5,507 matches
-
foarte anxioși; - modelare a participării prin care terapeutul prezintă, ca pe un model, un comportament non anxios într-o situație anxiogenă și invită pacientul să-l imite; - expunere gradată în imaginație sau in vivo, pe parcursul căreia subiectul se expune unui stimul anxiogen până la un nivel oarecare de toleranță; - expunerea în imaginație sau in vivo la situații care antrenează maximum de angoasă. Parametrii expunerii Aceste variante au permis identificarea celor mai eficienți parametri ai expunerii: - expunerea in vivo este mai eficientă decât
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a lui Watson n-a fost urmată cu exactitate de nici unul dintre continuatorii săi. Incercând să respecte criteriile unei analize științifice a comportamentului, un mare număr dintre acești cercetători au încercat să reintegreze variabila intermediară, - organismul - în ecuația formată din stimul și răspuns. Doar Skinner, fără a nega importanța variabilelor interne, a rămas mai aproape de opiniile fundamentale ale lui Watson. Totuși, dacă acesta își dezvoltă teoria sa utilizând conceptele pavloviene, pe care le considera ca fiind una dintre verigile indispensabile elaborării
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
preced, însoțesc și succed imediat comportamentul, ansamblul constituind ceea ce el numește „contingențele întăririi”. O analiză comportamentală precizează întotdeauna: - Caracteristicile răspunsului: verbale, motrice și emoționale; - modalitățile de manifestare ale consecințelor care întăresc: pozitive, negative sau neutre; - circumstanțele în care survine răspunsul: stimulii discriminativi. Aceste interrelații sunt infinit mai complexe decât cele care unesc stimulul și răspunsul în primele formulări de tip S→R. Figura 1. Schema S-O-R-C și retroacțiunile sale Stimul Organism (O) Răspuns Consecință (C) discriminativ (SD) (comportament) (R) sau Intărire
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întăririi”. O analiză comportamentală precizează întotdeauna: - Caracteristicile răspunsului: verbale, motrice și emoționale; - modalitățile de manifestare ale consecințelor care întăresc: pozitive, negative sau neutre; - circumstanțele în care survine răspunsul: stimulii discriminativi. Aceste interrelații sunt infinit mai complexe decât cele care unesc stimulul și răspunsul în primele formulări de tip S→R. Figura 1. Schema S-O-R-C și retroacțiunile sale Stimul Organism (O) Răspuns Consecință (C) discriminativ (SD) (comportament) (R) sau Intărire (I) Intărirea poate fi: - pozitivă: organismul amplifică fluxul răspunsurilor sale de apropiere
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care întăresc: pozitive, negative sau neutre; - circumstanțele în care survine răspunsul: stimulii discriminativi. Aceste interrelații sunt infinit mai complexe decât cele care unesc stimulul și răspunsul în primele formulări de tip S→R. Figura 1. Schema S-O-R-C și retroacțiunile sale Stimul Organism (O) Răspuns Consecință (C) discriminativ (SD) (comportament) (R) sau Intărire (I) Intărirea poate fi: - pozitivă: organismul amplifică fluxul răspunsurilor sale de apropiere atunci când consecințele sunt pozitive; - negativă: organismul amplifică fluxul răspunsurilor sale de evadare sau de evitare atunci când consecințele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acesta este repetat din nou. De fapt, întărirea se adresează anumitor proprietăți ale răspunsului, proprietăți care definesc apartenența răspunsului la o clasă comportamentală. Astfel, ansamblul conduitelor agresive face parte din aceeași clasă de comportamente, chiar dacă topografia lor poate fi diferită. Stimulul discriminativ Stimulul este adesea perceput ca instrumentul ascuțit care forțează organismul să reacționeze. Principiul stimulului discriminativ Skinner a precizat, cu ușurință, că „definirea comportamentului în termeni de stimul-răspuns implică o omisiune gravă. Ea nu conține nici o descriere a interacțiunii dintre
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
repetat din nou. De fapt, întărirea se adresează anumitor proprietăți ale răspunsului, proprietăți care definesc apartenența răspunsului la o clasă comportamentală. Astfel, ansamblul conduitelor agresive face parte din aceeași clasă de comportamente, chiar dacă topografia lor poate fi diferită. Stimulul discriminativ Stimulul este adesea perceput ca instrumentul ascuțit care forțează organismul să reacționeze. Principiul stimulului discriminativ Skinner a precizat, cu ușurință, că „definirea comportamentului în termeni de stimul-răspuns implică o omisiune gravă. Ea nu conține nici o descriere a interacțiunii dintre organism și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care definesc apartenența răspunsului la o clasă comportamentală. Astfel, ansamblul conduitelor agresive face parte din aceeași clasă de comportamente, chiar dacă topografia lor poate fi diferită. Stimulul discriminativ Stimulul este adesea perceput ca instrumentul ascuțit care forțează organismul să reacționeze. Principiul stimulului discriminativ Skinner a precizat, cu ușurință, că „definirea comportamentului în termeni de stimul-răspuns implică o omisiune gravă. Ea nu conține nici o descriere a interacțiunii dintre organism și mediul său”. Teoria condiționării operante se îndepărtează cu hotărâre de formulările în termeni
