192,914 matches
-
mare, ca la autocare. Cu ea ce-și mai clătește ochii, prin balcoanele oamenilor. Acum e la pat, săracul. Nu l-am mai văzut de mult pe-afară. Până la balcon se se mai târăște uneori...Acum e rândul nevestei “să stea de veghe”. Închid geamul rapid. Cine știe ce-mi mai vor auzi urechile...Și nu vreau să-mi stric ziua. Îmi fac un ceai, și-mi citesc mesajele. M-am trezit având în minte sfatul unei prietene mai vârstnice:” Să
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
se gândi, la vremea însurătorii d-nul cu fluturașul de salariu „competent”. Și așa a fost. Și-au făcut o vilă cochetă...la care un leu n-a pus unul mai mult decât altul. E interesantă veșnica lor negociere. Deși stau de 20 de ani împreună, fiecare e „cu punga lui”. „Copii nu vreau, că-s cheltuitori!” i-a zis el înainte de însurătoare...și-așa a rămas. Au bătut palma. Îmi vine să râd. La banii lor, ea preferă să meargă
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
continuă pentru ceva. Ortodoxia pe care acești studenți, în mod conștient sau inconștient, o susțin este denaturată, îngustă, emotivă ( ... Ceea ce lipsește este bucuria și pacea în Duhul Sfânt. Fără bucurie, smerenia și rugăciunea sunt lipsite de har, deoarece puterea lor stă în bucurie. Religia a devenit sinonimă cu o sobrietate incompatibilă cu bucuria. Ea este, așadar, neputincioasă. Oamenii așteaptă de la religie (creștină) răspuns, liniște, sens, iar sensul este bucuria. Acesta este răspunsul ce cuprinde în el toate răspunsurile.“ Cuvintele lui Alexander
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di by http://confluente.ro/Parintele_profesor_alexander_schmemann_stelian_gombos_1337086317.html [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
-l amintesc de când era un băiețel de 8 ani, elev într-o clasă la care predam marțea și sâmbăta în școala noastră din Paris. A fost înzestrat și sclipitor și un liturgist remarcabil, dar aș zice că adevăratul lui geniu stătea în abilitatea de a vedea și recunoaște noi nevoi, noi situații și să reacționeze față de ele într-un mod cu adevărat profetic. A fost un campion al cauzelor noi, dar nici o cauză nu era mai importantă pentru el decât cea
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di by http://confluente.ro/Parintele_profesor_alexander_schmemann_stelian_gombos_1337086317.html [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
cumpenele lor s-aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga mea ne ducem parcă până la marginea lumii se uită arborii îngroziți la noi și ne întreabă încotro am luat-o o mie de ani au trecut și trupurile noastre stau pitite prin steiuri se fac râuri și curg spre marea timpului s-au dus diminețile noastre s-au dus amurgurile copilăriei pe limba ceasului dorm îngeri într-o noapte floarea mea eu te-am visat înfloreai ca un poem ca
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Elegie_ion_ionescu_bucovu_1350677510.html [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
și iar s-a stins... nu mă lovi vântule lasă-mă să mă plimb prin deșert așa fără apă paralel cu frunzele moarte să străbat pădurile de sticlă până la țărmul unui lac limpede ca aerul pe care-l respir să stau pe malul lui și văd în unda rece chipul ei cum se sparge-n oglindă, nu mă lovi vântule nu mă lovi... vineri, 19 octombrie 2012 Referință Bibliografică: elegie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 658, Anul
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Elegie_ion_ionescu_bucovu_1350677510.html [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
pas, tu, un pas și eu, Uniți pe veci de Dumnezeu. Oricâte ploi se vor ivi, La tine-n suflet să mă ții... Acolo, strâns, ca o icoană, Să-ți ung cu mir, rană cu rană. Oricâte gropi ne vor sta-n cale, Nu voi da drumul palmei tale... Te voi urma, chiar și-n pământ, Mă vei urma și-n iadul crunt. Referință Bibliografică: Mână în mână... Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2329, Anul VII, 17 mai
MÂNĂ ÎN MÂNĂ... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/andreea_vaduva_1495036393.html [Corola-blog/BlogPost/370172_a_371501]
-
