1,201 matches
-
în care să m-afund... Trist cavaler rătăcitor Ce departe și ce stingher Sufletul meu fără de tine! Și lunecă noaptea din cer Cu toate stelele străine... Și parcă mă cuprinde-un ger Cumplitul vânt printre ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface de-acest sine Când depărtat și când stingher... Ceva demonic în oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
cuprinde-un ger Cumplitul vânt printre ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface de-acest sine Când depărtat și când stingher... Ceva demonic în oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă Și-ai vrea din ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
Domni și doamne din toate țările, uitați-vă ce injustiții grave a comis această brută împotriva spiritului poetului. Nu uităm desigur nici păcatul minor de a fi fost bătut cu nuiele pentru crima de a scrie "cutie poștală" cu litere stinghere pe cutia de lemn pe care d-l Inginer o pusese pe ușă, dar crima cea mai de neiertat era ( și mai este) smulgerea cățelului Nemo din brațele copilașului de 10 ani și volatilizarea sa în Neant. Descris ca "o
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
plânge în apele mării Pe degete număr speranțe ce mor când seara doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul din raze stingher Tăcerea nopții se-așterne pe toate doar vântul prin nori se vaită în șoapte
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
boala și te ia cu frig. Curând tu vei pleca spre cer Și te vei stinge ca stelele ce pier. De mâine n-am să te revăd, Va fi durere și prăpăd. Dar știu că ea acolo, sub un plop stingher, Va fi ferită de ploaie și de ger. Iar eu voi plânge de durere, Voi aștepta zadarnic în tăcere. Ai plecat și toate au rămas tăceri, Durere, suferință și plăceri. Acolo-n rai să nu fii supărată, Căci te-oi
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
Linia vieții Elena Marin Alexe Mi se incălzesc mâinile la flacăra domoală a rugăciunii, care se zbate atinsă de neputință, printre bobițele fierbinți, stropșite în palmele stinghere, înghețate. Odată pornit, potopul lacrimilor își croiește vad, pe făgașul abia schițat spre linia vieții, până la finalul comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
de sus, o horă liniștită, tristețea iute mi s-a dus de alb ademenită. Aș vrea s-adun, dac-aș putea, în brațe tot omătul, dar fulgii plâng în palma mea și se topesc cu totul. Pe buze-mi tremură stingher cuvinte de-adorare, iar ochii se lipesc de cer în semn de închinare. Cu-atâta liniște-mprejur simt că mă pierd de lume, aș evada din clarobscur într-un ținut anume, Pe munții cei îmbătrâniți de vânturi și ninsoare, capitonați
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
-mi pustiită de visuri gândirea Și fi-voi mai bun, mai bogat, mai deplin Mai plin de speranțe și chiar mai divin Când toate își au orișicum împlinirea... Alungă-mi visarea din lumi ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura ți-o treci Cătând disperată, în zori
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
-ntâlnim în drum o-ncrucișare, Căci timpurile trec și nu se-ntorc. Parcă aud un glas scâncind o doină. Dar asta o părere a rămas; Peste Pământ s-a abătut o moină, Să nu accepți o viață de pripas. Pahar stingher Ce cristal o fi în paharul acesta de neculoarea apelor de munte și de tăria diamantului de rotunjimea brațelor tale și adâncimea ochilor tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea din el mereu e dulce și amar, parcă tot
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos numai un pui de cuc care să rămână stingher? Intersectări Am revăzut duminică biserica Coșulei; oamenii ieșeau deja de la slujbă încât îi petreceam la ieșire pe toți; îi salutam, dar nu puteam trece dincolo de privirile lor, care mi-au amintit însă că toate pe lume își au rostul lor
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Curând iarna Elena Marin Alexe Am adunat în mine ploile reci prelinse din plictisul toamnei. Măcelul grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
Cu tânguiri de clopote în zare, Ecaterina, nume bun și sfânt, Ce-i pomenit aicea pe pământ. Și când va fi să plece colo sus, La fel ca multe nume ce s-au dus, El nu va fi un muritor stingher Și un uitat în vreun străin ungher.
