2,070 matches
-
am legat de ce-mi era cel mai la Îndemână: ― N-ar trebui să fumezi. Chestia asta o să te ucidă În cele din urmă. ― Toți murim În cele din urmă, spuse el. ― Suferi de depresie? am râs eu. El se strâmbă la mine Într-un mod foarte, foarte dulce. ― Era un gând filozofic. ― Era scuza pe care o folosesc toți ca să-și motiveze acțiunile, l-am contrazis. El medită o clipă Înainte să-mi răspundă: ― Bine, poate că așa e. Dar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
un mod incredibil de adorabil. ― Oau...am spus eu. E foarte drăguț. I-am oferit unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să spun. ― Evident, râse el. De-ai vedea ce prietenă am... M-am strâmbat la el În timp ce chicotea cu o atitudine falsă de Înfumurat. ― Taci. ― Fă-mă să tac. ― Asta e o replică răsuflată de film, am râs eu. ― Dar funcționează Întotdeauna. Mă Îmbrățișă și m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca să-mi faci mie pe plac, am zâmbit eu. — Nu e nimic rău în a citi poezii, a insistat Luke. —N-ai fi spus asta dacă ai fi avut surorile mele, am zis eu cu tristețe, după care m-am strâmbat puțin ca să-l fac să râdă. Din când în când, ceilalți ne întrerupeau încercând să participe și ei cu tot felul de povești haioase, deși era imposibil să ne bată la capitolul ăsta. Nimeni nu era mai amuzant ca Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi trecuse prin minte să iau vreun drog. Dependentă de droguri! Ce să zic?! Doctorul Billings mi-a întrerupt contemplația, spunându-mi că ceilalți clienți, cum îi numea el, luau masa. Tocmai scăpase ocazia de a o vedea pe Helen strâmbându-se la el, prin fereastra din spate a mașinii care tocmai ieșea pe poarta clinicii. — Hai să mănânci, m-a invitat doctorul. îți arăt după aceea camera. Am simțit cum mă trec fiori de încântare la gândul că voi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înaltă. în ziua când m-am născut eram ceva mai scundă. în ultimii doi ani și jumătate am locuit în New York. înainte stăteam la Praga...“ — Unde e Praga? m-a întrebat John Joe. E în Tipperary? —Doooooamne! Clarence s-a strâmbat dezvelindu-și dinții și a clătinat din cap dezgustat. Auzi colo? „E în Tipperary?“ Cap sec ce ești! Toată lumea știe că Praga e în Sligo. îmi părea rău că-mi scăpase toată povestea aia cu locuitul la Praga. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răspuns la telefon. — Cine sunteți, vă rog? A pus întrebarea asta pe un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E pentru tine, mi-a comunicat cu o voce strangulată. A acoperit receptorul cu mâna, strâmbându-se de parcă ar fi fost în agonie, s-a aplecat de șale și și-a strâns genunchii așa cum fac bărbații când sunt loviți în biluțe. Cine e? am întrebat. Cu toate că știam deja. —Luke, mi-a șoptit ea. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chestie destul de rudimentară, eram sigură că nu se făceau nici tratamente cu plante marine, nici împachetări cu nămol, nici alte chestii haioase cu alge. Nici... nici piscină? m-am forțat să întreb. La întrebarea asta, gura lui Chris s-a strâmbat ușor, dar de spus n-a spus decât: —Nici piscină. — Deci ce faceți? am reușit să întreb în final. Totul e trecut pe lista asta, mi-a răspuns Chris arătând din nou înspre panoul cu programul. Am mai aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând valvârtej peste el. 23tc "23" —Mă tem că nu poți pleca, a spus doctorul Billings. Cine spune asta? am întrebat eu strâmbându-mă. — Chiar tu, a răspuns el blând, fluturându-mi prin fața ochilor o hârtie. Ai semnat un contract legal și definitiv prin care te-ai angajat să stai aici trei săptămâni. —Dați-mă în judecată, am sărit eu țanțoșă. Nu locuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dezvălui nimănui scenariul ăla în care bocisem cu lacrimi cât bobul în timp că stăteam înfiptă în scaun. — Și nu ți-a fost frică? m-a întrebat John Joe. Nu-mi puteam permite să-mi fie frică, am răspuns eu strâmbând din nas. Era ceva ce trebuia făcut și cu asta basta! Ceea ce era aproape adevărat, am realizat surprinsă. — Cât a costat? a rostit Eddie întrebarea care conta cel mai mult pentru el. Dumnezeule, nu știu! Sunt sigură că nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era strălucitoare. De-acum devenise malefică. —...deci în noaptea în care te vede prima dată ești mai slabă ca niciodată. Ești numai coaste și obraji supți, zicea Brigit. —Mulțam, am răspuns eu. Dar cum? Cu ajutorul chirurgiei? —Nuuuuu, a spus Brigit strâmbându-se gânditoare. Nu merge așa fiindcă ți s-ar vedea cicatricile prin rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când verși paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vârfuri ca să micșoreze distanța dintre fețele noastre. Îmi dădeam seama c-o scotea din pepeni faptul că, la un metru cincizeci și cinci, ea era cu mai bine de cincisprezece centimetri mai scundă decât mine și era nevoită să-și strâmbe gâtul atunci când vorbeam față-n față. Tocurile mele cui deveniseră un gest major de sfidare și mă încălțam cu astfel de pantofi absolut în fiecare zi - indiferent cât de tare mă dureau picioarele și indiferent cât de brutal de mahmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a chestionat ea. — Păi, am citit vreo sută de