2,798 matches
-
Lujeni și Șipeniț și se termina la orașul Cernăuți care, până în secolul al XVIII-lea, era situat pe malul stâng al Prutului. Pe atunci, întreaga regiune era acoperită de păduri, care au fost ulterior tăiate, zona semănând astăzi cu o stepă. Drumul mai sus-amintit era folosit frecvent de către armatele poloneze ori de câte ori acestea invadau Moldova. În anul 1452, un boier numit Feodor Vitold a cumpărat moșia satului de la Coste Vranici, fiul lui Dragomir Vranici, unul din boierii de la curtea lui Alexandru cel
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
de deal, podiș sau piemonturi joase, unități de relief cu altitudini de la 15-20 până la 150-200 de metri. Materialul parental este reprezentat în special de roci sedimentare (loess, depozite loessoide, luturi, argile, marne, calcare, gresii, etc.). Clima este specifică zonei de stepă cu precipitații de 400-500 mm și temperaturi de 9,5-11,5°C, evapotranspirația peste 700 mm, indicele de ariditate frecvent 20-24, iar regimul hidric nepercolativ. Vegetația sub care s-a format este reprezentată de un covor ierbos bine încheiat, care
Cernoziom () [Corola-website/Science/329865_a_331194]
-
mai aproape de adevăr este data de 5 iulie 1765. Denumirea satului are la bază mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
au proclamat Emiratul Caucaz, după căderea Republicii Cecene Icikeria. Din punct de vedere geografic, termenul Caucazul de Nord cuprinde versantul nordic și extremitatea vestică a munților Caucazul Mare, precum și o parte din panta de sud-vestică (până la râul Psou). Zona de stepa pontică este de multe ori, de asemenea, cuprinsă în noțiunea de „Caucazul de Nord”, astfel limita de nord a regiunii geografice este în general considerat a fi depresiunea Kuma-Manîci. Aceasta este delimitată de Marea Azov și strâmtoarea Kerci la vest
Caucazul de Nord () [Corola-website/Science/331530_a_332859]
-
că "Um die Erde - Reiseberichte eines Naturforschers" (1881). Din 1876-1878 a studiat Stiinte Naturale la Berlin și Leipzig, si a obținut doctoratul în Freiburg cu disertația "Monografie der Gattung Cinchona L." (Monografia speciei Cinchona). După ce a mai vizitat, în 1886, stepele Rusiei de Sud (în Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Turkmenistan și Ucraina) precum Insulele Canare și Madeira (1887-1888), a întreprins, din 1891-1893, o a doua călătorie prin lume, prin statele din America de Sud și în 1894 Africa de Sud, vizitând și coloniile germane. Colecția botanica, rezultat
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
de lupta dintre Asiria și Urartu din anii 40-30 sec. VIII î.e.n., Manna și-a extins teritoriul. În primele secole ale mileniului I î.e.n., un rol important în viața din regiune au început sa-l joace triburile iraniene venite din stepele sudice rusești, care au năvălit aici, probabil, la granița dintre mileniile II și I î.e.n. Manna și-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada suveranului Ahșeri (care a condus țara până în anii 50 sec. VII î.e.n.). Cu conducătorul
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
Bichir identifica două culturi distincte din Moldova, existente. Prima, o cultură sedentara, etichetat "daco-carpică" de Bichir, a început în jurul anului 106 și a dispărut în jurul anului 318; O cultură mică a afișat caracteristici asociate de obicei cu popoarele nomade din stepele eurasiatice ., etichetate "Sarmați" de Bichir.
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul eneoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. La Bugiulesti, în valea Oltețului, au fost descoperite resturi osteologice a 20 de specii de animale, ce datează de 1, 800 000- 1 400 000 de ani, atestând cea mai veche intervenție umană pe
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
depozitate în substrate calcaroase) atribuită erei geologice a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea stepică a Dealurilor Tulcei ("Dealurilor Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
ruși refugiați, coloniști germani din ducatul Varșoviei și mulți alții. Găgăuzii s-au așezat în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate tătare, din partea de apus a Bugeacului. Prin săparea multor puțuri și irigație, noii imigranți au transformat stepele aride ale Bugeacului într-o regiune agricolă rodnică. În trecut, limba găgăuză a fost scrisă cu alfabetul grecesc și alfabetul limbii române până în 1957, când a fost impus alfabetul chirilic rusesc adaptat la fonetica limbii. Cu excepția a cinci zile de
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
felul acesta se explică cum, cu oarecare risc, se poate cultiva chiar și smochinul. Postul pluviometric (înființat în 1963), dar și stația meteorologică oferă informații climaterice corecte preluate de numeroase lucrări de specialitate. Floră din zona este caracteristică zonei de stepa și de silvostepa. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi salciile din lunca sau plopii albi. Dintre plantele sălbatice ale zonei, amintim: păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
munte cu picioare roșii ("Odontopodisma rubripes"), cosașul lui Stys ("Isophya stysi"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), rădașcă ("Lucanus cervus"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria"), fluturele de muștar ("Leptidea morsei"), albilița portocalie ("Colias myrmidone"), fluturele maturna ("Euphydryas maturna"), fluturele de stepă ("Catopta thrips"), fluturele purpuriu ("Lycaena dispar") și fluturele de noapte ("Eriogaster catax"). Flora ariei protejate este una diversă, alcătuită din specii de plante (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă a Consiliului European 92/43
