1,508 matches
-
-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură stinsă,/ Te voi reține ca pe-un sfânt/ Între nimic și poezie,/ Între credință și trădare?// În lumea ta de-nfiorare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă atunci când își întindea pe salteaua de paie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
from Me, apoi Sophisticated Lady - un solo pentru saxofon interpretat de Johnny Hodges. Am oprit mașina lângă parcul Hibiya și ne-am așezat pe iarbă. Era pustiu lunea dimineața, ca puntea unui portavion după ce și-au luat zborul toate avioanele. Stoluri de porumbei se învârteau pe ici-colo, vrând parcă să se încălzească la soare. — Nici un nor pe cer. — Uite unul acolo, zise ea arătând cu degetul spre un petec cenușiu care poposise deasupra primăriei din Hibiya. Era doar unul mai întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
l-a instruit. Graurul s-a obișnuit să zboare prin casă. Ieșea pe fereastră făcea un zbor printre acoperișuri și, apoi, se întorcea în colivie. Într-o zi de primăvară însă, în timp ce stătea pe pervazul ferestrei, a văzut trecând un stol de grauri. S-a unit lor și nu s-a mai întors niciodată. Giovanni a suferit foarte mult. Repeta: «M-a părăsit, ca să meargă la camarazii lui cei răi». Calabria are o conștiință foarte delicată, fără turmentările scrupulozității. Înainte de a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de ani, când am fost străfulgerat de don Calabria. Când a ieșit cartea sa „Apostolica vivendi forma“, m-a cuprins febra. În seminar o treceam din mână în mână iar eu o comentam colegilor cu pasiune. Imediat după război, erau stoluri de băieți abandonați pe contul lor. Atunci am zis: „De-îndată ce voi fi preot am să mă arunc printre băieții străzii“. Modelul meu era don Calabria și Opera sa. Episcopul meu nu a voit să-mi dea libertatea să-mi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a transfocat asupra grămezii rămășițelor, evitând discret carnagiul, și un fermier din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alunecând cu autocarul spre Bârlad, priveliștea s-a schimbat pe neașteptate datorită apei băltite pe suprafețe întregi și chiar pe șoseaua pe care mergeam, ceea ce ne amintea de inundațiile care dăduseră de furcă oamenilor de pe aici. În acest tablou sinistru, stolurile de ciori foarte numeroase erau nelipsite. Iarăși tăceam. Mai spune ceva, mamă, încerca să se arate voioasă Janeta. Ce să spun? Am nimerit un timp foarte urât.. Lasă timpul, că se schimbă. Să vezi ce frumos va fi în Grecia
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
din Gladiatorul (și, cu mult înainte de asta, în secvența funeraliilor lui Marc Aureliu din Căderea imperiului roman) ? Ei bine, în aerul lui 300 plutesc și mai multe chestii (fulgi, scîntei, puf de nuștiuce) și mai frumos. Vă mai amintiți de stolul de săgeți din Braveheart (și, cu mult înainte de asta, de cel din Henric al V-lea al lui Laurence Olivier) ? Aici e și mai și : cerul se umple ca la o invazie de lăcuste. Vă mai amintiți de elefantul ăla
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Împresurate de forțele militare ale inamicului, care erau superioare din punct de vedere numeric, armatele ruse și moldovene, lipsite de alimente și de apă, au fost nevoite să se hrănească cu coajă de copaci, în loc de pâine. În acel an - 1711 - stolurile de lăcuste s-au abătut pe malurile Prutului, distrugând recolta. Despre efectele dezastruoase ale lăcustelor, Moreau de Brasey scrie: „Am văzut [...] lăcuste zburând prin văzduh. Aerul era întunecat, atât de multe erau adunate împreună și nu mă mir că secătuiesc