pagini și arată destul de bine - agentul mi-a spus că avem exclusivitate asupra ei toată săptămâna, așa că... — A! A! Așa a zis? a râs batjocoritor Vivian. Buza de sus i se strâmbase în semn de dezgust. — Dumnezeule, Claire, fă-ți un bine și maturizează-te dracului o dată! Nu crezi că se poate ca agentul cel drăguț să te fi mințit? Că s-ar putea, cum se spune, s-o vândă și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vrea să pot, Luce, și e foarte frumos din partea ta să mă inviți, i-a răspuns mama, dar trebuie să termin un tablou - o galerie de Pittsburgh îl așteaptă săptămâna viitoare, așa că sunt pe ultima sută de metri. — Pittsburgh? a strâmbat Lucille din nas. Am o idee - de ce să nu-ți cumpăr eu tabloul? Așa ai putea să-l termini oricând ai avea timp și-ai mai rămâne încă o săptămână! De acord? Îmi pare rău, Luce, dar am bătut deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și intrară cu toții în casă. — N-a fost nevoie de o pătrundere în forță, zise polițistul. Ușa din spate era descuiată și fereastra la fel. Probabil că au plecat al dracului de repede. Inspectorul se uită roată prin cameră și strâmbă din nas. Mirosul stătut de cannabis, de băutură înăcrită și de fum de țigară plutea încă greu prin casă. Dacă au plecat, zise el pe un ton rău prevestitor și-i aruncă o privire lui Wilt. — Trebuie să fie plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate o recunosc. Vecinul a râs, copilărește. Și-a trecut mâna scorțoasă prin părul alb. A ridicat paharul cu scursura numită limonadă și a sorbit, strâmbându-se. — Cred și eu că o cunoști. Toată țara o cunoaște. — Cum... cum toată țara? — Simplu. Simplu de tot. Ne spunea, cândva, noapte bună. Tuturor. — Cum, cum noapte bună? Nu înțeleg. — Zâna care spune somn ușor. Crainică la televiziune, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se strâmbă, obosit, psihanalistul. — Cum să nu mă iuțesc, onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie să mărturisiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Snakely stă pe un scaun, citind un număr din Vogue, care e rezervat de fapt pasagerilor de la clasa întâi. Pe de altă parte, majoritatea pasagerilor noștri de la clasa întâi sunt bărbați și preferă să citească The Economist. Când mă apropii, strâmbă din nas de parcă aș mirosi urât. — Da? întreabă ea cu o voce pițigăiată. — Am venit să văd dacă sunt jeleuri în căruciorul de duty-free, spun. Și spre marea mea rușine, simt cum mă înroșesc, deși nu am făcut nimic greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să se așeze la casa lui prea curând și probabil are o groază de fete de la Hollywood care se țin după el. Fii diferită. Fii tu însăți și vezi ce se întâmplă. Și dacă nu se întâmplă nimic? Debbie se strâmbă. — Nu tăia firul în patru. Vreau să spun că la sfârșitul zilei toate am vrea ca bărbații să ne declare iubire veșnică, dar majoritatea n-o fac. Oricum, bărbaților le plac femeile independente. Adică, unora se pare că le plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
foarte fericită, totuși. O să fie o zi minunată pentru toată lumea. Nu-ți face griji. Totul o să se rezolve. Ce ușurare. Tania trage aer în piept. — Îmi făceam griji în privința asta. —Văd niște intervenții din partea rudelor lui, zic. Chiar așa, se strâmbă Tania. Dar, cum spuneam, toate problemele se vor rezolva de la sine. — Chiar ai avut probleme cu socrii tăi? se bagă Lydia deodată în discuție. E încă foarte tânără, așa că probabil nu are experiențe legate de planuri de nuntă de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și m-am trezit că-mi pune În brațe trafaletele și trei cutii de vopsea și Îmi zice că, dacă lucrez În ritm susținut, poate reușesc chiar să termin sufrageria. — Poftim ? — Și, la ora șase, când s-a Întors, a strâmbat din nas că nu-i prea place cum am zugrăvit ! Ridică vocea, supărată de-a binelea. Auzi, că am fost neglijentă ! A fost o singură zonă În care am dat un pic rasol, dar asta doar din cauză că nenorocita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ăsta i s-a Întâmplat și verișoarei mele, spune În cele din urmă. S-a dus la o petrecere și s-a trezit față În față cu doctorul care o asistase la naștere, cu două luni În urmă. — Oo, spun, strâmbându-mă. — Exact ! Mi-a zis că i-a fost atât de jenă că a trebuit să plece. Îți dai seama, tipul văzuse totul ! A zis că la spital nu a contat, dar, când l-a văzut acolo, cu un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
plecat ca din pușcă, iar el a trebuit să vină după mine În stația de autobuz. Fiindcă ideea e că azi ne vedem din nou. — Nu m-am Înșelat, spune Jemima. Ai puțină răbdare. Te așteaptă surprize de proporții. Mă strâmb la ea În clipa În care se Întoarce cu spatele ca să plece și Încep să-mi dau cu rimel. Cât e ceasul ? spun, Încruntându-mă când văd că mi-am atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Doamne, spune, privind În jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez Îngrozită. Connor e aici ? — Are În mână o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu suntem acasă. Prea târziu, spune Lissy și se strâmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gâfâind. Iar În prag, În fața mea, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]