6,757 matches
-
s-au încumetat să zidească lumi din potrivirea și nuntirea vorbelor, urmând îndemnul testamentar al Văcărescului: Urmașilor mei Văcărești, Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Și a patriei cinstire. Limba română este istoria noastră, cu faptele ei eroice, pline de strălucire și de jertfe, este patria însăși cu natura ei paradisiacă, este sufletul însuși al acestui popor capabil de profunde simțiri, este puterea lui creatoare, este modul nostru propriu de a exista sub soare. Această limbă dulce ca un fagure de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu colorit multicolor, briza apei îmi răcorește obrazul arămiu. Pomii de un verde închis își leagănă ușor trupurile mlădioase. Privesc în văzduh legănatul pescărușilor și mi-ațintesc ochii înspre soare. Mă întreb: câți ochi ca ai mei se îndreaptă spre strălucirea binefăcătoare și câți îl caută în noapte? Soare, de când strălucești deasupra lumii? Oare ești veșnic? Sau poate lumea va muri într-o zi? Se aud parcă voci care strigă: lăsați lumii soarele, lăsați lumea soarelui! Și glasul meu strigă alături de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
până acum În această privință. Cu o singură excepție: Iolanda. Ea Însă e altceva... Teama de a fi tras la răspundere, voința de a fi mereu „la zi” cu onorarea tuturor obligațiilor, inclusiv profesionale, chiar dacă, până acum cel puțin, fără strălucire, coexistau În chip nelămurit cu bucuria secretă a concubinajului cu Iolanda. Iolanda era ca un cal sălbatic. Mirosea a câmpie răscolită de vânt. Aplecat asupra ei se Îmbăta de acest miros care Îi Îmbălsăma trupul și Îl pregătea pentru moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pater! O descoperire târzie și nefolositoare. Ramolismentul bătrânului punea capăt unei frumoase tradiții de soldați ai micilor victorii și ai marilor eșecuri. Pe asumarea lor nediferențiată, familia Moduna și-a construit o solidă reputație de Învingători păguboși și perdanți optimiști: strălucirea izbânzilor era de fiecare dată fericit completată de o strălucire și mai mare a eșecurilor. Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unei frumoase tradiții de soldați ai micilor victorii și ai marilor eșecuri. Pe asumarea lor nediferențiată, familia Moduna și-a construit o solidă reputație de Învingători păguboși și perdanți optimiști: strălucirea izbânzilor era de fiecare dată fericit completată de o strălucire și mai mare a eșecurilor. Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În Dacia Superior se știu puține lucruri. Se presupune Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceasornicarii din a căror breaslă făcuse și el parte până acum zece ani, când s-a retras la sfatul unui oftalmolog de la Spitalul Militar Central unde ajunsese grație fostei doamne Măran. Se apropie de scară. Din lemn masiv, de o strălucire mată, număra doar cinci trepte. Socoti că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost fericit pe acest pământ, Attila Kovács? O Întrebare pe care nici măcar eroii de roman nu și-o mai pun, atât e de compromițătoare. Ca o cămașă indiană cumpărată la „Second hand Haine de import”. Pentru el Însă ea avea strălucirea amară a unui poem de Radnóti Miklós pe care Începu să-l recite absent, cu o voce răgușită, ezitantă pe alocuri, dar mereu victorioasă În lupta cu uitarea. Și ce titlu ciudat: Versuri tăcute cu capul plecat! Nu-l asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cimitir cu brațele Încărcate de flori. 13. Klaus e gata de drum. Eu rămân pentru Înmormântare. E cald. Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O cunosc puțin. Destul de comună. Mai puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De orice calibru. Are totuși umor și e cultivată. A căutat mereu prietenia Sabinei: degeaba. Sabina nu o Înghițea. O snoabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora treceau impetuoase două fascicule de lumină de o intensitate neobișnuită. Cum trebuie că aveau pe vremuri bolnavii de plămâni sau de malarie când Încă mai luptau cu boala, Înainte ca strălucirea ochilor să se stingă Într-un val de sânge. Bărbatul avea o Înfățișare foarte plăcută dar apariția sa nu prevestea nimic bun. Petru se ridică În picioare și o sărută pe Iolanda ca de obicei pe amândoi obrajii; Îmbujorați, catifelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă ar fi fost vorba de ploaie, de zăpadă, sau de alte fenomene naturale. Ba Încă i se păru că deslușise În strălucirea ochilor ei chiar o anume curiozitate. Aseară, la ședința asociației de locatari. Și tu ce-ai zis? Ce să zic? Tăcu o clipă, Încercând parcă să-și amintească cât mai fidel declarația din balcon. Le-am spus așa: Sper ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mânca În grabă, Înecându-se. Hăpăia. Mâinile rigide păreau gheare uriașe făcute să Înhațe cu graba și crisparea ultimei șanse. Își pierduse siguranța și distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care imita de minune argintul viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a soarelui În preajma amiezii, amintirea desenelor de seminarist și a