3,148 matches
-
copertă, care sugerează, parcă, zborul ideilor, prin formă și culoare, un zbor divin, pornit metaforic din „Vestiarul inimii” sale blânde, spre labirintul existențial. În centrul imaginii se zbate „ca un ceasornic” de aur o inimioară cu aripi albe și flăcări, străpunsă cu săgeți de iubire din toate direcțiile și înconjurată de steluțe argintii spre infinit... Pe un fundal roșiatic se zăresc falduri de lumini și umbre, care sporesc misterul unei lumi încă necunoscute... O carte „încet gândită, gingaș cumpănită” (vorba lui
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ți-am așteptat venirea pe-o rază de tăcere Tu spuma unui val , eu țărmul în durere... Te faci că nu mai ești sau că nu mă ajungi În nopțile cînd trupul cu valul îmi străpungi Ți-am așteptat iertarea , cu Soare te-am trădat Îmi mângâie candoarea cînd tu parc-ai turbat Te-nlănțui cu Furtuna în jocuri ce mă dor Cînd te cuprind rafale în dansul lor...eu mor Ți-am așteptat sărutul cu
ŢĂRMUL ŞI VALUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340826_a_342155]
-
secundar, doar versurile triste... Și cine să mai cânte sub lună, când pe cer S-au adunat doar aripi cu zboruri care pier? Se-adună nemiloase pădurile să-și piară Toți arborii desculți, pe-o strună de vioară... Și cântecul străpunge covorul de tăceri Al blândelor ispite, din nopțile de ieri; Mi te-așezai în vise cu dor și jurăminte Azi bântuie minciuna și toamna prin cuvinte... Și doar îți dăruisem o lacrimă albastră Acolo în vitraliul ciobit din joaca noastră
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbăteau din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăiau de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunse negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa. Îngerii păzitori ne luminează calea! - Nici prin gând, fiule! - Te implor! Nu vezi că Dumnezeu ne dă o șansă de salvare din calea
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
îmi alerga nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin...Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
Articolele Autorului Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga par mai
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit si-aceeași nesănatoasă beție. Cei ce-așteptau sa le vina rândul mureau fără cei dinaintea lor. Ca un pumnal, condeiul se îndreptă spre pieptul tuturor, în locul plămânului sec, străpungându-l. Când oamenii vineți piereau, umbrele lor, aiurând, se-ntorceau în sanatoriul din parcul imens și gol. Joc de Hydrargir Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul bacililor ca un exod
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
către dictator și apoi către sală) Ucideți-i! Cavalerii vampiri își prind adversarii și-i aruncă unul la altul până dau cu ei de pereți. În schimb vampiricele, mai romantice, îi ridică în aer de parcă valsează, apoi cu caninii le străpung vena gâtului, iar cu unghiile le spintecă abdomenul. În sală urletele de durere și groază ale clanului dictatorial se împletesc cu chiotele de bucurie și victorie ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor se desfășoară în cea mai voluminoasă construcție din
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
-l urmărește gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. Imperatorul își aruncă privirile dedesubt
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. Imperatorul își aruncă privirile dedesubt și vede un cazan în care clocotește smoală. Vârful furcilor îi părăsesc
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
pentru mine ! Nu prea i-am spus verbal ce simt pentru el, pentru că am considerat că este mereu lângă mine și poate simți dragostea mea. Îmi este mai ușor să-mi exprim sentimentele în scris decât prin viu grai . ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ......................... „ Lacrimi străpung tăcerea nopții „ Acest șir de sentimente confesionale decurg de-a rândul în mai multe alte scrieri. Aș mai aminti ” Gânduri despre tata”sau „Reflecții în prag de primăvară” Cu aceiași sinceritate virgină până la desăvârșirea lacrimei cursă din ochii ei deschiși
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
nu se învață ușor descoperirea prin abstract linia punctată a înțelegerii săgeată-n zbor. Cercul care se naște înscrie-n interior lumea, de unde mintea ascuțită iute ca un tăiș, disecă-n gândire exteriorul fără margini. Nebănuite idei orizontul cunoașterii-l străpung, fisura întâmplării împarte raze prin întuneric. Urmând pas cu pas visul prin el spargem perseverenți nesfârșitul cu prezentul la călcâie. Referință Bibliografică: Cercul care se naște / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie
CERCUL CARE SE NAŞTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341867_a_343196]
-
facă să îngenuncheze neluminii, pentru că purul și umbra sunt doar două componente care definesc existența imaginației literatului, poet sau prozator, în drumul pe care îl parcurge definindu-și arta: În peisajul orbitor, / cu privirile goale căutam pista / și orizontul ca să străpungem furtuna. Eram copleșiți de viziuni fantastice / și de teama de necunoscut (Maurizio Cucchi, Bosco d`isola - fragmente). Revenind la titlul eseului întreb: ce sunt acele două elemente și de ce în al doilea cuvânt, timpul folosirii termenilor a făcut să fie
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
Pascoli. Dar tocmai această dimensiune eliberatoare va permite literatului să aspire la a deveni o voce comună, bucurându-se, totuși, de un comportament nuanțat metaforic și reflectat. Cremenea este mintea geniului creat să se aprindă când fasciculul de idei îi străpunge cu mii de săgeți creierul. Atunci, literatul se ridică, prinde, tremurând la început, pana cu care scrijelează pe piatra de granit și lasă, apoi, să se rostogolească în cuvinte cerneala din creierul lui ce macerează continuu idei: Și-a strămoșilor