Primarul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83182_a_84507]
-
aveau cu ei o stea, și au cântat: „Steaua sus răsare”, „Trei crai de la Răsărit” și alte cântece de stea. Erau îmbrăcați sărăcăcios, dar cu haine curate, vădind grija de gospodină a Măriucăi și dragostea ei pentru aceștia. Ionel ședea stingher în prag, cu mâinile lui bătucite atârnându-i de-a lungul trupului, neîndrăznind să privească la familia domnului învățător și la masa plină de bunătăți. Când cei mici au isprăvit cântarea, s-au înclinat în fața gazdelor și d-a Smărăndița
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
viața îți voi da. William Wordsworth Tr\ia-n umbrar de codru des Trăia-n umbrar de codru des Pe rîu în sus, la trecători, Cu-n dor nespus și nențeles, Fecioara fără pețitori: Ca floarea de pe-un stei stingher Ce ochiul n-o zărește-ndată! Frumoasă că o stea pe cer Cînd singură e luminată. Trăind de lume ocolita Puțini au plîns cînd a murit, Frumoasa și neprihănita; O, Lucy, sufletul mi-i adumbrit! Samuel Taylor Coleridge Din Balada
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
totuși pe un drum mai lăturalnic, poate pe acolo nu s-au schimbat prea multe. Și am avut dreptate. Aceleași case, mă salută tăcut de pe o parte și de pe cealaltă, iar eu le răspund din priviri. În fața mea tronează la fel de stingheră ca și altădată, vechea Sinagogă, acolo unde în copilărie obișnuiam să merg cu tatal meu, care avea mulți prieteni evrei. La ușa somptuasă dar mâncată de vreme, mă opresc preț de câteva clipe. Parcă se aude murmurul vocilor din serile
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu el? Oare l-au rapus spinii si cucutele sau arsita verii lungi? Cine știe dacă mai trăia.. Inima i se strânse de durere. Floarea soarelui își leagănă amintirile, cu privirile ațintite pe flăcările jucăușe, de la gura sobei. O lacrima stingheră, îi alunecă pe sub gene. Oftează adânc. Vara e tare departe! Iubita soarelui Dacă ar fi să am un blazon aș folosi bineînțeles imaginea ei, a Florii Soarelui. Și dacă ar fi să-mi aleg un buchet preferat, aș alege tot
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-le în vaza de pe masă. Mă scuzi o secundă... Gheorghe alese canapeaua, poate cu gândul că Elena va veni lângă el sau poate fiindcă era mai aproape de ușă. Elena însă, după ce turnă apă în vaza de flori, se așeză, parcă stingheră, pe marginea unui fotoliu de lângă peretele opus. Între ei, masa și vaza de flori, o imitație de cristal. Imitație sesizată de bărbat de cum intrase pe ușă. Nu le suporta. Acasă avea numai cristaluri, făcuse o adevărată pasiune pentru acestea, mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să fie convingător în solicitații merge în două picioare G. Călinescu și te trage de braț cu laba, omenește. Ștolț are comun cu mine dezinteresul pentru natură. Nu se simte bine decât în cadru artificial. Fără canapea, fără fotolii e stingher. Admite cel mult umbra picioarelor scaunului sau a dedesubtului mesei și a patului. Copacii, vegetația nu sunt în gustul său. Pisica îl scârbește fiindcă se urcă în pom. Straturile de flori produc lui Ștolț sentimentul de rău fizic pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea vreo douăzeci și șase de ani, și în ce privește vârsta soțului, Conțescu nu era dificil, aprobând cifrele respectabile. De înclinare nu aducea deloc vorba, Conțescu fiind scutit de orice romantism. Se gândea că o fată singură la acea vârstă era stingheră și ar fi venit clipa când el nu i-ar mai fi putut da vreo asistență. Și în afară de asta, Conțescu, dacă tolera până la un punct celibatul bărbatului, nu putea suporta ideea femeii nemăritate. Pe Erminia o persecuta mereu cu întrebarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un auriu rece. — Ei? murmură ea. — Nu-i deloc rău, zise el și începu să se spele la una din chiuvete. — De ce nu-mi spui că sînt frumoasă? — Cînd o fac, îți bați joc de mine. Da, dar mă simt stingheră cînd n-o faci. — Bine. Ești frumoasă. Se șterse și începu să se îmbrace într-un costum gri din tweed și-și trase un pulover. Ea își legă atentă părul cu o panglică galbenă, părînd tristă și gînditoare. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se fi întîlnit cu alte ființe inteligente, atunci înseamnă că te afli în situația cealaltă, în care omul însuși e pe cale să se schimbe atât de radical încît Dumnezeul cu care a fost până acum aidoma să se simtă stingher și părăsit. Și atunci e tot treaba celor O Mie de Voluntari să pună ordine... N-am să-ți spun mai mult, din teama de a nu mă judeca greșit. Știu că părerile mele pot să nu aibă nici o valoare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încăperile cu minunate podoabe românești, unde suveranul evocă o ultimă imagine a ostașului cu sufletul drept ca o lamă de spadă, cu existența statornic închinată neamului. De aceea Schinetea trebuie pomenită în cronica istoriei neamului. Mausoleu al Marii Uniri, mormântul stingher, de la ,,Trei Stejari” al soldatului României reîntregite, Constantin Prezan, așteaptă și astăzi modest și tăcut onorul la mareșal ”. După opinia lui Pamfil Șeicaru ,,Cu mareșalul Constantin Prezan dispare încă un martor și un participant al războiului unității naționale. Fără să
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în costume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
amar i-a răsărit în minte Măriucăi: „Cine știe ce-o fi tras el acolo? El, care n-o știut de porunca nimănui”... O spuză de stele a început să se înfiripe pe cerul înalt, iar un corn de lună stingher atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă. Îndata mare, domnule inginer! - a rostit Costăchel din pragul casei, cu lumina bucuriei ieșită la vedere pe chipul lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]