2,683 matches
-
-Am dorit să te apăr prin sfințire de răutățile oamenilor. Te împroșcă cu noroi. -Știu, dragă Constantine, mai discutam acest lucru... Îți mai aduci aminte în redacția „Timpul” din București? Îți spuneam atunci că acei oameni „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece...” -Da, da...! l-am întrerupt. Hai să privim spre Pământ, spre petecul acela mic al țărișoarei noastre... -Nu mai sunt ale noastre. Infinitul și veșnicia sunt ale noastre. Apoi Mihai a dat la o parte o perdea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
până în zilele noastre. Cuvintele se înșiruie parcă în ritm de poezie, au acea muzică interioară care le face să curgă într-o plăcută simplitate, conferind textului limpezime de cristal. Niciun cuvânt nu este silit să stea într-un loc prea strâmt pentru el. Limpezimea aceasta a stilului ei îi dă forța intrinsecă de a crea iluzia inefabilă a unui spațiu destinat eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia, iar zeii, parcă îți surâd în jocul umbrelor diafane, țesute de
LANSARE DE CARTE LA BUCUREŞTI – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” DE GEORGETA MINODORA RESTEMAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345261_a_346590]
-
în urma mea ? O biografie sau un destin? » Se afirmă că orice destin,orice viață nu pot fi judecate decât din perspectiva,imparțială( ?), a morții. MOARTEA, JUDECĂTOR SUPREM ? « Trecutul este pentru Don Quijote(a se citi : Octavian Paler-nota mea) o haină prea strâmtă, în care nu are cum să încapă ceea ce visează el.În schimb, în privința viitorului, nu-și face griji, se lasă în voia valului, sigur că orice drum îl va duce la nemurire. » Convins că BINELE se in/de/duce din
LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345404_a_346733]
-
de reglementări cu caracter universal și regional, concomitent cu adăugarea unor noi dimensiuni ale unor drepturi ori chiar cu consacrarea unor drepturi noi. Cum statul modern omnipotent nu poate asigura garantarea efectivă a drepturilor omului, acestea trebuie „să depășească cadrul strâmt, să intre în reglementările internaționale, adică să fie internaționalizate” . Chiar dacă promovarea drepturilor omului reprezintă o preocupare constantă a comunității internaționale, având ca scop crearea unui cadru care să sprijine eforturile statelor de asigurare în plan intern a drepturilor fundamentale, nu
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
și măsluitorii”. Pirgu reprezintă prezentul, Pașadia și Pantazi poezia trecutului. Simpatia scriitorului se îndreaptă către cei doi până la identitate. Prin ei autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „ uliți strâmte, cu clădiri lipita una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
cel mai realist, la unele pânze expresioniste în care culoarea fură spectacolul, dar și la altele de inspirație spontană. Trecând cu ușurință de la largile peisaje din natură la cele din aglomerația urbană, Liana Saxone-Horodi se simte la fel de bine și în cadrul strâmt și intim al interioarelor, pe care le populează cu minunate obiecte de artizanat. Aici este locul să subliniam rădăcinile, inspirația, suflul dual, caracteristic întregii sale creații, israelian fără îndoială, dar cu puternice rădăcini și bune influențe romanești. Artistă este firesc
EXPOZIŢIA LIANEI SAXONE-HORODI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345544_a_346873]
-
în viitorul lor, fie să fie soții ale unor mari demnitari, fie să fie trimise ca daruri în alte împărății. Și ca să fie mai frumoase, în accepțiunile chinezilor din vremurile străvechi, piciorușele prințeselor erau constrânse să crească în niște încălțări strâmte, ca piciorușul să fie cât mai fin, cât mai firav. De!, acolo nu făcea fiecare ce vroia! Pentru mine, venit din inima munților, asociam totdeauna siguranța, liniștea cu pustietatea și întunecimea codrilor. Pe când aici, împărații se reculegeau în taina unor
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
cu un ten palid, speriat, dar mi-a luat totuși pliantul pe care i l-am întins, după care a închis repede ușa masivă din metal. Am coborât scările și am ieșit din bloc, destul de greu de altfel, ușa era strâmtă și semi-baricadată, iar pe spate începu să-mi crească deja o gâlmă din care răsări în curând o pereche splendidă de aripi. M-am uitat la ceas. Peste exact două ore aveam întâlnire cu Dumnezeu pentru încă un teanc de
