949 matches
-
în familie, prin „context”vom înțelege modul de viață al familiei lărgite și al comunității din care fac parte victima și agresorul, modul de a tolera sau de a condamna violența prin reprezentările sociale împărtășite în mare de tot grupul, stereotipiile comportamentale în interacțiunea cu ceilalți promovate de mentalitatea comunității, sistemul de valori al familiei lărgite și al comunității. Astfel se știe că societățile patriarhale, dominate de elementul masculin, sunt mai expuse la producerea unor evenimente violente și mai puțin prevăzătoare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ai familiei); în mezosistem (violența la locul de muncă, violența în școală, violența ritualurilor de inițiere în anumite grupuri); în exosistem (violența în comunitate, în spații publice, în instituții, pe stradă etc.); în macrosistem (la nivelul valorilor, al religiilor, al stereotipiilor și reprezentărilor sociale etc.). 1.3. Violența umană în paginile anterioare am vorbit despre manifestări violente în natură și despre violența omului ca individ sau în grup. Ca țintă și victimă a manifestărilor violente, ființa umană este atinsă în corpul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este acesta. Lumea medievală este un exemplu foarte potrivit pentru a studia fenomenul, pentru că a cunoscut toți factorii necesari stabilității imaginarului său colectiv: "durata lungă" (după expresia celebră a lui Fernand Braudel, din lucrarea închinată civilizației medievale mediteraneene în 1958); stereotipiile legate de relația cu alteritatea (forme care fixează în memoria colectivă experiența istorică); reperele vieții spiritual-religioase (calendar, figuri sacre, narațiuni, ritualuri, imagini, simboluri etc.); un program politic structurat, cu câteva mari teme mobilizatoare în momente de criză, susținut public de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sine (după cum apreciază și Vlad Georgescu), a fost reprezentat în variate forme și în mentalul colectiv, în imaginar. Mentalitățile, precum și procesul de memorare colectivă, au fost întărite tocmai de caracterul oral al culturii, de precaritatea mijloacelor de comunicare și de stereotipiile tradiției. Formele culturale și spirituale ale vremii - ceremonialul, iconografia, predica de amvon, hagiografiile - au întărit și au încărcat schemele de memorare cu narațiuni mitice desprinse din relieful istoric, cu figuri și modele locale sau preluate din tradiția creștină, cu legende
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se cere convins. În al doilea moment al interpretării sale, P. urmărește cum cade Slavici, treptat, în capcana propriului profesionalism: lumea devine un simplu exemplu pentru axiomele deja statornicite de romancier. Ia naștere astfel un repertoriu de prefabricate și de stereotipii, inventariate minuțios și cu finețe. Într-un orizont de referință mai amplu, obiectul de interes al studiului este moralistul Slavici, fixat într-o atitudine didactică. În opera sa moralismul obliterează profund diverse compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe dinăuntru" ca să folosim o expresie a lui Arghezi, referitoare la scrisul poeziei. Spectatorii pot urmări, adesea în paralel, reacțiile unor personaje care se resping, și, în același timp, se caută, printr-o dispunere care angajează spațial, în decorul sugerînd stereotipii, coloritul și traiectoria etică a personajelor. Echilibrul concepției regizorale îi asigură spectacolului gravitate și sens uman generos tocmai prin desfășurarea atât de credibilă, concretă, a unui proces de involuție a umanului. Constantin Popa, de data asta ca interpret (Ilie), și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii și de vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Cercetarea sociologică În două asociații de locatari din București 1 79-100 Iluț, Petru Dinamica valorilor sociale 1 16-20 Iluț, Petru Analiza contextual-ecologică a grupurilor În societățile complexe 4 33-47 Ignat, Eugenia, Marina, Lucian Atitudini ale femeilor față de imbătrânire. Diferențe generaționale, stereotipii de vârstă și considerații metodologice 4 80-98 Iordache, Marcel Consumatorul și reclama. Teorii și modele comportamentale 4 118-131 Kivu, Mircea Sondajele de opinie publică În România, azi 3 7-21 Larionescu, Maria Controverse teoretice asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pachet”. Alături de segmente de discurs pur, neatractiv, alcătuind nucleul dur, se plasează și elemente promoționale, atractive, jucând rolul unor produse comerciale care se găsesc pe piața liberă. O combinație de clișee politice, cultură, comerț liber: scheme cognitive prefabricate, clișee și stereotipii în amestec cu produse vandabile, dorite, trezind speranța unei alternative. Un consumerism care îmbină criteriul vandabilității cu dirijismul și comanda politică, forța captivantă a aventurii cu puterea politică autohtonă. O ideologie locală acomodantă, injectată maselor în doze bine gândite, stimulând