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt de o vârstă de 750-850 de ani, formează un ansamblu de obiecte cultural-geografice de interes internațional. Satul se află la nord-estul Republicii Moldova, între Stepa Bălțului, Râul Nistru și Cetatea Sorocii. Satul este situat în centrul a patru mari mănăstiri, luate ca reper: Saharna, Japca, Dobrușa, Cușelăuca. Satul face parte din Câmpia Sorocii, zonă bogată în păduri seculare, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
de circa 5000 specii, dintre care 1900 specii de plante superioare și 3500 specii de plante inferioare. Răspândirea plantelor este sub influența reliefului și a elementelor pedoclimatice. După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă. Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri. Pădurile sunt populate de mistreți, vulpi, bursuci, cerbi, căprioare, diferite pasări
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă. Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri. Pădurile sunt populate de mistreți, vulpi, bursuci, cerbi, căprioare, diferite pasări și reptile. Pe câmpuri poți întâlni rozătoare. Fauna acvatică este reprezentată prin specii de crap, plătica, altele. Pe
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
a răpit tinerețea. După moartea lui Stalin, Gumiliov a ajuns să lucreze la Muzeul Hermitaj, al cărui director, Mihail Artamonov i-a devenit mentor. Sub îndrumarea lui Artamonov, a început să se intereseze de studiile asupra khazarilor și asupra populațiilor stepelor în general. În 1960 el a început să țină conferințe la Universitatea din Leningrad. Doi ani mai târziu, și-a susținut teza de doctorat despre popoarele turcice antice. După aceasta, a început să lucreze la Institutul Geografic, unde a susținut
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
kazahe, Astana. Gumiliov a încercat să explice valurile de migrații ale nomazilor Eurasiei prin influența factorilor geografici, așa cum erau variațiile anuale ale radiației solare, care ar fi determinat suprafața pășunilor disponibile pentru pășunatul șeptelului. Conform acestor teorii, când pășunile de stepă se reduceau drastic, nomazii din Asia Centrală se strămutau în regiuni mai prielnice din Europa și China. Pentru a descrie modul în care ideile sale se aplică la evoluția etnosurilor, Gumiliov a introdus conceptul de "pasionaritate", explicat ca nivel de energie
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
Pe de altă parte, Gumiliov era de părere că "pasionaritatea" lumii arabe ar continua să fie foarte ridicată. Inspirându-se din lucrările lui Konstantin Leontiev și Nikolai Danilevski, Gumiliov îi clasifica pe ruși ca „superetnos”, înrudiți cu popoarele turcice ale stepelor eurasiatice. A reinterpretat perioadele în care Rusia s-a aflat în conflict cu popoarele seminomade de stepă ca perioade de consolidare a puterii ruse prin încorporarea puterii stepelor - consolidare necesară pentru Rusia, potrivit lui Gumiliov, pentru a face față influențelor romano-catolice
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
ridicată. Inspirându-se din lucrările lui Konstantin Leontiev și Nikolai Danilevski, Gumiliov îi clasifica pe ruși ca „superetnos”, înrudiți cu popoarele turcice ale stepelor eurasiatice. A reinterpretat perioadele în care Rusia s-a aflat în conflict cu popoarele seminomade de stepă ca perioade de consolidare a puterii ruse prin încorporarea puterii stepelor - consolidare necesară pentru Rusia, potrivit lui Gumiliov, pentru a face față influențelor romano-catolice, care, în concepția sa, ar fi periclitat integritatea grupului etnic rus. Consecvent cu teoriile sale, Gumiliov susținea
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
Gumiliov îi clasifica pe ruși ca „superetnos”, înrudiți cu popoarele turcice ale stepelor eurasiatice. A reinterpretat perioadele în care Rusia s-a aflat în conflict cu popoarele seminomade de stepă ca perioade de consolidare a puterii ruse prin încorporarea puterii stepelor - consolidare necesară pentru Rusia, potrivit lui Gumiliov, pentru a face față influențelor romano-catolice, care, în concepția sa, ar fi periclitat integritatea grupului etnic rus. Consecvent cu teoriile sale, Gumiliov susținea mișcările naționale ale tătarilor, kazahilor, mongolilor și ale altor popoare turcice
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
începând din februarie 2013 este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională și se întinde pe o suprafață de 18.759 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa I-
Dunărea Veche – Brațul Măcin () [Corola-website/Science/330443_a_331772]
-
de „V”, cu lățimea de 2,5-5,5 km, între satele Târșiței și Dobrușa nu este exprimată. Pantele sunt concave și convexe, abrupte, dezmembrate de vâlcele și ravene, cu înălțimea de 100-200 m, versantul stâng este acoperit cu vegetație de stepă, iar cel drept valorificat (terenuri arabile).Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-150 m, în aval de s. Târșiței în multe locuri lipsește, în buna parte deschișă, uscată, cu vegetație de pajiște, lângă s. Târșiței - arată. Albia este șerpuitoare, fără
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe în rang de cavaler. În 1849 a fost promovat în gradul de general-maior, apoi a fost transferat la Cartierul General al Statului Major de la Orenburg, cu această ocazie el a făcut multe excursii în stepa kârgâză. Odată cu deschiderea ostilităților din Războiul Crimeii, a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major de Vest. În 1858, Dl. Fantone de Verrayon a fost promovat general-locotenent și, împreună cu Stackelberg, la terminarea conflictului, a participat în cadrul Comisiei
Michel Fanton de Verrayon () [Corola-website/Science/318848_a_320177]