2,409 matches
-
Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
primește definiția lui Edmond Goncourt în prefață la Leș frères Zemgano (1879) că "realism de eleganță" și completează estetică uratului dezvoltată de naturalism. În comparație cu personajul singular, bizar și excentric al romanticilor, realismul și naturalismul dau prioritate tipului exemplar (cu riscul stereotipului banal), în care se recunoaște portretul unei generații, a unei clase sociale sau fiziologice. Zola edifica, după Balzac și înainte de Proust, una din imensele construcții literare în care fiecare element, fiecare personaj, la nivelul său, reflectă imaginea totalității. Un astfel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reduce sociologia la un singur tip cel al femeii mondene. Se resimt unele rezerve în acordarea aureolei de Pariziana anumitor clase, cum ar fi negustoresele sau femeile care lucreaza 85. Parisul îi asimilează pe noii veniți și îi reduce la stereotipul sau. Capacitatea Parisului de a asimilă diferite tendințe este una pe care s-a construit identitatea complexă a orașului: "Nous ne sommes pas tous de Paris, mais cette ville est devenue notre patrie: elle adopte, en bonne mère, tous șes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare. Ea poate fi înțeleasă ca semn al unei eliberări a sinelui identitar de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare. Ea poate fi înțeleasă ca semn al unei eliberări a sinelui identitar de stereotipurile epocii. Sfidarea legii morale și transcenderea canonului constituie programul ei existențial. Femeia pariziana impune societății o viziune nouă asupra rolului, obligațiilor, posibilităților, capacităților, ocupațiilor și spațiilor feminine. Experiențele majore ale personajului Parizienei sunt legate de dominarea, în plan intim, prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe de altă parte, revoltă, contestarea normelor, chiar cu pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pas, et fait commettre à tout le monde des bêtises irréparables. (...) Retour du printemps. Citoyens français, prenez garde à l'amour" [Maupassant, La parure et autres contes parisiens, p.221]. Scenele arhetipale ale pasiunii nu sunt doar simple artificii sau stereotipuri, ele marchează întreaga istorie a românului, mai ales a celui de dragoste. Fazele relației tradiționale includ: întâlnirea, cucerirea romantică, intrigă palpitanta, explicarea și despărțirea banală 303. Dragostea, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, constată contesă Dash [p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elemente artistice. Densitatea semnelor fiind prea mare, decodarea este încetinita și oprește atenția cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt o cale mai directă de transmitere a mesajului decât cuvintele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
franceze, prezența în fiziologiile și românele secolului al XIX-lea. Că tip literar distinct, femeia pariziana devine un nucleu contagios, care implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Din perspectiva fenomenologica, Pariziana este un eveniment, deoarece transcende stereotipul femeii tradiționale ca model novator de simțire, de gândire și de acțiune. Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește manifestare în po(i)etică măștii, po
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unui public, dar chiar și pentru propria plăcere. Atingând fenomenul creativității, Pariziana incarnează sensurile estetice ale timpului. Ea este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a trăi specific teatral. Spectacolul pe care îl oferă schimba stereotipurile cotidianului imobil. Reprezentarea Parizienei se bazează pe un ansamblu de roluri pe care ea le cumulează. Prin imaginație, dar și prin simțul cotidianului, femeia pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează" propriul destin, devenind autor, regizor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
început să fie distrusă. Au început să se prăbușească obstacolele între categoriile sociale, să se nască viața socială în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii apar mai des unul în fața celuilalt. Vizibilitatea realității duce la teatralizarea cotidianului [v.Goffman]. 152 Alternarea stereotipului și a evenimențialului apare că una dintre structurile textului literar. "Le "stéréotypé" se situe à l'opposé de "l'événementiel", ce dernier se présentant comme quelque chose d'inconnu, assez souvent comme un phénomène innatendu, peu ordinaire, n'ayant pas
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elle déjoue l'attente que la performance annnoncée a suscité: révolte ou scandale" [Lojkine, p.5]. 240 "Raportul de transcendență pune problema depășirii, a saltului, a trecerii fără soluție de continuitate de la un registru la altul" [Patapievici, p.124]. Înțelegem stereotipul că o reprezentare sumara pe care și-o face subiectul despre obiecte, despre fenomenele naturale și sociale percepute că evidente cu care el trăiește și pe care le împărtășește cu grupul social la care aparține. Aceste evidente ne însoțesc și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care le împărtășește cu grupul social la care aparține. Aceste evidente ne însoțesc și ne ghidează în activitățile noastre sociale, în comportamentele noastre corporale și de limbaj. De regulă, fiecare le accepta și, în final, se supune normelor impuse de stereotip. "Le "stéréotype" se situe à l'opposé de "l'événementiel", ce dernier se présentant comme quelque chose d'inconnu, assez souvent comme un phénomène inattendu, peu ordinaire, n'ayant pas de fonction de régulation, mais jouant au contraire celle de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce jeune homme qui la trouvait belle, dont l'oeil lui baisait la peau, et dont le désir était pénétrant comme le soleil" [Maupassant, Une pârtie de campagne în La parure, p.191]. 