APOCALIPSA. MOARTEA NU ESTE UN SCHELET CU O COASĂ CLASICĂ, CI O FEMEIE FRUMOASĂ CU UN COSITOR ROTATIV CU LAMĂ, DE ULTIMĂ GENERAȚIE. de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377816_a_379145]
-
de-un fir ascuns, desprins de asfințitul tragic, Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete - Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete? Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă, Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă. În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare, Puteam să comprimăm în vis chiar cea mai mare depărtare. Peste cuvinte mai cerneam, din când în când, câte
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]
-
nu-i bai, vă mai costă cincizeci de dolari! Aprob din cap. - Îți dau o sută! Își trage cumva chiloțelul galben într-o parte și mă primește înăuntru. Nu uită să toarne și cîteva picături de ulei. Tailandeza e foarte strâmtă și orice mișcare de-a ei mă excită la maxim. Între timp, își continuă masajul, insistând pe tâmple, gât și pe umerii obrajilor. Dau s-o sărut, dar se împotrivește. - Fără sărut! zice. - Doar unul mic! insist. - Exclus. Sărutul e
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
Mai știm noi ce-i mirarea? Noi care știm de toate și nimic. Mai știm ce-i îndoiala? Noi ne rotim în cercuri tot mai mici. Eu mai privesc la pălăria celui care a plecat de mult. E tot mai strâmtă. Doar sperietorile mai știu ce bună e o pălărie spartă. Nu vreau să mă gândesc la cele sfinte, dar fără ele este și mai rău. Un cerșetor șchiop bântuie lumea. Și nu mă voi lua după vulturi, semeți sunt ei
FOARTE CONFUZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376381_a_377710]
-
Doamne-al mântuirii mele Zi și noapte eu te strig Să ajungă rugăciunea Înaintea Ta la timp. Sufletul e trist in mine Și s-a săturat de rele Sânt ca mortul când coboară În mormânt fără putere. Locuința mea e strâmtă Stau întins printre cei morți Și sânt despărțit de lume Cu întunecate porți. Veșnicia ca o groapă Fără fund șade la pândă Și durerea grea din lacrimi Valuri, valuri mă scufândă. M-am îndepărtat de lume Și de oameni și
PSALMUL 88 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376456_a_377785]
-
tâmpe, se mai divid trăiri, Mi se dilată ochiul, aș vrea văd iubirea, Î nvejmăntată toată în crini și trandafiri. Doar ropotul de ploaie, îmi răscolește teama, Avarul ia în sac, un lujer plin de flori Mă pizmuiesc vrășmașii și strâmtă e odaia, Iar nopțile sunt albe...eu ațipesc în zori! Și mă înalt prin vise, pe aripă de vultur Nemărginirea clipei în fir de busuioc..., Tărâmul de nădejde, un înger mă ridică Și îmi sfințește viața, cu visul meu cu
ZARURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376499_a_377828]
-
răspunse prințesa cu același glas blând cu care îl întâmpinase pe Bujor, tocmai o pregăteam pentru tine. - Ar fi bine să fie așa, bombăni uriașul, altfel știi ce te așteaptă! Din încăperea roșie, prințesa trecu pe un coridor și mai strâmt și, după ce se topi și a doua lumânare, ajunse într-o sală cu pereții negri, în care o aștepta un uriaș cu un ochi la ceafă. - Unde mi-e cina? Strigă și acest uriaș aidoma primului. Dacă nu mă hrănești
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
în noaptea dintre două mantre de ce-ai lăsat trăirile deșarte într-un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai timp în tine să-ți tocești uitarea mă lași pe mine
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
două aripi frânteîși șchiopătau auzul fără notăîntr-un pustiu cu-ntinderea bigotăce voci strigau în strâmta obosealăde sub tutela vieții în travaliuîți retractezi trăirea trasă-n coasăde vezi odihna-n perspectivă joasăîți împietrești o talpă în sfialăte-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al caseite-ai spart în noapte cînd priveai altarulcu timpul ți-a fugit din mână harulplecai în urbea fără-nghesuialăduminică vândută lumii cioburin-ai timp în tine să-ți tocești uitareamă lași pe mine să-ți adun visareasă-ți fac din viața țăndări chibzuială
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