tabloului lui Neuhouser treziră În el dorința de a se apropia din nou de culori. Pe masa de brad se afla o cutie de carioci. La nevoie ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ani și ani de cercetări n-ar fi folosit decât redactării unui op imaginar deocamdată, destinat fatalmente uitării și, de aceea poate, mereu amânat. Privea lumea ca pe un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei și de nici o parte vizibilă a corpului, prin cine știe ce scamatorie oricând posibilă În acest mic bâlci În care nimerise fără voie. 20. Nu mai ieșise de mult În lume. Se simțea bine la Feldiu. Seara se lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l Tibi sau Tibike, dar, pentru un nume de Împărat și succesor al lui Augustus, nu era consult, zicea Coriolan, iar ea nu avea nici un motiv să-și supere soțul atât de mândru de originea sa daco-romană, de a cărei strălucire ar fi putut beneficia și ea, pe linie maternă, dacă acest lucru ar fi interesat-o În vreun fel, sau dacă Flavius-Tiberius n-ar fi venit odată de la școală strigând cât Îl țineau puterile: Prin pustiu zboară ca vântul,/ Mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eau Sauvage care Înseamnă Apă Sălbatică și care nu cadrează cu străvechea noastră civilizație. Ghidul nu-mi lua seama. Părul Îi strălucea ca o perucă de wolfram conectată la un grup electrogen. Remușcările și părerile de rău au și ele strălucirea lor. Urma să beneficieze de o concediere măreață și lucrul acesta Îi mai tăia din tristețe. I-am spus totuși: Domnule ghid, nu-ți face sânge rău! Oricum nu-i puteai opri. Problema lui era o fată plecată demult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sicriul. Mai este un argument: evreul Steinhardt a făcut aceeași închisoare ca și românul din Boteni-Muscel, Petre Țuțea, cu aceeași demnitate. Țuțea a refuzat să vorbească despre chinurile celor 13 ani de tortură. N-a vrut s-o facă "pentru strălucirea poporului român". Cum să fi recunoscut că iubiții lui români l-au bătut și l-au scuipat? Nicu Steinhardt s-a convertit la ortodoxie în celulă și s-a stins ca monah de Rohia, în pofida cristofobilor. O, Steinhardt e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni nu mai dormea, tulburat fiind de radiația și strălucirea puternică a lunii. După câteva zile, mi-am luat inima în dinți și am cerut-o de nevastă pe fata din lună. Nu prea înțelegeam nici eu cum ar fi fost posibil așa un lucru, dar eram pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după dorința mea, de fiecare dată mai pătimași. Chiar și iubirea cea mai pură reușeam s-o pervertesc, s-o terfelesc în îndoieli mistuitoare. Soarele își dănțuia umbrele pe piatra fierbinte și lucra în favoarea mea; la fel și apa dădea strălucire trupurilor, le făcea mai alunecoase, spiritul iubirii se încolăcea pe trupurile lor cu naturalețe. Viața își urma unicul ei sens, energii uriașe, nestăvilite germinau în ei, gata să se dezlănțuie la semnul meu. Într-o zi, au sosit doi băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În timp, și ei au început să piardă din strălucire, devenind tot mai cleioși sub gelatina morții. L-am târât până la malul apei și l-am rostogolit în râu, pentru ca râul să-l poarte departe de acțiunea mea nefastă, ca sufletul lui să se poată odihni. Multă vreme am zăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
postura lor țeapănă și rigidă. Aha! exclamă ca pentru el. Știam eu că ceva nu era în regulă, totul merge aiurea de la o vreme, numai așa se poate explica inexplicabilul. Se uită în ochii lor aproape transparenți, lipsiți de orice strălucire, translucizi, ca niște ochi de mort. Observă că fiecare dintre ele are câte un ochi verde și unul albastru, ce privesc unul la altul în oglindă. Faceți curat pe podea, pe birou și rezolvați apoi corespondența asta, după cum vă duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiecare multiplicare. Așa devin netrebnice sufletele istovite de prea multe scindări. Forma amorfă din dreptul oglinzii începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o față de om, de om bătrân cu trăsături de gnom; ochii încep să-i capete strălucire în întuneric, ca și cum ar fi stat ascunși până acum sub găvanele unui dovleac de Halloween. Gnomul mă privește ca și cum ar vrea să mă întrebe ceva, dar îi e teamă să nu mă înfricoșeze și mai tare. În ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conștient printre cei săraci cu duhul, în fapt, spiritul lui cu mult mai pervers, ultragiat de prezența ei inocentă, încerca s-o umilească, incitând-o la revelarea păcatului suprem și ilegitim al gândului. D. Umbrela. Visele Și viața lipsită de strălucire a Eugeniei se desfășura, prin urmare, monoton, între două întâlniri întâmplătoare sau nu cu D, care aveau s-o arunce în acea stare euforică ce-i exacerba sexualitatea. Din ziua în care și-a pierdut umbrela, Tanti Eugenia a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cerului: de la arborii cu trunchiurile vopsite parțial în alb, chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira de Faria, cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]