2,655 matches
-
de durere să facă un târg cum se fac uneori pe aici iată altul să fii chip străin de inima ta încrustată cu rugi de Acela cu rănile Lui. ziua a început să se plece spre noapte iar omul cu statura clădită în ceară s-a ridicat ca un paznic de soare și-a ars cu lumină nestinsă trecând pe rând ca un foc sângeriu din fiu în fiu din fiu în fiu... Referință Bibliografică: Jertfa lui Constantin Brâncoveanu / Alexandru Mărchidan
JERTFA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346996_a_348325]
-
gingaș și vesel, fără discernământul unui copil mai mare, reprezenta inocența întruchipată, veselindu-ne la fiecare apariție. Semănau între ei, având figuri simpatice de păpuși orientale, cu ochii căprui și migdalați, pielea albă și părul negru ca abanosul, cu o statură medie ce aducea cu tatăl lor, mama fiind mai înaltă și mai oacheșă, dar la fel de frumoasă. Puteai să juri că au fost uitați de vreun japonez pe tărâmul nostru depărtat, fiindcă toți cei care-i vedeau își exprimau uimirea și
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
ne-am întâlnit cu un prieten de-al său, un individ care părea să care în spate cel puțin șase decenii de viață, dar despre care am auzit că nu are mai mult de cincizeci de ani. Era mic de statură, părul răzleț și alb încadrându-i fața zâmbitoare, cu o barbă scurtă, neîngrijită, și aceasta la fel de albă, cu o față roșie, inflamată de băuturi dinamitate ce poluau de departe atmosfera din juru-i. - Hai, Gică!! Ai sosit? Ai trei fete? Nu
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
prin niște fire îmbârligate și legate de un cui bătut în tâmplăria ferestrei prin care lumina pătrunde cu greu. Între geamurile nespălate de un veac păianjenii țesuseră pânzele ucigașe, dar acum era o relaxare totală. Un bărbat slăbănog, mic de statură, nebărbierit, intră înăuntru. Fără să zică nimic mângâie băiatul pe creștet și se aruncă în patul din fundul camerei, de langă sobă. Stătea cu fața în sus și privirile ațintite undeva în tavan. Era o pată galbenă semn că pe
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
iată că acum particip în compania a doi bărbați interesanți la o seară minunat de frumoasă și de interesantă". Printre mese venind dinspre faleză își făcu apariția Gil Dobrică însoțit de un alt bărbat mai tinerel și mai mărunt de statură, care urcară pe scenă alături de orchestră. Au început să se audă aplauze în grădină la apariția lui. În timp ce cântărețul mulțumea publicului, membrii orchestrei au coborât de pe scenă, așezându-se la masa ce le-a fost rezervată, pentru a servi și
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
De nimic nu ești în stare femeie nenorocita ... ” Urma apoi un intreg șir de blesteme, înjurături adresate când mamei mele când mie, auzeam răcnetele lui iar în pauze oftatul mamei. Nu era corpolent că bărbat aș zice chiar slab de statura mijlocie, era totuși un om ager, iute în mișcări. Dar ceea ce impresiona era fața lui, părul castaniu cu câteva fire argintii, fruntea încruntata, ochii verzi din care izvora o lumină crudă sălbatică, cred că alcoolul era de vină, obrajii palizi
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
familiare, pentru ultimul drum înainte de a porni în călătoria veacului și a faimei: acolo printre cei alături de care a copilărit, fizionomia lui și-a regăsit ascendentele oltenești, viața lui dobândește un patetic sens, operă lui artistică își împlinește adevărată lui statura. Fiul vine să se situeze docil în obscurul convoi al străbunilor”. - Cum de nu am auzit ce a spus?! Dacă știam îl invităm și pe el aici, împreună cu noi, să ne bucurăm de această veșnică primăvară, la braț cu Dona
BRAŢUL ANDROMEDEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348477_a_349806]
-
Leahu fost coleg de clasă la liceu, care este stabilit în America de aproape 30 de ani. Incerc să-mi aduc aminte, acum după 50 de ani de nevedere, ceva din fiziomenia colegului de altădată, Aurel Leahu. Băiatul acela de statură mică, cu mers legănat, cu față de domnișoară, cu priviri iscoditoare și minte sclipitoare, băiatul acela cu vocea inconfundabilă în care se ascundea primul răspuns cerut de dascălii clasei. Acesta este portretul fostului meu coleg pe care îl păstrez nealterat în
DOI PRIETENI de IONEL CADAR în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348500_a_349829]
-