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ușurință, că „definirea comportamentului în termeni de stimul-răspuns implică o omisiune gravă. Ea nu conține nici o descriere a interacțiunii dintre organism și mediul său”. Teoria condiționării operante se îndepărtează cu hotărâre de formulările în termeni de reflexe condiționate în care stimulul își conservă valoarea de forță inexorabilă. Intr-adevăr, stimulul la Pavlov este necondiționat. In acest caz, stimulul este perceput ca orice element al situației în care un răspuns este emis sau întărit. Din acel moment, orice stimul prezent obține sau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o omisiune gravă. Ea nu conține nici o descriere a interacțiunii dintre organism și mediul său”. Teoria condiționării operante se îndepărtează cu hotărâre de formulările în termeni de reflexe condiționate în care stimulul își conservă valoarea de forță inexorabilă. Intr-adevăr, stimulul la Pavlov este necondiționat. In acest caz, stimulul este perceput ca orice element al situației în care un răspuns este emis sau întărit. Din acel moment, orice stimul prezent obține sau poate obține o funcție de control asupra răspunsului; această funcție
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a interacțiunii dintre organism și mediul său”. Teoria condiționării operante se îndepărtează cu hotărâre de formulările în termeni de reflexe condiționate în care stimulul își conservă valoarea de forță inexorabilă. Intr-adevăr, stimulul la Pavlov este necondiționat. In acest caz, stimulul este perceput ca orice element al situației în care un răspuns este emis sau întărit. Din acel moment, orice stimul prezent obține sau poate obține o funcție de control asupra răspunsului; această funcție se manifestă prin faptul că fluxul răspunsului crește
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
condiționate în care stimulul își conservă valoarea de forță inexorabilă. Intr-adevăr, stimulul la Pavlov este necondiționat. In acest caz, stimulul este perceput ca orice element al situației în care un răspuns este emis sau întărit. Din acel moment, orice stimul prezent obține sau poate obține o funcție de control asupra răspunsului; această funcție se manifestă prin faptul că fluxul răspunsului crește sau se diminuează în prezența sa. Stimulul care controlează un comportament operant va fi denumit „stimul discriminativ”. Dacă un copil
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situației în care un răspuns este emis sau întărit. Din acel moment, orice stimul prezent obține sau poate obține o funcție de control asupra răspunsului; această funcție se manifestă prin faptul că fluxul răspunsului crește sau se diminuează în prezența sa. Stimulul care controlează un comportament operant va fi denumit „stimul discriminativ”. Dacă un copil plânge atunci când zărește un adult și dacă lacrimile sale încetează atunci când adultul își îndreaptă atenția asupra sa, vom spune că adultul este un stimul discriminativ al comportamentului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Din acel moment, orice stimul prezent obține sau poate obține o funcție de control asupra răspunsului; această funcție se manifestă prin faptul că fluxul răspunsului crește sau se diminuează în prezența sa. Stimulul care controlează un comportament operant va fi denumit „stimul discriminativ”. Dacă un copil plânge atunci când zărește un adult și dacă lacrimile sale încetează atunci când adultul își îndreaptă atenția asupra sa, vom spune că adultul este un stimul discriminativ al comportamentului operant „a plânge”, întărit de consecințele sale (atenția adultului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în prezența sa. Stimulul care controlează un comportament operant va fi denumit „stimul discriminativ”. Dacă un copil plânge atunci când zărește un adult și dacă lacrimile sale încetează atunci când adultul își îndreaptă atenția asupra sa, vom spune că adultul este un stimul discriminativ al comportamentului operant „a plânge”, întărit de consecințele sale (atenția adultului), care modifică comportamentul copilului: el încetează să mai plângă. Stimulul discriminativ nu acționează exact ca un declanșator; el nu forțează răspunsul care trebuie să se producă. El nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și dacă lacrimile sale încetează atunci când adultul își îndreaptă atenția asupra sa, vom spune că adultul este un stimul discriminativ al comportamentului operant „a plânge”, întărit de consecințele sale (atenția adultului), care modifică comportamentul copilului: el încetează să mai plângă. Stimulul discriminativ nu acționează exact ca un declanșator; el nu forțează răspunsul care trebuie să se producă. El nu reprezintă decât unul dintre aspectele, uneori esențiale, ale circumstanțelor în care un răspuns este emis și întărit. Numeroase comportamente operante nu sunt
