7,161 matches
-
purtat de un nativ german, cu adânci rădăcini strămoșești (cred!) în acele locuri, găsim la pagina 59 a cărții lui Alexandru Pele următorul enunț având numărul 37: „BLAH. Sub această formă de BLAH, una dintre cele mai vechi, sunt cunoscuți strămoșii noștri de pe Nil, din regiunea Alexandriei, întrucât impozitul fiscal de aici era bazat pe o lege care se numea BLAHOON NOMOS, dar și BLACHENNOMIUM. /...BLACHON, un derivat arhaic ne indică sensulaugmentativ, deci mai mare decât termenul de bază BLAH, așa cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
arealul lor autohton euro-afroasiatic.” îmi pun totuși o întrebare, care de fapt mă frământă destul de mult? Cum or fi ajuns „blachi” (vlahi) atât de departe, adică în apropierea Lacurilor Mazuriene, care sunt situate în nordul Poloniei, locul de unde se trag strămoșii domnului Blach? Există trei posibilități: prima să fi ajuns acolo în urmă cu mai bine de două mii de ani, demonstrând că vlahii au populat multe regiuni ale bătrânului continent. Termenul „vlah”, spune Al. Pele în carte lui: „este mult mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe istoricul maghiar Schwarz Zsigmond, spune că paronimul „vlah” ar fi fost transmis restului Europei de gepizi, populație germanică din Dacia, care transmitere, zic eu, ar fi influențat inclusiv populația prusacă din nordul Poloniei. A treia variantă ar fi, că strămoșii domnului Blach, să fi migrat mai recent, din părțile noastre. Se știe că relațiile domnitorilor din Moldova erau foarte bune cu Polonia, ajungându-se chiar până la relații cu țările baltice, cu care au făcut schimburi comerciale, importând chiar tactică de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
alunecînd din soare, Fără de tine n-aș fi fost nici boare, Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.” Inscripție pe catedrala de aur a limbii române Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor daco-romani și ctitorit în imensa Columnă a lui Traian. Toate drumurile duc la Roma și pornesc de acolo, “noi de la Rîm ne tragem” și voim spovada unei zodii să ne spună spre care din tării ne vrem tărîm. Aici ajunși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
materne. Noi vom fi rămas de-a pururi să fim în limba română ca-ntr-o “acasă” a noastră, unde oricine își poate avea chilia sa de duh. Iubiți-vă copiii în limba română, dați-le în dar cuvintele limbii strămoșilor voștri și nu socotiți fără vreo trebuință acest unic, de fapt, adevăr. Sărutați-vă în limba română, să puteți auzi în danțul sărutului vostru neprihănit clinchetul dulce și fără sfîrșit al cuvintelor limbii române. Eu te sărut în limba română
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
întrevede o explicită conștiință națională românească. Sufletul lui Sadoveanu e legat nu de România, ci de Moldova, acest vechi, frumos și nefericit ținut, vechea, frumoasa și nefericita Moldovă, cum sună primul titlu din carte. Scriitorul se simte legat de patria strămoșilor, descrisă odinioară de Dimitrie Cantemir, reînviată și sortită unui nou viitor. Așa stau de multe ori singur și visez pe paginile voievodului Cantemir. Sufletul meu din trecut se înalță în viitor, vede poporul cel cinstit slobozit din cătușe, ridicându-se
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
nou viitor. Așa stau de multe ori singur și visez pe paginile voievodului Cantemir. Sufletul meu din trecut se înalță în viitor, vede poporul cel cinstit slobozit din cătușe, ridicându-se în depline drepturi cu fruntea iarăși în lumină ca strămoșii cei tari. Dacă după atâta zbucium, după atâtea jertfe, am răzbit la limanul unde ne aflăm și ne-am înfrățit cei despărțiți și ne-am găsit iarăși în bătrâna noastră ocină moldovenească, apoi soarta a avut asta scris în cărțile
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
mirare că pentru moldoveni dragostea de pământul lor a devenit aproape o boală (p. 23). Aceasta fiind și cauza pentru care moldovenii au intrat în literatura română (au făcut invazie în istoria literaturii române). Afirmație la care Sadoveanu, amintind de strămoșii lui olteni, totuși nu aderă. Mai departe, însoțitorul său îi povestește despre o nobilă doamnă din familia Cantacuzino care, atunci când Prutul era un hotar de netrecut, căta cu dor serile, din turnul ei, către Iași. Vechile cărți ale cronicarilor moldoveni
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