ce devenea din ce în ce mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut cu picioarele direct în papuceii ce-o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbracată în cămășuța lungă până în pământ porni fără sfială dar cu grijă în pași spre valul de murmur ce venea-curios-dinspre bucătărie. -Suntem
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
atât de colorate și atât de bogate, așa cum este orice tinerețe. Era Clujul împlinirii ca om, cioplindu-mi propria configurație morală, al ambițiilor de a-mi fauri un statut de profesor apreciat și respectat, de a ține mereu la înălțime statura de onorabilitate. Era orașul clocotitoarelor tinereți care te împing spre zonele tăinuite ale seducătoarelor ademeniri din care doream să gustam pentru completarea bagajului de viață, ispite la care apoi renunțăm la marginea decentei și a bunului simț. Trăiam parcă o
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și pentru picioarele mele lungi. - Dar aici nu este nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre cușete. E rândul meu să îl privesc nedumerită. Trenul s-a urnit din loc însoțit de un urlet sinistru. Sau așa îmi pare mie. - Mai există un alt vagon de dormit? - Nu! Va trebui să coborâți la
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
Publicat în: Ediția nr. 817 din 27 martie 2013 Toate Articolele Autorului Astăzi sunt, negreșit, cu gândul la DISTINȘII și FRUMOȘII mei PRIETENI BASARABENI care comemorează, cu tristețe, UNIREA cea repede destrămată. Mă închin - de-aici, din masa românității - în fața STATURII lor de FĂCLIERI ai REDEȘTEPTĂRII NAȚIONALE! Și adăst ca vrednica lor osârdie întru REÎNTREGIREA ROMÂNIEI să se împlinească repede și pentru VEȘNICIE! Le reiterez basarabenilor dragi spovedania mea poetică, în numele celor neputincioși în fața Istoriei: SPOVEDANIE, PE MALUL DREPT Mă iartă
CU GÂNDUL LA FRAŢII BASARABENI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345445_a_346774]
-
se depărta de cele lumești și a pătrunde în dimensiunea lucrurilor sfinte. Cel ce conducea totul acolo în calitate de stareț și preot era părintele Spiridon, caracterul acelui preot mă impresiona, el avea în jur de șaptezeci de ani, era scund de statură, cu părul mare alb, de asemenea avea o barbă mare, albă, impunea respect prin însuși prezența lui în acel loc. Uneori îl priveam cu atenție în timp ce el slujea în timpul slujbei de duminică, atunci vedeam cum sprâncenele lui albe stufoase împreună cu
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
mamei lui, a tot încercat să găsească o doamnă care să accepte să se rupă de civilizație și să își împartă viața cu el. Nu îi lipsește nimic, să știi! Râseră amândouă, după care, Mona mai aruncă o privire pozelor. Statură masivă, păr blond spălăcit tuns soldățește, ochi deschiși la culoare trădând o privire acră imposibil de descifrat, un ansamblu nu foarte reușit și totuși, nu dezagreabil. Poate că era adevărat că femeile nu pot trăi fără bărbați și viceversa, pentru că
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MOȘ MACHE CAP.II MARIA Autor: Dan Petrescu Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Într-o zi, pe când Mache era absorbit de socoteli, în birou intră o fetișcană de statură medie cu ochii căprui și părul căzut pe spate într-o coadă groasă. Se uită la Mache și zise: - Tu probabil ești noul băiat de prăvălie cu care se tot laudă tata. Am venit să văd ce este de capul
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
ea-i omorâse, cine atunci?! E-adevărat, nu exista nici un mobil al crimelor în serie, cum sublinia cu emfază Procurorul, nici arma, nici cadavrele nu erau de aflat! Dar, ce conta?! Acuzata avea exact profilul unei criminale periculoase: mică de statură, cu părul alb-colelie, strâns într-un coc firav, cu rochia sobră, dintr-o catifea cenușie, veche de când lumea, cu pantofii ăia scâlciați... o înfățișare care n-avea cum să stârnească nici un pic de încredere! Procurorul își croise demult o teorie
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
școlerilor! -Să uităm, cum spunea latinul de brevitate vitae, să ne bucurăm! adaugă Solitarul eclatând din toată ființa-i. -Carpe diem! finaliză îndemnurile Patriarhul și imboldul său vivant contrastă pentru prima oară cu înfățișarea austeră și măreață dedusă și din statură, și din părelnica sa neclintire. Oricum, sufletul său adolescentin evadase acum printre ei și avea să se refugieze în sobrietatea-i la sfârșitul scurtei vacanțe. Doc se detașă de grup, le dădu tonul cu o voce baritonală tânără și caldă