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
celelalte culturi. * Comunicarea interculturală este bruiată de antagonismele politice. Deși, fără nici o îndoială, contactele interculturale au loc la nivel personal, persoanele aflate în contact sunt poziționate în mod invizibil sub umbrela protectoare a statelor ai căror cetățeni sunt, și expuse stereotipiilor debitate de mijloacele de informare în masă. Este clar pentru noi, din acest punct de vedere, că cetățenii statelor comuniste, de exemplu, nu puteau avea o comunicare naturală cu membrii culturilor occidentale, și că, de regulă, o comunicare interculturală între
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
1869 postulează că "prin educație, oamenii trebuie să înțeleagă toate motivele care îi fac să devină conștienți de condiția lor".196 Cea de-a Treia Republică va fi mai generoasă. Însă va exploata într-un mod sistematic cele mai grosiere stereotipii de îndoctrinare. Astfel este legenda "tînărului toboșar Bara", de exemplu, omorît de către niște hoți de cai, dar prezentat ca o victimmă a vendeenilor care l-ar fi împușcat pentru că el ar fi refuzat să strige "Trăiască regele!". În rest, realitatea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
omogenă, poate prea omogenă, suscitând, sub acest raport, rezervele criticilor, care i-au reproșat uneori monotonia, repetitivitatea: „Noi metri - după vorba lui Călinescu - din același sul de stofă” (Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
asociat cu retardarea mintală, a limbajului, posibil istoric de agresiuni, pre, peri și postnatale, posibila problematică de neglijare (hospitalism), - Prezența simptomatologiei specifice în diferite grade de intensitate. Examinare psihiatrică: observarea comportamentelor, gradului de instabilitate, a relaționării, dezvoltării psihice, abilităților motorii, stereotipii, - Absența tulburării specifice de dezvoltare a vorbirii, - Posibila prezența comorbidității organice, afecțiuni genetice, epilepsie. IV. Tratament: recuperator, educațional și medicamentos Tratamentul medicamentos este nespecific și se adresează unor anumitor simptome precum comportamentul stereotip, agitația psihomotorie, auto/heteroagresivitate, etc sau tulburărilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227927_a_229256]
-
estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al creației prin cultură (artistică, eseistică, filosofică), ca antipod al criticii oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj suplu și radicalizat (uneori excesiv căutat și voit complicat), care pune un deosebit preț pe neologism, dar și pe metafora fulgurantă, pe paradox, dar și pe expresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
nu este în întregime adevărată, parțial falsă ori cu totul falsă ..." (Despre idei și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teoriei sale în miezul căreia plasează comicul declanșat la perceperea unui ,,efect mecanic placat pe un element viu"6, la descoperirea unei ,,deghizări"7 reale sau posibile, a unei substituții a naturalului prin artificial, a gestului spontan și inimitabil prin stereotipie și automatism. Nuanțându-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i pe Homer, Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Minulescu, Cincinat Pavelescu, T. Arghezi etc. ale căror stereotipii prozodice și de limbaj, ținând și de conformația specifică epopeii, romanței, epigramei, psalmului etc. devin prin imitare caricaturală atât surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trecute cu vederea prefigurările caragialiene și urmuziene ale acestei estetici. Dacă la Caragiale banalul și derizoriul pot fi resorturi de reprezentare artistică alături de "enorm și monstruos", aceștia din urmă vor acapara decisiv viziunea urmuziană asupra unei infralumi hidoase anchilozate în stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și pe de alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi nu va mai fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
incapabil să muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
crea un univers absurd terifiant, de nesuportat ca și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și în verbiaj. Un caz singular și derutant este cel al personajului Anghelache. Dacă resimțirea stării de angoasă ar fi un criteriu de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai vizibil aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]