1,312 matches
-
mirosul puterii și al dictaturii" știm cu toții. Serge Moscovici a intuit încă de atunci. El îi numește pe aceștia "broaște țestoase ale revoluției". Puțini rezistau persuasiunii "forțelor obscure, rupîndu-se de tentația intrigilor și a conformismului, care se insinua pînă în străfundul sufletelor". Descoperirea este amară: Atunci am întrevăzut eu sensul înscenărilor și al justificărilor care regizau lumea conducătorilor. Și tot atunci am văzut cum lucea în ei omeneasca, mult prea omeneasca lăcomie de onoruri și privilegii". Aceste constatări s-au convertit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o societate de masă. O recunoaștem după număr, după instabilitatea legăturilor între părinți și copii, prieteni și vecini. Ne dăm seama după metamorfoza pe care-o suferă orice individ care devine anonim: realizarea instinctelor, pasiunilor și intereselor care dormitează în străfundurile lui depind de un mare număr de alte persoane. Vedem cum indivizii cad pradă angoaselor sociale și presiunilor de a se conforma și asemăna cu un model colectiv. Conform acestei concepții, schimbarea nu e rezultatul unei proletarizări a omului, nici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adeziune dăruită conducătorului? Pentru că el propune mulțimilor, în termeni simpli și colorați, un răspuns la întrebările lor, dă un nume anonimatului lor. Ele îi percep răspunsul ca pe un adevăr absolut, dar nu prin raționament, nici prin calcul, ci din străfundurile intuiției lor; el le aduce drept ofrandă o lume nouă, promisiunea unei alte vieți. Spunînd da conducătorului, masa exaltată se convertește și se transfigurează în sensul propriu al cuvîntului. Energia ei afectivă o propulsează și îi dă curajul de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
eroice, smintite sau sănătoase. Ele sînt o formă colectivă, o formă colectivă de viață prin excelență, și acest lucru e suficient. Și prin ce-ar fi faptul acesta o descoperire? mă veți întreba. Concepțiile curente ascund de obicei că, în străfundul societății, se află masa, cam tot așa cum în om zace animalul sau în felul în care lemnul este disimulat de sculptură. Masa reprezintă materia primă a tuturor instituțiilor politice, energia virtuală a tuturor mișcărilor sociale, starea primitivă a tuturor civilizațiilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu trebuie să ne lăsăm înspăimîntați de aceste mulțimi pe care le vedem urcînd pe baricade și agitînd drapele roșii, de aceste mulțimi pe care le auzim strigînd sloganuri revoluționare. În realitate, ele sînt măcinate de dorința de întoarcere la străfundurile arhaice. Răspunzînd acestei dorințe, animîndu-le prin cuvinte potrivite, le putem aduce înapoi la trecutul de care s-au eliberat pentru o clipă; așadar, le putem așeza din nou sub semnul ordinii. Asupra acestui punct, Le Bon se face ecoul lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Să rezumăm. Mulțimile sînt sugestibile și adoptă cu ușurință atitudini extreme. La suprafață, ele se schimbă rapid și adeseori. Le putem antrena de la o extremă la alta fără a întîlni vreo rezistență reală. Și conchidem: mulțimea este femeie. Și în străfundurile ei tot femeie este, căci prizonieră a tradițiilor, datinilor și inconștientului arhaic, se opune oricărei răsturnări. Sau, dacă aceasta are totuși loc, dă mașinăria înapoi pentru a reinstala cu multă dificultate ceea ce înlăturase atîta de ușor. Apelînd la nostalgiile inimii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îl modelăm, să-l disciplinăm, să îl exploatăm pînă ce devine un adevărat talent, util și perfect utilizabil din punct de vedere social. Același autor continuă: "În cadrul prestigiului aflăm, e drept, o zonă care nu se dobîndește, ci vine din străfundurile ființei și diferă de la om la om; pe de altă parte, există și elemente constante și necesare. Ne putem baza pe acestea din urmă sau, cel puțin, le putem dezvolta. Dar în primul rînd darul trebuie modelat prin muncă, la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
da osteneala să descoperi. Dar deși precede în mod necesar primul fapt social, tendința însăși, actul chiar prin care se satisface ea este extrem de variabil în intensitate și direcție, conform naturii obiceiurilor imitative deja formate"237. Cu alte cuvinte, în străfundurile fiecăruia dintre noi somnolează un soi de făptură de turmă, un fel de oaie care evită suferințele și riscurile inventatorului și repetă, cu un minimum de efort, o invenție care a costat multă energie. Acum înțelegem de ce făpturi atît de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
