1,253 matches
-
ca funcționar la o bancă sau la o policlinică sau la asigurările sociale, iar noaptea să compui din nou versuri. Să deschizi un capitol nou. Să te apropii puțin de A Treia Stare. Picioarele Îl purtau singure prin labirintul de străduțe Înguste din cartierul buharilor. Se strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și Încercă să-și imagineze ce remarci inteligente ar putea auzi de la micul Challenger, fiindcă el nu fusese binecuvântat cu un spirit de observație atât de ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În urmă cu optzeci de ani și a semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
coborî de pe dealurile care Înconjoară orașul și se va așterne peste Ierusalim. Bărbați și copii În haine de sărbătoare decente, purtând sub braț gentuțele din catifea brodată pentru filactere, se vor Îndrepta liniștiți către nenumăratele sinagogi din labirintul acesta de străduțe Înguste, pentru rugăciunea de vineri seara. Gospodinele vor aprinde lumânări, iar tații vor rosti binecuvântări cu intonație orientală, plăcută. Familiile se vor așeza În jurul mesei pentru cina de vineri seara. Oameni săraci, care muncesc din greu, care și-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
goale. Dar după o ușoară stare de confuzie, Își dădu seama că filmul cu Jean Gabin nu mai rula și că acum se difuza cu totul altceva. Așa că hotărî să părăsească cinematograful și să vadă ce se mai petrecea pe străduțele vechi din cartierul Nahalat Șiva, care Îi erau atât de dragi Încă din copilărie și pe care rătăcise cu câteva nopți În urmă Împreună cu Karla. De oboseală sau poate pentru că inima Îi era ușoară și limpede, rămase totuși așezat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de aruncat în fete. Pe mine mă lăsau baltă, în dialectul de până acum, cu „verzătura“, care însemna, pur și simplu, „verde“. În timp ce în B. băieții și fetele se întâlneau în după-amiezile libere și își petreceau timpul cu jocuri pe străduța din fața intrării sau jos, în șanțul de la copacul Ginkgo, am dat la noii mei prieteni din S. peste un eșafodaj format din cuvinte și probleme, care mă ducea cu gândul la acele scânduri și grinzi ce susțineau acoperișul, care delimitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
punct nu mai suporta amânare. Eram așa de emoționată, chiar speriată - ce tărăboi ar fi ieșit, dacă s-ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul! Și totuși, într-o după-amiază de primăvară, m-am postat pe o străduță laterală și am așteptat să se arate, îmbrăcat de sus până jos în negru, cu pălărie și pardesiu. Era răcoare și umezeală, pentru că plouase, și el se mișca într-un fel - cum să spun? - așa cum nu se mai vede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când m-am liniștit, am văzut pentru câteva clipe cât de singur era acest om care se plimba și aș fi dorit din tot sufletul să meargă la o femeie. Nu era greu să-l urmărești pe socrul meu. Pe străduțele acelea existau destule unghere și intrări unde mă puteam ascunde. Doar podul de peste râu ar fi fost o cutezanță prea mare. Totuși, trebuia să merg pe pod dacă voiam să nu-l pierd din ochi, și așa am și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de pe Fitzjohn’s Avenue, aproape un drum de țară când pășise prima oară pe el, În tinerețe, dar care, de atunci Încoace, devenise mărginit de vile hidoase din cărămidă de un roșu crud. Era Întotdeauna o plăcere să ajungi pe străduțele fermecătoare și strâmbe ale sătucului Hampstead și să Îți croiești drum pe ele către ultimele sute de metri abrupți din apropiere de New Grove House căreia, ca atâtor altor lucruri În Anglia, i se spunea „new“ deși În realitate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intenționase să facă o glumă, surâse bleg. Mai târziu se plimbară pe chei, privindu-i pe pescari reparându-și plasele și Încărcându-le În bărcile lungi și Înguste, pregătindu-se pentru pescuitul de noapte, apoi rătăciră Încoace și-ncolo pe străduțele Întortocheate, trăgând cu ochiul În șoproanele unde peștele se curăța, se afuma și se săra, și dând câte un bănuț copiilor desculți care se uitau la ei cu ochi mari din pragul caselor. Pentru gustul lui Henry, totul era parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pace și liniște pentru a scrie și pentru a o putea scoate pe Tosca la plimbare peste câmp, când Își Încheia ziua de muncă. — Oricum, spuse el, probabil are să-mi ia ceva timp să găsesc locul potrivit. 4 „E o străduță démodé, În semilună, cu vedere la o grădină verde, verde, cu vedere la marea albastră. Balconul meu are vedere la toate acestea și deasupra lui se vede o minunată copertină vărgată. Nici un sunet, În afara valurilor care ling nisipul de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să-și reîntîlnească iubitul, Pascal străbate mai multe străduțe În pantă, Lisabona Își dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însă mai departe, să văd monumentele. În centru, catedrala O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și armata, cu morți și răniți, cum se burzuluise deci toată acea mulțime, probabil exact aceeași mulțime ce se îngrămădea, acum calmă, în nava catedralei, în piațeta cu doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei cu invariabile pălăriuțe albe sau în culori deschise, cu bandă lată și boruri largi, sau pălăriuțe cu voaletă sau bascuri simple, cu pămătuf sau pene, toate în rochii coborând două palme sub genunchi, strânse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