alte lecții dure de-nvățat cu ochi deschiși în visurile terne n-au timp de rolul unui clovn ciudat sunt clovnul mut din propria mea viață joc roluri într-un teatru de coșmar fac valuri în a timpurilor ceață cu strâmte zile prinse-n calendar ... Citește mai mult sunt clovnul mut în propria mea viațăjoc roluri într-un teatru de coșmarmă sperii când am adevăru-n fațăsau beau din cupa plină cu amarîntr-un spectacol frânt de-nțelepciuneașez balanța pe un piedestalmă-nfioreaz-a lumii goliciunee
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
lumină pelerinicu alte roluri scrise pe-alte scenecu alte lecții dure de-nvățatcu ochi deschiși în visurile ternen-au timp de rolul unui clovn ciudatsunt clovnul mut din propria mea viațăjoc roluri într-un teatru de coșmarfac valuri în a timpurilor ceațăcu strâmte zile prinse-n calendar... XXXII. CUIBURI DE NUIELE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015. Din degete ies vorbe, se ceartă între ele, Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări, Se-aștern posterității prin
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
alunecoși peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări câinii comunității adoră lătratul cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul existenței cu tocuri aplatizate vom evadă în arhipelagul iubirilor nesodomizate ehei ce sentimente se scurg pe asfaltul încins miorlâie languros iubirea ce
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
condor pleșuv/ secundele flutură limbile de anaconda două iubiri calde se frâng luna numără pulberea stelelor se moare de liniște ca de un nor insolent furtuni ale timpului se îneacă în pahar culorile vieții ne desenează /gioconde pe geamul acvariului strâmt / încalț pantofii cenușăresei pentru un bal numit dorință visele cântă a capella privighetorile palmelor mele lipesc cu lut ud fereastra aburită a iubirilor sparte călare pe Rossinanta șchiopătând princiar sufletul tău dansează în tandem cu moara de vânt a dragostei
TANDEM de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376613_a_377942]
-
râd demiurge tu stai jos cinefil arondat /cal pur sânge/ uită-mă in taverne ca pe un ritual învață-nc-o dată să ne iubim cordial nu se scrie pe cer cu creionul un vis estompat scrie-l cu urechea tăiată pe strâmtul tău pat iubim între stații cu cerul senin e zgomot și furie mă tem să mai vin ce sete de tine îmi umblă pe străzi anonim beau din pahar iubire cu vin demisec nu coborî așteaptă să plec Referință Bibliografică
VOCAȚIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376608_a_377937]
-
idee politică, o ideologie chiar. De curând am fost întrebată de un poet, cum am răbdare să scriu romane de 450 de pagini? Oare un autor se îndreaptă spre poezie datorită capacității sale de sintetizare? Iar atunci când aceasta devine prea strâmtă, îl ghidează pe poet înspre proză? E firesc ca de la o anumită vârstă, un slujitor devotat al condeiului să simtă nevoia abordării memorialisticii pentru a-și înregistra experiențe proprii, acțiuni trăite, întâmplări la care a fost martor al timpului său
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
tras ca prin inel și unduitor, buric ornat cu metale prețioase din materiale de tot felul, chiar sintetice, cu sau fără curea la cingătoare, cu nasturi sau cu fermoare... Fusta se poate crăpa până peste limita obișnuita, în funcție de cât de strâmtă este, pentru a ușura trecerea pragului casei, urcarea pe motocicletă sau pe băncile din parcurile frecventate pe înserat pentru anumite activități de socializare, care, făcute în grabă ori din mare nerăbdare, nu includ și timp pentru coborârea firească sau dezbrăcarea
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
de ani (adică de la descoperirea Americii!). În cele două zile de târg, orășelul de provincie lasă impresia că nimic nu s-ar fi schimbat, de când lumea. Meșterii, îmbrăcați în straie medievale, exercită în public cele mai diverse îndeletniciri istorice. Străzile strâmte, cât să încapă un cărucior tras de un măgăruș, au pavajul lustruit de tălpile fluviului uman curgător. O jumătate de milion de oameni trec pe aici în doar două zile! Popoarele conlocuitoare stabilite la Marea Mediterană purced la treabă. Nemții împletesc
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]