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
trupul său, unde credea că va găsi stabilitate, chiar dacă forța picioarelor o va părăsi. Ștefan, îi pătrunse intimitatea gurii cu limba lui neliniștită, iar căușul palmei îi masa cu delicatețe sânul nervos și în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă pânza subțire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creându-i posesoarei gemete de plăcere. Dalia simțea cum se umezește din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Sunt vis mângâiat de al iernii cuvânt Îți bat în zori, la a ta fereastră. Te scald in clipe vii de argint. Iubirea ți-o trimit pe o stea albastră. Cad fulgii loviți de-al cerului dor În tăcerea inimii străpunse de vis Tu mă atingi cu al nopții fior. În suflet, strâng al vieții surâs... Referință Bibliografică: Vis de iarnă / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
VIS DE IARNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342367_a_343696]
-
află în permanență amenințată de pericolul desfințării.”temeiul angoasei este însuși faptul de a-fi-în-lume”, scria Martin Heidegger în Sein und Zeit,Eraste Halfte, Dritte Auflage, Max Niemeyer Verlag,1931, p.186. Prin angoasa, de care vorbea, ce se străduiește să străpungă carcasa mulțumirii de sikne,a banalității cotidiene, omul are revelația că trăirea lui este încadrată și mărginită de neant. Ceea ce spunea Montaigne că a „filosofa înseamnă a învăța să murim”se insinuează imperceptibil și persuasive în menirea pe care Heidegger
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
abisală unde încolțește tainic sensul;atunci când exprimarea acceptă pietatea solemnă a spusei tăcute se deschid granițile spațiului sacru al Ființei care îngăduie percepției umane să intre către arhe ,către origini, să-și înțeleagă „nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoașterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiș în semi-zeitatea Ființei întreține acele irizări care îi înstelează nostalgia după esența anistorică
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
zâmbet ce spre cer deja te-ai dus.. Dintre toate-i cea Frumoasă, cea mai pură, Numai o vezi ti-alungă cea din urmă negură, Te mângâie la a ei vedere, dracii ți-alungă, Chiar de inima aprig ar putea străpungă.. Gâtul îi e de prințesică puțin zis ’admirată, Păru-i e de zână în candide patimi adulată, Privirea-i atât de pură ca sufletu-i curat, Fata-i în aura ce mulți încă n-au aflat..! Ochii ei imaculați, cu
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Izvor de credință se înalță spre ceruri Ca apa zvâcnindă spre alte lumini, Copac ce străpunge abisale creneluri Și strânge în juru-i plăpânde tulpini. Măreție și rugă ridicată din spini, Frământări lăcrimânde, gânduri pustii, Căutări și refugii printre pași pelerini, Comoară ce urcă spre zări argintii! Mângâiere și cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
acest blestem, nu-i sfânt să-l mai dezlege. Sunt bani, petrol și scopuri bine-ascunse În ăst prăpăd ce viața ne-o scurtează Și-n taina vorbei Tale se lovește Cu incultura crasă ce dospește, Inundă minți și inimi sunt străpunse. Deci, vino Tu și pace reașează! Referință Bibliografică: CHEMARE / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CHEMARE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342654_a_343983]
-
noapte, Ne-mbrățișam duios, vorbeam în șoapte, Privindu-ne în ochi cu voluptate. La pieptul meu simțeam cum fructe coapte Pulsau în ritm alert, încrâncenate, Când buze-ți atingeam cu pietate Și gând îndepărtat de rele fapte. Tăcerile prelungi erau străpunse De trubaduri pierduți în iarba verde, Ce ne-ncântau cu-al lor arcuș pe strune. Într-un târziu simțeam porniri ascunse De amândoi și nu doream a pierde O clipă doar, dorința a ne-o spune... Referință Bibliografică: Sonet iubirii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342717_a_344046]
-
New Jersey. In singurătatea acestor întinse și necunoscute teritorii, arma de foc era singurul prieten adevărat al noilor coloniști. Cu ea se apărau de animalele sălbatice din jur, sau vânau pentru a-și asigura existența. Atunci când primii coloniști au căzut străpunși de săgețile ce veneau din tufișuri, și-au dat seama că nu erau singuri pe acest imens teritoriu. În conflictele cu triburile de indieni locali, armele de foc au făcut diferența și indienii au plătit un tribut greu. Mai târziu
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DESCÂNTECUL PLOII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 156 din 05 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură norii, furtună și ropot Lovesc picuri mari în ferestre Săgeți de lumină și dangăt de clopot Străpung întinderi ecvestre. E timpul de-acuma în ritmuri de suflet Cu zbateri, neliniști, durere Iar ruga-mi se ’nalță-n al ploii descântec Și rupe a nopții tăcere. Doamne, te-ndură oprește furtuna Și liniști așterne în noi, Tu lasă
DESCÂNTECUL PLOII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341579_a_342908]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DOI OCHI TRIȘTI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului (poezie pentru copii) Astăzi, când mergeam acasă, Cu doi ochi triști m-am întâlnit, Ei m-au străpuns direct în suflet Și cu durere l-au lovit. Era un câine de pe stradă Lihnit de foame, vai de el, Privirea lui îmi spunea, vie, Că-i cel mai necăjit cățel. Cu blana neagră, scâlciată, Plină de spini și de
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]