1,751 matches
-
lumea s-au prăbușit fără drept de apel. A fost un somn negru și gol, un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere Întunecată, străjuită de două lumînări istovite care pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele lui, răsfirat În plînsul filelor, zăcea manuscrisul Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndreptă spre fereastra ce da În grădină. Aici, după ce Încercă din răsputeri să deschidă fereastra În fel și chip, descoperi că aceasta e zidită din cărămizi de plută, ce aveau darul de a estompa orice zgomot, și că peisajul mirific străjuit de gratii, cu tot cu copaci și păsări, ce se afla În spatele ferestrei, putea fi rulat și derulat ca o foaie de hârtie. Oliver se zbătu, se lovi cu capul de perete, dar nu simți nici un fel de durere. Și atunci gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea omului de paie un aer destul de pișicher. Privindu-l de la distanță sau chiar de-aproape, aveai impresia că stogul de fân postat În fața ta Îți face mereu cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi cât zilele de post Îl Înfășau Într-un păienjeniș de gânduri negre, paralizându-i Încet-Încet voința... Zăcând Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat la zdup pentru Încălcarea normelor privind bunele moravuri. Acoperită de fruziș, goliciunea sa era ascunsă oricărui ochi străin. Stând În fața cavoului, străjuit de statuia lui Noimann repezentat În chip de Bonaparte, Oliver Începu să se plictisească. Balivernele despre izgonirea din Paradis, despre Dumnzeu și despre ispită, pe care le auzea răzbind dinăuntru, nu prezentau pentru el nici un interes. Nici gemetele celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
față, pe mâini. Îi năpădesc ochii, urechile. Nu mai poate vedea, nu mai poate auzi din cauza lor. Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ultim, aflat În el și dincolo de el...” Cuvintele măgulitoare ale profesorului nu-l mișcară pe Oliver de la locul său. Probabil că profesorul, cu toată amabilitatea lui, Încerca să-i intindă masterandului o nouă capcană. Oliver fusese asemănat cu o fântână străjuită de o cumpănă și o ciutură ce se clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu o ciutură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe Oliver stând singur pe un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe și Înconjurat de femeia-beschie și de femeia-capră. Îl văzut tremurând din frunziș lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cultivată de mâna omului? Îi e greu să răspundă la o asemenea Întrebare acum, când nu știe exact câți ani au trecut de atunci. Ceva mai puțin de douăzeci, În tot cazul. E sigur, Însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Nu departe de terasamentul căii ferate drumul cobora Într-un fel de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un copac uriaș, un stejar probabil, care străjuia singuratic Întreaga câmpie. Trenul părea Înțepenit acolo, nici un zgomot, nici un șuierat de locomotivă nu se grăbea să-i anunțe plecarea. Câmpul arat avea o măreție specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a doua zi, își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei cădeau ca o ploaie mănoasă nucile, unele desfăcute de coaja verde, altele împreună cu coaja care le ferise toată vara de arșița soarelui
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
înalt până percepem o reală purificare și curățare a corpului, a inimii și a minții noastre. Când ne simțim pregătiți suficient, pășim înainte dincolo de apa cascadei, în spatele ei. Aici descoperim cu uimire intrarea într-o peșteră adâncă, intrare ce este străjuită de un gardian, de paznicul ei. Ne îndreptăm spre intrare și rugăm gardianul să ne permită să vizităm peștera și să ne fie ghid. Alături de gardian, pătrundem dincolo de gura peșterii și ne trezim într-o grădină minunată, plină de flori
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele celor răpuși. Primul martir e așezat pe cearceaf. Scos din groapă, e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea de bună voie în mâinile hangiului, care putea apărea în orice clipă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Metronome lipite pe pereți cu scotch - jumătate tipi albi, jumătate negri, de parcă managementul încerca să impună un echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată, cu fișete pline cu dosare dincolo de ea, iar o femeie albă, trasă la față, le străjuia. Danny se îndreptă spre ea, ținând în mână insigna și fotografiile lui Marty Goines. Femeia ignoră insigna și se uită printre gene la poze. Tipul ăsta cântă la trombon? — Corect. Martin Mitchell Goines. L-ați trimis la Bido Lito’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
asortate la culoarea rochiei. Ne făceam de lucru mereu la cortină, ca să mai privim o dată... și încă o dată... Nu ne mai săturam de aceste minunate podoabe vii ale sălii noastre, care întreceau in frumusețe și gingășie ghirlandele de flori ce străjuiau balcoanele. ― Le vedeți, mă, cum au venit îmbrăcate și coafate? spuse Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și mai cu seamă ele, când or să ne vadă interpretând rolurile noastre antice, în uniforme bleumarin?! Dacă Barbă n-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
foarte atent; în realitate însă, fără să citească ceva! Voia să-l găsească Veturia asupra unor preocupări poetice, ca să-și facă despre el o părere și mai bună decât aceea pe care o avea eventual până acum! Pe masa mea străjuia pe-atunci bustul în gips al lui Vlahuță de Dimitriu-Bîrlad, operă câștigată la tombola unui bal al artiștilor plastici. Gică știa multe poezii pe dinafară și recita frumos. Întâmplător știa și: "La icoană", "Dormi, iubito!" și "Din prag". ― Mă, ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nici la poalele munților Himalaya, nici chiar În fostele ținuturi ale Persiei. Iar la apus de Samarkand mișunau deja iscoadele turcilor. Ceva mai liniștit era traseul care trecea pe malul sudic al Mării Caspice, ocolind munții Caucaz, căci acolo mai străjuiau Încă luptătorii Alani, descendenți ai unor triburi nobile de oameni ai muntelui. Ștefănel asculta sfaturile lui Shan Bao ca și cum și-ar fi amintit lucruri pe care le văzuse, Împreună cu lucruri pe care nu le văzuse, dar le visase poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar să asigure legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci știute doar de oamenii pădurii. Dar era un loc sigur. Voievodul se opri la marginea poienii, așteptând. În spatele lui, oastea de plăieși, țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început să-i iubesc încă din copilăria lor, i-am urmărit cum s-au
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]