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Să revadă canonul. Să nu rămână la aceeași listă de autori, pe care unii critici îi consideră esențiali. În literatură, criticii știu foarte bine, lucrurile se mișcă. Se întâmplă tot timpul o reașezare a plutonului, schimbări de poziții ca în stolul cocorilor: cel din vârful unghiului obosește și altul ocupă poziția din vârf. Regretatul Laurențiu Ulici înțelesese acest miracol al zborului și pentru a ilustra poziția scriitorilor în pluton, a recurs, în începutul lui de istorie literară Promoția 70, la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o fi fost ales Constantinescu, cea mai proastă alegere de la „Gelu, dux blacorum” încoace? După cum este îndeobește recunoscut, ca făcând parte din starea de normalitate, fiecare om are „păsărica lui”, însă ce te faci cu cei cu colivia și cu stolul? Înțeleptul Solon zicea despre viciu că trebuie ținut la locul său, nu poate fi eradicat, și, deci, n-ar fi nimic, dacă colivia este închisă și stolul ținut în frâu. Președintele nostru, rău sfătuit de consilierii săi (poate nici nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
are „păsărica lui”, însă ce te faci cu cei cu colivia și cu stolul? Înțeleptul Solon zicea despre viciu că trebuie ținut la locul său, nu poate fi eradicat, și, deci, n-ar fi nimic, dacă colivia este închisă și stolul ținut în frâu. Președintele nostru, rău sfătuit de consilierii săi (poate nici nu-i întreabă!), ca și cum s-ar reprezenta numai pe sine, lansează, în cadență, câte-un porumbel care flutură voios pe cerul Europei, fără teamă de gripă aviară. Câteodată
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
constituțională! 5 iulie 2010 Cât de vinovat este Dumnezeu? Motto: Fiat iustitia, pereat mundus (lat.:Să se se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea) Bine se zice că o nenorocire nu vine nicodată singură, vine însoțită de un stol de alte nenoriciri și necazuri, mai mici și mai mari, se așează pe capul și pe umerii românilor, ca și cum nu și-ar găsi loc în altă parte, încât îți vine să crezi că sunt dirijate de un for superior, și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ia în stăpânire poemul, desfășurat de obicei amplu, în metaforice viziuni concentrice. Frecvent, Arcadia lui Z. e rezultatul unei dezlănțuiri frenetice de viață telurică supusă ritualurilor ancestrale: „Sunt din Arcadia, bun, mult temuta și buna / Arcadie Felix încoronată cu vin, / Stoluri de dropii și plopi; cu o apă ca luna / Care se roade în stânci și se roade vara în rădăcini. Și noi toți deluroși, plini de iarbă în coaste, / Clopot albastru în fugă de cer pe sub rai / Tropot uscat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
iubita lui. De aceea, Unde vede vreodată/ Pom frumos și înflorit/ El la ea gândește-ndată/ Și la trupu-i potrivit// Când privea acea roșață/ Trandafirii ce o au/ I se pare că văpseala/ De pe buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
niciodată: Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă273; Iar prin cerul meu cu raze plutești îngere rosalb 274; De mult sburai tu în lumi senine/ De nu iubiai 275. Anii înșiși se mișcă în versuri ca păsările cerului: Sburat-au ani ca stoluri lungi pe șesuri 276, se spune într-o variantă la Trecut-au anii... Încet se deplasează și luna, tocmai pentru că în esența ei este de sorginte melancolică: S-aud cum blânde cad/ Izvoarele-ntr-una;/ Alunece luna,/ Prin vârfuri lungi de brad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și eu să zbor,/ Să mă iau pe urma lor? [...] Că m-aș duce l Tot m-aș duce,/ [...] Peste undele în spume,/ Peste mare, peste lume./ Și-aș vedea cum trec cu toate,/ Rânduri-rânduri arătate:/ Înnegrirea malurilor,/ Strălucirea valurilor,/ Stolul rândunelelor,/ Tremurarea stelelor 284. În Luceafărul 285, Hyperion este proiecția visului împlinit al zborului: Și s-arunca fulgerător,/ Se cufunda în mare. Metamorfozele lui Hyperion se petrec sub regimul visării: Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mare de Cana Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de câte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de râu. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeață, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări care se Întrec În cântul lor. Sunt și câteva clădiri cu magazine. Iordanul este un râu frumos și liniștit care trece agale, mi se pare că spre răsărit. Pe malurile râului sunt mulți copaci Înalți, frumoși și umbroși