un adevărat profesor de istorie pentru spectatori. îI ajutase să întrevadă înrudirea lor cu moldovenii de peste Prut, îi lămurise asupra țării aflate acolo, asupra anului 1912, anul anexării Basarabiei de către imperiul țarist, asupra blestemului stăpânirii străine, a eroismului și nefericirii strămoșilor. Atunci - i-a mărturisit mazilul - mi-a și bătut pentru prima dată inima pentru ceva sfânt. Atunci întâia oară am simțit că-mi bate cu grăbire inima pentru ceva scump și tainic. (p. 22). în casa mazilului călătorul nostru afla
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
familie în curs de înstrăinare (p. 29) a avut parte de o altă experiență interesantă. în casa acelei familii s-a vorbit mult și cu însuflețire rusește, dar cel mai în vârstă membru al ei mai vorbea, totuși, corect limba strămoșilor. Stăpânul casei n-o mai vorbea ca lumea, ci o colora cu vorbe și întorsături de fraze străine. Mai păstrase ceva din limba uzuală, din vorbele curente, dar pentru stări de lucruri abstracte trebuia să recurgă la ajutor străin. însurat
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
noastre de hîrtie să le găsim odihna în visele noastre, să se înfierbînte un pic în sîngele nostru ca apoi iarăși să cadă bolnave de viață! După care una dintre femei zise adresîndu-se falsului căpitan Opujić, cel în mundirul francez: Strămoșii tăi, căpitane, au avut fiecare cîte o moarte. Tu nu. Tu vei avea trei morți, iată-le (atunci ea arătă către celelalte femei din trupă). Bătrîna, frumoasa și fetița, ele sunt cele trei morți ale tale. Privește-le bine... - Și
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Bătrînii au trecut prin floarea vieții/ Și știu cum e./ Bătrînii sînt înțelepți/ pentru că sînt educați/ pe timpul lui Ceaușescu./ Bătrînii sînt mai înțelepți/ deoarece au îmbătrînit/ și nu mai pot reacționa violent./ Bătrînii sînt înțelepți deoarece/ s-au întîlnit cu strămoșii noștri", sau ,Dumnezeu miroase a prospețime/ A aftershave balsam/ Miroase a parfum franțuzesc/ Deoarece el e Dumnezeu și-și permite". O adunare dinainte de Babel, care vorbește ,o limbă comună", întrebătoare și ,cretinizată", melanj ,dubios" de Gellu Naum și Marin Sorescu
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
și în Statele Unite doar aproximativ șaizeci la sută din angajații sistemului de librării au studii superioare. Iar dacă dorim să mergem cu purismul până la capăt, nici măcar directorul Biblbiotecii Congresului, dl. James H. Billington, nu are studii de bilbioteconomie! Dar, vorba strămoșilor latini, "quod licet Jovis, non licet bovis". Dublul standard a devenit în deșănțata lume intelectuală de azi nu excepția, ci regula. Importante e ca tiranii să fie lăsați în pace, nu care cumva splendida ordine planetară să fie deranjată. Faptul
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
dragul meu, fix așa, precum bine a spus cu o vreme în urmă Domnu' Președinte, la Jurnalele tv... - Pfui, Dumnezeule! Înseamnă că suntem valoroși, înseamnă că nu în zadar avem cel puțin câte-o ge(a)nă de la neînfricații noștri strămoși... - Așa cred și eu... Haralampy e în culmea entuziasmului: în câteva minute și-a făcut bagajul zicându-i neveste-si, Claustrina: - Dragă, nu lăcrima din frumoșii tăi ochi, îmbrățișeaz-o pe mama-soacră, că eu am un cârcel la cotul drept șiiiiii
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
acelor de ceasornic. Având a mistui România și Bulgaria, la scurtă vreme istorică după ce a absorbit alte multe state central și nord-europene, Uniunea Europeană pretinde o perioadă digestivă de mai mulți ani, foamea ei de spațiu fiind, deocamdată, saturată. Dl. Schumann, strămoșul actualei Uniuni Europene, ar fi cu siguranță uimit aflând, în etericele ținuturi în care spiritul său ager planează, de cei mai noi componenți ai partidei. încă mai uimiți, stupefiați chiar, ar fi acei nenumărabili conaționali ai noștri care, trecând în
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
Brigach, la ieșirea din orașul Donaueschingen, și mai departe, câteva sute de kilometri, Dunărea se Înfățișează lumii ca singurul fluviu european ce curge de la vest la est, croindu-și drum pe un pământ sacru, Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
intimă a cărții. Pictorul Marcu, aflat la o bursă de studii în Franța, îl întâlnește surprinzător pe un oarecare ins rătăcitor Roger La Fontaine, care îi seamănă izbitor, ca un frate geamăn. Această asemănare îi amintește lui Marcu de un strămoș al său, tot un Marcu, fratele mai mic al bunicului său dinspre tată, un unchi văzut doar într-o fotografie, pierit în Primul Război Mondial, undeva în Galiția. Acel străvechi Marcu fusese ordonanța unui ofițer de honvezi, Ivo Filipovac, sârb