naționale și economice sînt întru totul mulțimi. Și că se încălzesc la același foc ca și conglomeratele inconștiente de oameni pe jumătate adormiți, căzuți pradă celor mai felurite emoții. Ce-ar mai fi acum de spus? E limpede că în străfundurile corpurilor sociale bine organizate, aparent normale, reci și virile colcăie o masă caldă, smintită și feminină pe deasupra, care pîndește doar ocazia prielnică pentru a țîșni la suprafață. Și "viața lor istorică se petrece între două oscilații, de la un tip la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
manifestă o astfel de teamă față de a fi controlate și dominate prin forță ori prin violență. Ele știu prea bine că pot opune o forță și o violență superioare. Nu, în realitate le e teamă că vor vedea cum din străfundurile lor se iscă din nou același demon lăuntric ce le-a împins dintotdeauna să venereze și să se supună. Ele sînt ca un om care, pentru o vreme, renunță la băutură sau la droguri. Nu îi este frică să reînceapă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
însoțit dintotdeauna pe Freud, care mereu a încercat și în mod cît se poate de curios să o explice printr-o analogie care ulterior îi va furniza tema eseurilor sale de sociologie: poporul se află pe picior de egalitate cu străfundurile psihicului. Între el și inconștientul uman există relații de conivență, de complicitate aproape, care pun în pericol cele mai înalte valori ale conștiinței și achizițiile individualității"343. Oricare ar fi motivele fobiei resimțite de Freud, eseul menționat expune în mod
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prin violență 347. Și în vîltoarea acestor mișcări, urechile fine, ciulite asemenea celor ale iepurelui, și exact din aceleași motive, urechile fine ale evreilor începeau să audă zvonuri antisemite mai întîi, zgomotul apăsător al cizmelor naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate țări ale lumii mă refer la Germania într-o atmosferă de adevărată exuberanță intelectuală, debordînd de genii științifice, artistice și literare, urcau vestigiile unui trecut barbar. Loviturile rîturilor naziste clătinau fundațiile unei democrații fragile încă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
individualitatea, eurile interferează pînă la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși transparent, oferindu-se pînă În străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Văd lumea alergând și mașinile și tramvaiele, mișcarea e cea mai frumoasă priveliște. Or, pasajul ăsta parcă le înghite pe toate... Dacă n-ar mai fi mișcare, n-ar mai fi nici moarte, reverberă orbul, cu glasul lui gros, din străfunduri. — Băga-mi-aș ! exclamă, admirativ, Costică Ologu... Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trimit, nu îmi veți refuza îndrumarea dumneavoastră." Lucrarea, pe care am răsfoit-o, este o suită de microdialoguri de tip socratic purtate în uzină, prin care se încearcă - ce senzație stranie! - o anamnetică scoatere la suprafață a iubirii ascunse în străfundurile ființei umane în configurația ei de aici ("faptul prezenței iubirii în oameni și legătura lui cu viața"). Paginile, fatal diletante (dar asta contează?), sânt pline de reconfort, cu atât mai mult cu cât vin de la un ne-cultural. Câtă vreme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se grăbește să creeze catedre de filozofie fără oameni pregătiți, chemîndu-l pe Negulescu la Iași, după doar șase luni de studii la Paris, și încurajează în locul travaliului pe textul original, prelegerea, deci tocmai forma de învățămînt care nu merge până la străfundul lucrului. Așadar, dacă Maiorescu a fost confirmat, a fost o singură dată și tocmai în specialitatea lui: în filozofie, în singurul loc unde nu se poate conta pe dinamismul formelor. Două redresări pare să fi avut filozofia la noi, după ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în esența ei, de neînțeles. Toate aceste lucruri le-am trăit proiectiv, ducîndu-le dorul, crestat de lipsa lor până în străfundul sufletului, căutând să le compensez mai târziu și mutîndu-le, din prea lunga frustrare, într-un registru aproape matern. Eram la Heidelberg în 1983, ca bursier al fundației Humboldt, când el a împlinit 9 ani. Aveam speranța vagă că ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