258 Doamna Girardin reda în felul următor stereotipul Parizienei călătoare: plecând într-o călătorie, îți dai seama că Pariziana nu iubește nici munții, nici furtunile, nici râurile. Ea are frică de toate, de fulger, de hoți, de broaște, de șoareci, etc., se teme să nu-i fie prea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aux mystères de la psychologie, Leș Fleurs du mal, Le Rouge et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tarziu, în introducerea la Sentimentul timpului (1933), un alt manifest al ermetismului, Alfredo Gargiulo a dorit să retraseze o linie de continuitate între Petrarca, Leopardi și Ungaretti, arătând că poezia ermetica, departe de fi o artificializare și o reducere la stereotip a celei pure reprezintă ultima verigă din evoluția literaturii aulice italiene.166 De fapt, puritatea cuvântului era una dintre primele revendicări ale ermeticilor, prin urmare asocierea operei lor cu poezia pură apare astăzi că o necesitate de a ierarhiza două
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
punctu-ale, pîrghii financiare, diplomatice, renunțarea la aroganță, dorința de dominație, prin cunoașterea și acceptarea celuilalt, nu umilirea sa, prin spirit tolerant și autentic religios și atenuarea marilor disparități de avuție. Forța militară nu poate suplini naivitățile, lipsa de cultură și stereotipurile, clișeele politice și diplomatice. Fără o tratare extrem de inteligentă a cauzelor profunde ale conflictului, aceste arme ale săracilor, biochimice, chimice și chiar nucleare, pot provoca o catastrofă din care nu se întrevede ieșirea, și atunci mi se pare mai actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în conflictul cu radicalismul islamic, China tace și face, astfel încît raporturile geopolitice și geoeconomice se vor schimba în următorii ani pînă la a face din fostul Imperiu de mijloc o superputere mondială greu de înțeles și abordat din perspectiva stereotipurilor hermeneutice cu care ne-am obișnuit. Dezlănțuirea Asiei bulversează geopolitica și geoeconomia mondiale, răsturnînd ierarhii și născînd foarte multă îngrijorare în cancelariile occidentale. Într-adevăr, în ultimele decenii, majoritatea țărilor asiatice au cunoscut o dinamică fără precedent, reușind să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
literară trebuie să-și schimbe natura, "să se distrugă și să se alieneze pentru a deveni vandabilă" la rândul ei (Jean-Paul Engélibert și Yen-Maï Tran-Gervat). Ea trebuie să devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance) ca proces (ibidem, 8). Dacă intertextualitatea se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
anumită tensiune. Eliade o numește combustie. În termenii analizei noastre, o atare tensiune se produce prin suprapunerea hipotext/hipertext. Conform Eliade, tama, substanța spirituală, avertizează asupra suspendării timpului profan. În consecință, este instaurat timpul sacru. Repetare/diferire. Identificare vs depărtare. Stereotip vs Nou. Repetiție vs variație. Suprapunerea hipotext/hipertext implică ideea de repetare, fără îndoială. Dar, așa cum sublinia Gérard Genette, "este imposibil, pentru că este prea facil și deci insignifiant, să repeți direct un text"6 (1982, pp.91-92). Conceptul însuși de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
maxime a unității textuale suprapuse. Indiferent dacă accentul cade pe altul sau pe același în dialectica ludicului intertextual, un fapt este cert: nu există repetare pură. Intertextul comportă o relație dialogică. A repeta transformând. Și invers. Roland Barthes dezvoltă teoria stereotipului, în opoziție cu noul. Ideea repetării este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă a te pierde, a te rătăci în gradul zero al semnificatului" (Barthes: 2006b, 68). Pe de altă parte, mai aproape de legitimarea intertextualității (la definire
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
răsunător eșec de piață, la prima lui editare. Reacțiile criticilor s-au împărțit între contestarea vehementă și evaluarea prudentă (în cazul cel mai bun, a "calităților poetice ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte acela de scriitor "de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextu-alizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespea-rian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ideea amintește de "actul gratuit" al lui Gide. Fac răul, așadar, pentru că sînt, în mod natural (structural), rău și îmi respect condiția dată. Greu totuși de introdus un sclav (fie el și de vioiciunea sangvinară a lui Babo) în acest stereotip al predestinării (stereotip, pînă la urmă, cu aer ușor nietzschean și nu neaparat gidean). Un alt critic al textului, Joseph Schiffman, îl descrie pe Babo dintr-un unghi exegetic mult mai legitim ca "fiind rău, datorită unei lumi rele." Observația
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
actul gratuit" al lui Gide. Fac răul, așadar, pentru că sînt, în mod natural (structural), rău și îmi respect condiția dată. Greu totuși de introdus un sclav (fie el și de vioiciunea sangvinară a lui Babo) în acest stereotip al predestinării (stereotip, pînă la urmă, cu aer ușor nietzschean și nu neaparat gidean). Un alt critic al textului, Joseph Schiffman, îl descrie pe Babo dintr-un unghi exegetic mult mai legitim ca "fiind rău, datorită unei lumi rele." Observația mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]