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
de existență al acesteia în veacul 19. Este vorba și despre viața comună a ,bucureșteanului burghez", după cum este vorba și despre viața trăitorilor în mahalalele înnoroiate, despre gropi și cadavre de animale lăsate în stradă, despre haitele de câini vagabonzi (strămoșii maidanezilor contemporani!), despre mortalitatea ridicată din spitale și despre epidemii (,probabil cel mai rău lucru care exista în secolul 19"), despre satele înfometate și bântuite de holeră din nordul Moldovei, producătoare de ,priveliști cumplite" ale mizeriei care îl îngrozesc, la
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
că în România. Nu iubesc deloc complicațiile, întortochelile, încurcăturile. Își păstrează Constituția din 1789 cu sfințenie, nealterata major de noile tendințe și curente trecătoare. Americanii nu renunță ușor la drepturile lor câștigate prin această Constituție, moștenire sfântă de la temerarii lor strămoși. De exemplu, dreptul de a posedă arme pentru a se apăra «de bandiți și de guvern» nimeni nu poate să li-l ia. În acest sens de exemplu, mentalitățile americane sunt cunoscute: «If you don't have a gun, freedom
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cei fără de suflet - fântână copilăriei mele cu apă bună, miraculoasă, poate apă vie pentru mine. Va fi ultima mea copilărie, nu știu dacă va fi la fel de fericită sau tristă că prima, dar simt că acolo mă atrage pământul moștenit de la strămoși. Acolo mă atrag viile udate cu sudoarea strămoșilor mei, pădurile din care bunicul meu tăia numai uscaturile și strâmbăturile să rămână pădurea pentru urmași, dreapta și frumoasă. Evident, a mai rămas puțin din ce avea renumită familie de cărturari și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
bună, miraculoasă, poate apă vie pentru mine. Va fi ultima mea copilărie, nu știu dacă va fi la fel de fericită sau tristă că prima, dar simt că acolo mă atrage pământul moștenit de la strămoși. Acolo mă atrag viile udate cu sudoarea strămoșilor mei, pădurile din care bunicul meu tăia numai uscaturile și strâmbăturile să rămână pădurea pentru urmași, dreapta și frumoasă. Evident, a mai rămas puțin din ce avea renumită familie de cărturari și eroi a Costenilor din Costea (din care ma
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai departe dorul de a ne revedea! (continuare din numărul anterior) 523. În clipa eternei noastre iubiri privirea ta este o sărbătoare. 524. Darul este puntea spre libertatea de a fi alături unul de altul. 525. Amintește-ți mereu de strămoșii tăi fiindcă ei sunt cel ce ești tu azi. 526. Nu-ți înfrunta Destinul fiindcă te vei înfrunta pe tine însuți. 527. Arșiță cuvintelor nu poate fi udata cu ploaia tăcerii decât prin iubire. 528. Lasă Soarele să-ți inunde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
vâltoarea cataclismului care a bulversat întreaga Europa. Particularitatea de gandire a lui Cioran nu își trage seva din factorul geo-politic sau istoric al momentului, ci din adâncurile intime ale ființei sale, pe care și-a pus amprenta destinul zbuciumat al strămoșilor lui transilvani, care au suportat jugul străin timp de un mileniu. „Când văd Ardealul, mărturisește el, mi se desfășoară o configurație plastică a unor dureri mute, a unei drame închise și înăbușite, a unui timp fără istorie... Îmi place în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ca hipnotizat Clamp (Dănicel) - și apoi, la un foc și cu barosul pe nicovala au descoperit bronzul. - Apoi fierul. - Apoi oțelul. - și au creat atâtea lucruri cu care v-ați obișnuit fără să mai realizați câtă materie cenușie au consumat strămoșii voștri. - și probabil au consumat-o pe toată vouă ne mai lăsându-vă nimic de va bateți joc de minunatele realizări ale creerului omenesc! Termină patetic punând penița cu o infinită delicateța pe catedră și dând mâna cu Burtică, profesorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
locul acela și ne-am închinat lui Zamolxe. Sufletul lui a rămas în Carpați și-l vom chema la timpul potrivit, îl încredințez pe Florin. A părăsit această lume că un adevărat dac. Drept, demn, făcând cinste neamului românesc și strămoșilor noștri, lui Zamolxe și zeului Dumnezeu. Cum îi vom păstra amintirea? întreb. În nici un caz prin pomeni și ritualuri care nu folosesc celor morți. Profesorul nu a dorit să păstrăm cultul trupului lui neînsuflețit sub nici o formă, adică prin cruce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]