilea un idealist. Viziunii organiciste a lui Hobbes, după care funcția creează organul, antropologii i-au răspuns descriind societățile primitive fără stat. Acesta nu este deci un produs natural, ci unul cultural, ce corespunde unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
afaceri în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a acestuia. Așa stau lucrurile în educație, alimentare cu apă, telefonie, tratarea deșeurilor menajere, drumuri, parcuri publice, pompieri, poliție etc., toată lumea vrea să dispună de ele după pofta inimii, dar cine va dori să-și releve preferințele asupra subiectului? Altfel spus, cine va dori să plătească impozitele necesare? Este adevărat faptul că impozitele nu sunt ridicate pentru cutare sau cutare serviciu, ci pentru toate. Acest principiu al non-afectării resurselor bugetare derivă de fapt din logica pasagerului clandestin. Acesta ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
regula capitației, larg aplicată în perioada premodernă și parțial restaurată în Marea Britanie, sub denumirea de Poll tax; al doilea este tot egalitar, dar într-un grad mai mic. El își pro-pune să țină seama de capacitățile contributive ale fiecăruia. Altfel spus, impozitul crește odată cu venitul sau cu cheltuiala. El poate crește în mod proporțional, dacă rata de impozitare este unică, sau progresiv, dacă rata de impozitare crește odată cu baza fiscală, cum este cazul în multe țări cu impozitul pe venit; al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]