greu sau mai ușor, unii, am reușit să ne cumpărăm un amărât de acoperiș deasupra capului, o căsuță sau un micuț apartament, și am mai reușit să ne împlinim și dorința de a călători liberi prin lumea largă. N-am stat să ne plângem lipsurile la nimeni sau să protestăm „organizat” împotriva celor care ni le fac, după cheremul celor care așteaptă să le vină rândul, să ne facă și ei altele, ci am plecat cu zestrea anilor cei mai productivi
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
a refuzat categoric, cu toate insistențele încurajatoare ale medicilor. ─Nu înțeleg de ce? Avea doi băieți care erau lumina ochilor lui! De ce? Azi sunt șanse mari să reușească un transplant! Da, tu Maricuță! Nu s-au înțeles... Știi? Înainte de a muri, stând cu capul pe umărul sărmanei sale măicuțe, în strădania de a suporta durerile pe care nici morfina nu i le mai putea ameliora, a zis... oftând o vorbă care m-a cutremurat și pe care nu o voi putea uita
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
la cei patruzeci și cinci, nu la cei din urmă! El zicea mereu că trăiește „o veșnicie”, pe care nu și-o poate scurta nici măcar cu alcool, căci nu-i suporta ficatul. ─Era credincios! Maică-sa nu l-a sfătuit...? Stai cuminte fată! Ea ținea enorm la el, dar cine se bagă în familie? Da, chiar așa! Cine să se bage într-o familie, dacă nu manipulatorii care zic că ne „slujesc” cu LEGI CIVILE și SPIRITUALE??? Căci, pentru ca Poliția sau
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
referitoare la prima sa iubire, înșirate moderatorilor creatori de show-ri pentru „gură cască”. Eram amândoi tineri și fiecare aveam scepticismul nostru. Cine ar fi trebuit să ne spună atunci de partea cui este ADEVĂRUL? Într-o dragoste curată, EL nu stă nici la unul nici la celălalt, ci la mijloc, căci acolo este locul LUI dintotdeauna? Uneori sufletul omului este ca abisul unui ocean: când te așepți mai puțin, din el se ridică valurile uriașe ucigătoare. Ziua aceea, care decursese atât
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
bătut la ușă, ținând în mână o invitație la nuntă: Mia, știi cât te-am iubit! Te-aș ruga să vii, pentru că nu știu dacă o iubesc pe această femeie, cu care mă voi căsători și, necăsătorit, nu vreau să stau... Bineînțeles că nu m-am dus. După un an de zile, abia-abia, m-am lăsat înduplecată de o prietenă și, tot într-o Duminică, am intrat iar în orășelul lui Gelu. Abia acum cred că îngerul negru al sorții, a
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
Stau la prora de la ora șase. M-am sculat cu noaptea în cap, crezând că adepții lui Kamoho sunt, cel puțin, matinali. Din păcate, nu numai aceștia, dar și ceilalți par să mă contrazică. E aproape nouă și, în afară de Thomason, pe
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
spuma mării. Valul de somnoroși incorigibili năvălise ceva mai târziu, după ora nouă, fiind, așa cum mă informase Ali, compus doar din tineri. Mă sforțez din toate puterile să-i scanez atent, dar, cu toate străduințele mele, nu depistez niciunul. - Cum stai? mă întreabă Thomson la telefon. În partea asta nu se vede nimic! - Nici aici! zic. Probabil că e prea devreme pentru ei! - Dacă sunt ca Voquin mai avem de așteptat! - Se pare că nu! îi răspund în șoaptă. Tocmai a
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
mai avem de așteptat! - Se pare că nu! îi răspund în șoaptă. Tocmai a ieșit! Se îndreaptă spre tine! Thomson chicotește. - Vorbești de lup și lupu-i la ușă! Îl văd. Îi văd și isigna! Te las! Din locul în care stau cuprind aproape jumătate din cabine. Pe ușa fiecăruia pot desluși ușor numărul de ordine, scris cu litere negre pe un fond alb. Mai mult, deslușesc fizionomia omului și însemnul acela insolit, reprezentând un rechin, încadrat într-un romb de dimensiune
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
romb de dimensiune unei monede din Evul Mediu, de un galben strălucitor ( probabil, din aur! La zece fix am surpriza să depistez trei bărbați musulmani, îmbrăcați în robele lor caraghioase și purtând nelipsitele turbane, cu insignele lui Kamoho în piept. Stau unul lângă altul, în cabinele 15,16 și 17. Îl sun pe Thomson și-i spun. - Și de la mine au ieșie doi! Nu-i a bună! - De ce? - Îmi miroase a altceva. - Terorism? - Nu exclud, deși nu văd ce are una
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