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care trebuie să se producă. El nu reprezintă decât unul dintre aspectele, uneori esențiale, ale circumstanțelor în care un răspuns este emis și întărit. Numeroase comportamente operante nu sunt astfel emise cu o frecvență crescută decât în prezența unor anumiți stimuli discriminativi. Regula de bază care guvernează controlul comportamentului prin intermediul stimulilor discriminativi poate fi enunțată astfel: frecvența de manifestare a unui comportament operant va fi crescută în prezența unui stimul discriminativ care, în trecut, a însoțit producerea acestui comportament și a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dintre aspectele, uneori esențiale, ale circumstanțelor în care un răspuns este emis și întărit. Numeroase comportamente operante nu sunt astfel emise cu o frecvență crescută decât în prezența unor anumiți stimuli discriminativi. Regula de bază care guvernează controlul comportamentului prin intermediul stimulilor discriminativi poate fi enunțată astfel: frecvența de manifestare a unui comportament operant va fi crescută în prezența unui stimul discriminativ care, în trecut, a însoțit producerea acestui comportament și a semnalat motivul întăririi sale. Abordarea operantă Dacă este important să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
astfel emise cu o frecvență crescută decât în prezența unor anumiți stimuli discriminativi. Regula de bază care guvernează controlul comportamentului prin intermediul stimulilor discriminativi poate fi enunțată astfel: frecvența de manifestare a unui comportament operant va fi crescută în prezența unui stimul discriminativ care, în trecut, a însoțit producerea acestui comportament și a semnalat motivul întăririi sale. Abordarea operantă Dacă este important să cunoaștem modul în care un comportament a fost însușit, este la fel de necesar să știm în ce fel și prin
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unei culturi determinate sau unei morale, altfel spus, să abordeze, într-o manieră generală, problema vieții mentale. Descrierea verbală realizată de către ființa umană a comportamentelor sale reușite poate fi transformată în instrucțiuni verbale utile pentru celălalt. Limbajul permite construirea unor stimuli discriminativi care sunt ușor de evocat și de reprodus. Prin descrierea contingențelor întăririi sub o formă verbală transmisibilă celuilalt, omul poate elabora ceea ce Skinner a numit „reguli”. Comportamentele astfel provenite din aplicarea regulilor sunt numite „comportamente guvernate de reguli”. Există
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reguli”. Există deci două categorii de reguli: comportamente modelate de contingențele întăririi care nu sunt descrise verbal și față de care se reacționează într-o manieră pe care o putem califica drept „inconștientă”; comportamente guvernate de reguli, în care contingențele (atât stimulii cât și consecințele), ale căror reguli sunt deja trasate, este posibil să nu fi afectat niciodată în mod direct individul și care sunt descrise verbal. Reacționăm la aceste reguli într-o manieră pe care o putem califică drept „conștientă”. Maximele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ale instituțiilor politice și religioase, legile științifice produse de o cultură determinată sunt reguli care specifică contingențe de întărire incluzând situațiile în care comportamentul se produce, comportamentul însuși și consecințele de întărire ale acestuia. Reguli și contingențe In calitate de stimul discriminativ, o regulă nu este eficientă decât ca parte a unui ansamblu de contingențe de întărire. Există situații în care contingențele se pot schimba, nu și regulile. Incepând din acel moment, acestea pot deveni o sursă de dificultăți, de tensiuni
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Examinând domeniul psihologiei teoretice, se pare că putem distinge patru mari variante ale cognitivismului. La nivelul formalizării modelelor, acestea se pot amesteca uneori, sau se pot diferenția cu claritate. Prima variantă a cognitivismului permite conceptualizarea mecanismelor sau proceselor intermediare dintre stimul și răspuns. Această preocupare nu este nouă, deoarece o întâlnim deja la primii behavioriști cum ar fi Hull și teoria sa cu privire la nevoi. Pentru acești cognitiviști, se pune problema elaborării unor modele complexe ale acestor mecanisme interne invocate și încercării
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deciziilor”, „opțiune”, „selecția conduitelor”... In această variantă, întâlnim diverse tehnici de autocontrol și de autoreglare pe care Kanfer și Philipps le-au regrupat sub termenul general de „terapii de instigare”. Modelul condiționării camuflate a lui Cautela, împreună cu conceptele sale numite stimuli, răspunsuri și întăriri interne, se apropie, de asemenea, de teoriile autocontrolului. Si concepțiile lui Meichenbaum asupra importanței autoverbalizărilor și auto-instrucțiilor emise de către subiect sunt alte exemple în ceea ce privește grija de a oferi subiectului mai degrabă un rol activ asupra mediului înconjurător
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asupra depresiei O tulburare a gândirii este unul dintre factorii de bază în marea majoritate a sindromurilor psihiatrice. Schemele depresiei ”Schemele care sunt active în cadrul depresiei sunt structuri cognitive anterioare latente. Ele sunt reactivate atunci când pacientul este confruntat cu unii stimuli interni sau externi. Odată reactivate, schemele depresogene înlocuiesc gradat modalitățile mai potrivite de a organiza și de a evalua informația (...). Răspunsul afectiv este determinat de maniera în care un individ își structurează experiența.” Stimulul extern cel mai potrivit de a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]