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
acest om de valoare. Cu adevărat e Sfânt. Se spune că el a știut de mai Înainte când va pleca la Domnul. La Înmormântarea lui au venit mai mulți călugări. Iar când se făcea slujba de Înmormântare a sosit un stol de păsărele și s-au așezat pe el. Toți au crezut că-l vor ciupi, dar nicidecum, toate au ciripit ca Într-un cor tot timpul. După ce s-a terminat slujba Înmormântării au zburat toateodată. Parcă au venit să-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de sat Creștinii pasul și-au Îndreptat Către biserica din sat Rugăciunea a Început Biserica e-nvăluită Într-un mister luminat Iar preotul clădește Tămâia cu bun miros Iar corul cântă Tot mai duios Înalță către Cerul La Tronul Dumnezeiesc Un stol de păsărele Pe-o creangă de copac Cântă slavă Stăpânului Împărat! Momentul Sacru, a-nceput Iisus, e „Jertfa“ Fără de sfârșit Pentru noi toți S-a dăruit! O, scumpă-jertfă-! Tu n-ai asemănare... Iubire nesfârșită La toți e dăruită! Să guste
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
estică sunt cele mai reprezentative. Sala Politică cea mai importantă construcție din această parte era locul unde împărații rezolvau treburile statului și locul unde se țineau ceremoniile importante. Pe părțile laterale ale acestei săli sunt construite simetric, sub forma unui stol de gâște-sălbatice în zbor, zece săli mai mici în stil pavilion, cunoscute sub denumirea de "Cele Zece Pavilioane". Aici lucrau cei mai importanți zece demnitari ai imperiului. Din punct de vedere arhitectural, Sala Politică este, de fapt, un mare pavilion
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Târzie), Nurhachi, urmărit odată de dușmani, a ajuns în situația de-a nu mai avea unde să se refugieze și s-a culcat într-un șanț plin de iarbă, lăsându-se în voia sorții. Tocmai în acest moment greu, un stol de ciori s-au așezat peste el și l-au acoperit complet, încât a scăpat de dușmanii care-l urmăreau. După ce Nurhachi a fondat statul Jin Târzie și a devenit împărat, a ordonat ridicarea unei prăjini în curtea fiecărei gospodării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sé-l iau În brațe?” „E un iepure réu, Sophie”. Vézu din autobuz copacii și ogoarele, drumul și livezile În floare, toaté méreția Patriei sale o vézu. Înfloritoare și méreațé, siguré și pașnicé. Un cer albastru vézu - cerul Patriei sale. Un stol de vrébii zburînd de sub roțile autobuzului - pésérile cerului Patriei sale. Vézu iazul pîné la care ajunge scară lui Dumnezeu - apele limpezi ale Patriei sale. Își Închipui peștii cum Înoaté În iaz - peștii din apele Patriei sale. Cea mai bogaté și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
doué ori cu mîna și feri din jur frunzele moarte cu piciorul. Dacé smulge un copac că acesta este mare de tot. Poate sé se ducé la rézboi. Își Închipui copacul résturnat cu rédécinile În sus la marginea pédurii. Un stol de péséri se sperie și zboaré, pe urmé vin și se așazé pe copacul résturnat. Se gîndi cé poate ar fi mai bine sé cheme pe cineva, ca sé-l vadé, sé creadé cé Șasa smulge copaci. Dacé-l smulgea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
își ridică mînele uscat [e] de bătrânețe... o! blestemul lui D-zeu are să cadă pe voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor cuminți la franciscanul palid și se risipiră ca un stol de vrăbii... Franciscanul ridică pe bătrân de la pământ și-l duse spre tinda unei zidiri mari, îl culcă binișor, puindu-i drept căpătâi sânul său... puse mâna lui frumoasă pe inima bietului idiot, care se spărgea bătând de spaimă și-ngrozire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]