iasă afară în aerul tare, să umble și să înceteze a-și mai aprinde țigările una după alta. Se aflau cu toții sub o putere căreia trebuiau să i se supună, dar era într-un fel și plăcut, au hălăduit pe străduțele în pantă, l-au ascultat cum povestește într-un ritm egal și neobosit, cu tonuri diferite, interpretând, jucând un rol care nu fusese niciodată al lui, i-a purtat pe sub felinarele aprinse ale străduțelor ce se cățărau pe munte, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fel și plăcut, au hălăduit pe străduțele în pantă, l-au ascultat cum povestește într-un ritm egal și neobosit, cu tonuri diferite, interpretând, jucând un rol care nu fusese niciodată al lui, i-a purtat pe sub felinarele aprinse ale străduțelor ce se cățărau pe munte, făcea echilibristică pe bordura trotuarului, scălâmbăindu-se ca un clovn, părând clovn un timp, fluierând ușor și încercând să cânte cu glasul complet lipsit de muzicalitate niște melodii superbe ce deveneau amuzante, de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stele, pe urmă am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra orașului. Sofronie insista să mergem cu el și ne-a tras către mașina pe care o lăsase într-o străduță dosnică, între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cumpărat un Aero și un Toblerone alb: i-am oferit ei jumătate din Aero și am fost fericit că n-a luat-o. Se lăsase o ceață ușoară când am ieșit din Battersea Bridge Road și am intrat pe niște străduțe lăturalnice. Era o zonă liniștită, slab luminată, cu case gârbovite și triste, cu grădini părăginite, cu puține semne de viață la acea oră din noapte; doar câte o pisică țâșnea peste stradă când ne apropiam. Fără îndoială că era efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu va dura mult cu un văcar pe nume Fritz: o splendoare de băiat bronzat pe povârnișurile sărutate de soare ale Alpilor germani. De atunci mă topesc după orice băiat în lederhosen. Ajunsesem deja în Islington și coti pe o străduță lăturalnică. Dragă Michael, fii îngăduitor cu amintirile nesăbuite ale unui om bătrân. Cei mai frumoși ani ai vieții mele s-au dus. Mi-au rămas doar amintirile. Trase pe marginea drumului, la aproape un metru de curbă, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aterizînd ca un bolovan, rănindu-și piciorul și sărind În jur. Dar brusc, sentimentul de a avea o ușă Încuiată În spatele lui era minunat. Spuse cu vocea lui Alec: Nu-i cale de Întoarcere acum, D.P.! Își croi drum pe străduța din spatele casei domnului Mundy, și ieși În strada principală. Mergea deseori pe acolo, dar de data asta, În Întuneric, i se părea schimbată. O luă Încet, captivat de fiecare colțișor al ei: conștient de existența oamenilor din casele pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se despărțiră, fiecare mergînd În altă direcție, iar Kay o luă mai repede. Apartamentul ei era la nord de Oxford Street, Într-un fel de foste grajduri sau curte, dincolo de Rathbone Place. Ea avea un drum al ei, tăind prin străduțele din Soho - o scurtătură bună, rapidă, dacă nu te deranja faptul că nu era țipenie de om la această oră și priveliștea ciudată, cu case distruse, restaurante și magazine fără viață. În noaptea asta nu văzu aproape pe nimeni, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele, se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu un acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la nivelul primului culoar: Duncan Îi vedea pe oameni printr-o ceață din sîrmă, fum de țigară și lumină artificială, bolnăvicioasă; era ca și cum te-ai uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am revăzut Moromeții - nu mai știu pentru a câta oară -, un film care mi-a conturat amintiri de demult, dintr-o lume pe cale de dispariție, cea a satului românesc, o lume care moare încet, dar sigur. Parcă mai ieri colindam străduțele mărginașe ale orașelului în care m-am născut, căutand să ajung cât mai repede acolo unde străduța se pierdea treptat și abia mai făcea loc pașilor mei, spre cărările care dădeau în dealul Spătăreștilor, acest colț de rai binecuvântat de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de demult, dintr-o lume pe cale de dispariție, cea a satului românesc, o lume care moare încet, dar sigur. Parcă mai ieri colindam străduțele mărginașe ale orașelului în care m-am născut, căutand să ajung cât mai repede acolo unde străduța se pierdea treptat și abia mai făcea loc pașilor mei, spre cărările care dădeau în dealul Spătăreștilor, acest colț de rai binecuvântat de Dumnezeu, unde mi-a înflorit copilăria. Căutam locuri cât mai sălbatice, printre arbuști și iarba înaltă cât
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
paletă de culoare de care mi-e tare dor, pe care nu am mai văzut-o de peste 30 de ani. Era bâlciul așteptat de întreaga suflare din targul Fălticeniului. Odată intrat în vârtejul uman, care se înghesuia să intre pe străduța îngustă ce ducea spre iarmaroc, erai prins ca într-o sarabandă a reclamelor strigate alandala și pe care urechea le aduna în buchet: - Hai la meri dulci! - Rahat cu apâ reci !- Veniti la „zidul curajului”! - Hai să vedeți femeia cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]