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
două. - Împăratul a trimis după tine. Ia-ți barosul și vino cu noi la palat! Și dă-ne respect! protestară milițienii. - Bine, pârliților... Marcel se înălță pe vârfuri și-și ridică mâinile, încălzindu-se. Era un mare om, și la statură și la suflet; cu o barbă neagră lăsată pe piept, cât capul leului! Era o barbă ce ascundea multe secrete... Acesta intră în casă și ieși cât ai clipi cu barosul în mână. Soldații înghițiră de două ori în sec
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
delicat/ ca să șterg tristețea/ venită de niciunde pe chipul tău,/ dar nu m-ai simțit.// M-am căutat în visurile tale,/ în adâncurile tulburate/ de speranțele care au înghețat demult,/ dar m-am rătăcit." Tot acest eșafodaj se sprijină pe statura paradigmatică a iubirii. Însă intervine timpul și funcția lui erodantă, fapt incontestabil care determină viziuni din ce în ce mai adânci. Astfel iau naștere vilegiaturi imaginare încărcate de nebănuite semnificații. Ipostazierea dorului în registru nocturn aduce aproape fiorurile crepusculare, uneori inflamabile. Forța sentimentelor e
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
tabloul acela. O ramă neagră, prea mare pentru gusturile lui, contrastând puternic cu roșul unui fundal radiant, pe care se înșurubau hipnotic două spirale albastre, între care, dintr-o pată vișinie amorfă, părea să se strecoare o umbră alungită, asemănătoare staturii unui om. - Cât a costat monstruozitatea aceasta? O întrebase, într-adevăr mai violent decât intentionase, dar ea nici măcar nu catadicsise să îi răspundă. Atârnase tabloul deasupra patului, fără să-i ceară măcar părerea, iar din acel moment, începuse să își
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
obiectul care trona deasupra patului. Rama neagră, prea groasă pentru gusturile lui, contrasta puternic cu fundalul roșu, radiant, iar între cele două spirale albastre, înșurubate hipnotic în decor, prin pata vișinie amorfă, păreau să se strecoare două umbre alungite, asemănătoare staturilor unor oameni. Referință Bibliografică: TABLOUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1356, Anul IV, 17 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
Aceasta admirație, așa zis profesională, sincer era un om educat care trecea ușor din economie în filozofie, literatura, muzica și pictură cu un mental atletic precum propria să statura și cu o privire seducătoare pe care ulterior am mai întâlnit-o de câteva ori în viața mea, m-a determinat să încep încă din octombrie să învăț încă o dată toată istoria României de la daci și români până la apoteoticul comunism
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376539_a_377868]
-
clasă la o școală de meserii, care este stabilit în America de aproape 20 de ani. Încerc să-mi aduc aminte, acum după 50 de ani de nevedere, ceva din fizionomia colegului de altă dată, A.L. băiatul acela de statură mică,cu mers legănat,cu fața de domnișoară,cu priviri iscoditoare și minte sclipitoare, băiatul acela cu vocea inconfundabilă în care se ascundea primul răspuns cerut de dascălii clasei. Acesta este portretul fostului meu coleg pe care îl păstrez nealterat
CAUT UN PRIETEN de IONEL CADAR în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376097_a_377426]
-
pe AZI în exclusivitate, nu putea să-și prospecteze nici viitorul. Se întrista, capitulând a deznădejde mută... Veni, însă, clipa când, înainte de a intra într-un nou AZI, ca semn al supremei răsuciri în sine, aruncă spre Creator, dinspre înălțimea staturii sale, toată pigmeica sa mirare - De ce ?!... Referință Bibliografică: STATUIA / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1444, Anul IV, 14 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
STATUIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376707_a_378036]
-
nu era conștientă. Apoi, mai erau Doraly și Ariana, două prietene ale Gracei, mai mari cu un an, Iancu și Luana, frați, în vârstă de 15 și respectiv 17 ani, Hercule care era cel mai mare din grup, cu o statură pe măsura numelui, un caracter generos, foarte loial și curajos. Făcea parte din Clubul Pugilistic al Juniorilor din localitate, participa la concursuri și luase câteva premii de prestigiu, fiind considerat o mare speranță a sportului local. Era îndrăgostit de Luana
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]