isprăvile vieții mele și că în spatele ei, făcînd-o posibilă, se afla un enorm zăcământ de iubire. Am aflat atunci ― și distanța care mă despărțea de locul unde totul se petrecuse m-a ajutat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul ființei tale și că, până la urmă, nimic din ceea ce iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins și smuls din acel ultim adânc. Toate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu câteva ore; corect ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
povesteam ce comoție provocase în mine reântâlnirea cu cei care fuseserăm atunci. Cu el trăisem timpul acela și pesemne că atunci ajunseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt. Scriindu-i, îl convocam în fond, nostalgic și comemorativ, din străfundul afecțiunii mele pentru el, către împlinirea noastră de atunci. Mi-a răspuns astăzi, iar rândurile lui mi-au încălzit inima și totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică. "Era inevitabil ― în calitatea ta de "nostolog" ― să recuperezi Rombachwegul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și atunci se știe că viața-i spartă Numai morții miros așa cum ar trebui să fie la toți dacă se putea să trebuiască Dacă totul înflorește Atunci orice mireasmă e o minciună Putoarea este adevăratul secret Un om pute până-n străfundul propriului Om Până când totul e gata Îți muți fața Și o pui în locul omului Până când e fața întregului loc de împuțiciune Asta-i istoria cea mai adâncă a omeniei Asta-i marea jignire Jignirea de care Dumnezeu nu poate să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deosebită pentru vreuna dintre ele: 1. Fluidul profetic „deschide, prin căldura și dilatația pe care leproduce, anumiți pori prin care pătrund imagini ale viitorului” (432 e): și vaporii de vin provoacă numeroase tulburări și descoperă taine ținute până atunci În străfundul ființei noastre. Delirul bahic Întărește darul profetic, căci atunci sufletul „Încălzit și arzător respinge departe de el rezerva pe care adesea o impune prudența omenească spre a Îndepărta sau a stinge starea de entuziasm”4. 2. Rolul esențial În acțiunea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă, Simonide o numeștepe Kleio ( D) „preasfânta” supraveghetoare a băilor și spune așa: „Este invocată În rugi... poartă un peplos fără fireturi de aur... din străfunduri divine ea scoate apa parfumată”... Prin urmare, Într-un mod cu totul greșit, Eudoxos 3 admite opinia care consideră această apă ca venind din Styx. Dacă aici au fost găzduite Muzele În chip de asistente și supraveghetoareale divinației alături de fântână
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ca sufletul să fie pasiv și să rămână imobil și liniștit față de cel care-l pune În mișcare; În propria sa neliniște, el răspândește tulburarea În sine Însuși Întocmaicape o mare agitată, datorită mișcărilor și pasiunilor care-l frământă până În străfunduri. Observă corpurile În cădere liberă, ele se Învârtesc. Nu au mișcare nici regulată, nici sigură, dar, din impulsul circular pe care l-au primit prin forță 2 (necesitate) și datorită tendinței lor firești de a cădea, rezultă un vârtej neregulat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
semai găsesc câteva subțiratice filoane risipite pe ici, pe colo, Încolăcite printre straturile de stâncă 1. 44. Aristotel și școala lui sunt de părere că toate aceste fenomene au loc În sânul pământului datorită unei emanații șanathymiasisț care iese din străfunduri și prin care În chip necesar apar, dispar și apoi reapar asemenea fenomene fizice. Același lucru se petrece și cu vaporii care au forță profetică. Se cuvine să fim bine Înțeleși. Forța pe care o posedă nu este eternă, nici
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În același timp cu cea a reînnoirii interioare. De asemenea, se Întâmplă frecvent ca subiectul să aibă În vedere sau să Înceapă o activitate de lucru cu sine, de natură psihologică sau psihanalitică: este o modalitate de a pătrunde până În străfundurile sinelui și, prin urmare, În fondul problemei. Sens: Pe parcursul lungului său drum către reincarnare, descris În Cartea tibetană a morților, sufletul celui mort Întâlnește monștri Înspăimântători; o voce Îi spune: „Află că acești monștri sunt personificarea propriul tău intelect. De Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]