și până acum! Ce naiba caută în compania arabilor ăștia, nu știu. Uite, a mai apărut unul! Închide, lăsându-mă să mă concentrez pe sectorul meu. Voquin dispăruse undeva în zona exclusivistă spa. Reușisem să-i fotografiez cu telefonul pe toți. Stau la terasă unui bar în aer liber, unde mă găsește Ali, care își făcuse griji toată dimineața. - Era cât pe ce să vă dau dispărut, sir! - Am ieșit foarte devreme ca să prind răsăritul, îi spun, stai liniștit! - Să vă aduc
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
cu telefonul pe toți. Stau la terasă unui bar în aer liber, unde mă găsește Ali, care își făcuse griji toată dimineața. - Era cât pe ce să vă dau dispărut, sir! - Am ieșit foarte devreme ca să prind răsăritul, îi spun, stai liniștit! - Să vă aduc prânzul aici? - N-ar fi rău, zic și continui distrat: Ești cumva musulman? Ali face ochii mari. - Da, de unde știți? - Tocmai că nu știu! - Sunt. - Și de ce nu porți haine arăbești? - Nu ne permite regulamentul, sir
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
gândul ne măsoară printr-o ramură de clăi umblă ziua pe perete cu privirile-n tavan poftind doar umbrele drepte și coralii de mărgean iar pe degetele umbrei timpul iată înflorește până-n dosul stins al curbei unde văzu-ți înlemnește stai aplecă-te spre zi și măsoară-ți precis unghiul ca să poți curat trăi tu să fii cu roade pomul 26 mai 2016 cluj Referință Bibliografică: Cu umbra / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie
CU UMBRA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1466172520.html [Corola-blog/BlogPost/373601_a_374930]
-
noi avem o morală supremă fiindcă prin tot ceea ce facem și trebuie să facem orice fiindcă Dumnezeu a făcut lumea, iar noi avem datoria să o ținem în viață. Puțini înțeleg asta, iar de restul nu ne pasă! Dar cum stăteam eu, așaaa, legănat de tren dar și de vise aurite, simt că mă privește cineva. Deschid ochii și văd cu multă uimire că pe scaunul din fața mea se așezase un om care mă privea stăruitor iar pe față avea un
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
în brațe, putea să se lovească în cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
părinți, iubita lui va suporta foarte greu această situație. O încuraja cum putea mai bine să treacă peste acest șoc traumatizant. Cum se apropia încheierea anului școlar, urmând să intre în vacanță, i-a promis solemn că va veni să stea cu ea la țară până lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Vor vedea ce hotărâri au de luat între timp. Săndica era tot timpul plânsă și încerca să se împace cu situația existentă însă în momentul când trebuia să
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
și încerca să se împace cu situația existentă însă în momentul când trebuia să intre în casă și se vedea singură nu se mai putea abține și începea din nou să plângă. Slăbise, era abătută și neglijentă cu ea însăși. Stătea mai mult pe afară, prin curte, evitând să rămână mult timp între pereții casei care-i aminteau de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar fi putut face. Seara, ca să adoarmă
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
mai avea de pregătit și proiectul pentru examenul de stat. Totuși dacă dorea, putea să ajungă cel puțin pentru douăzeci și patru ore, să-și vadă părinții. A neglijat pur și simplu să o facă din comoditate. Acum regreta că nu a stat mai mult cu ei. Dacă nu se întâmpla violul lui Viorel și accidentarea, nu știa dacă reușea să părăsească Dobrogea până acum. Se descurca din ce în ce mai bine atât cu treburile gospodărești ale casei, cât și cu serviciul. Și totuși era greu
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
trebuiau asigurate noi padocuri pentru vacile fătate ca și țarcuri pentru viței. Era multă gălăgie făcută de tinerele mame prin grajduri, care își chemau progeniturile ce abia se țineau pe picioare. Trebuiau alăptați de către îngrijitori până prindeau puțină putere să stea pe propriile picioare. Erau o frumusețe de vițeluși. Săndica, mai toată ziua stătea printre ei ca nu cumva să pățească vreunul ceva. Parcă erau proprii săi copii. Sosită acasă, Mircea o aștepta în fața casei mici. - Bună, iubito. Cum a fost
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]