KorAP: Find »[drukola/base=străveziu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...60 >

1,487 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

Era un prunc gol, grăsuț, adormit și zvâcnind din degețele în somn, înconjurat de o coajă rotundă, subțire ca unghia, de cleștar arzător în soare. Fetele își aplecară capetele împrejurul vedeniei. Pletele cârlionțate li se lipeau, troznind ușor, de oul străveziu, pe care îl ridicară cu grijă, ca să privească mai bine pruncul adormit. Tresăriră, căci, deși frumos cum doar un mormoloc de trei luni poate fi, lucru curat nu era cu el: fătul genat și sprâncenat, cu gurița fragedă și îmbufnată

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pe umeri, pe deasupra, și o sarică mițoasă de oaie. Copilul se sui în sanie, se-acoperi cu o cergă și plânse multă vreme după umbra lui, pe care o pierduse pentru totdeauna. Caii călcau acum ușor și țeapăn pe gheața străvezie ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire în jur. Niciodată nu și-ar fi-nchipuit atâta frumusețe încremenită în crusta groasă de gheață. Dar grădina Domnului e mai mare decât mintea omului, și minunile din ea sânt multe. Șirul de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și frânghii, și o catapeteasmă încrustată, cu icoane, și un altar acoperit cu odoare scumpe se adăugară minunatei alcătuiri. În vremea asta, pe ciotul popii crescu fantasma de cristal a unui deget, înăuntru se formară oscioarele, în vârf crescu unghia străvezie, se-alcătuiră vinișoarele, și pielea cu fire cărunte de păr îmbrăcă degetul în întregul lui. Când își dezlipi palma de cea zugrăvită, se văzu că și sfântului i se adăugase mădularul uitat. Întemeiară, acolo, între Argeș și Sabar, satul Tîntava

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Deasupra diafragmei sânt alte trei chakras, ale polului animal, spațiu și creier. Între lamele omoplaților se află Anhata, sediul sentimentelor, cel care ne spală în sânge insulele interioare, cel ce nutrește timusul, glanda copilăriei Visuddha cu ale ei șaisprezece petale străvezii iluminează vertebrele gâtului, asistă ritmul respirației, protejează plămânii și tiroida și deschide ochii înghețați ai intelectului. În triunghiul dintre sprâncene se încrustează Ajna cea cu trei focuri, căci acolo, în glanda pituitară, regina sistemului nervos, e și sediul sufletului. Iar

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și în putere și se ridică deasupra mea, întinzîndu-și ghearele, aripile de liliac, ciocul cu dinți strâmbi, aidoma protezei mamei, singurul ochi din osul negru și lustruit al frunții. Iese din mine ca insecta, încă umedă și moale, din coaja străvezie a fostei ei carcase. Memoria mea este metamorfoza vieții mele, insecta adultă a cărei larvă e viața mea. Și fără o plonjare curajoasă în abisul de lapte care o-nconjoară și o ascunde în pupa minții, nu voi ști niciodată

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
minții, nu voi ști niciodată dacă am fost, dacă sânt o călugăriță vorace, un păianjen visător pe picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez. Transmut năuceala clipelor în aur ereu și unsuros. Și, cumva, străveziu, tot mai străveziu pe măsură ce fântâna din creier mi se adâncește (iar eu, un schelet aplecat peste ghizdurile ei, îmi contemplu largii ochi visători reflectați în apa de aur). Acel hialin unde se-ntîlnesc, ca trei flori heraldice pe un scut, visul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ști niciodată dacă am fost, dacă sânt o călugăriță vorace, un păianjen visător pe picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez. Transmut năuceala clipelor în aur ereu și unsuros. Și, cumva, străveziu, tot mai străveziu pe măsură ce fântâna din creier mi se adâncește (iar eu, un schelet aplecat peste ghizdurile ei, îmi contemplu largii ochi visători reflectați în apa de aur). Acel hialin unde se-ntîlnesc, ca trei flori heraldice pe un scut, visul, memoria și emoțiile

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mult decât era scobit în realitate. Venit de la răcoarea apartamentului, începeam să transpir instantaneu, în boabe mari care-mi picurau de pe părul de la subțiori pe pielea umezită și ea. Sub cămășile mele roz sau prăzulii toracele strâmb înota în culoare străvezie și apă. Asfaltul se muia sub pantofii mei. Mă priveam în vitrinele magazinului de mobilă de la parter și mă vedeam acolo, între garnituri de bucătărie și ficuși, un puștan cu fața subțire ca o lamă și cu un mers șovăitor

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cada plină. Simțeam parcă și mirosul de transpirație ieșit din tufele subțiorilor lui. Simțeam apoi cum îmi prinde cu degetele tălpița sau cotul, când le-mpingeam în peretele elastic al pântecului. Simțeam pe o parte din corp, cum stăteam ghemuit, străveziu, umbra marelui fluture de pe șoldul mamei, eclipsând lumina slabă a becului ce se ținea legat de două fire-n tavan. Deschideam uneori pleoapele, mînjindu-mi corneea de lichid placentar, și, prin sticla groasă a uterului, străvedeam Lumea: două animale imense adulmecîndu-se

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
prin carnea fantomatică a brațelor. Corpul gol și subțire, pubisul fără păr, picioarele limpezi, albe ca de cretă, se desenau pe fundalul zgrunțuros al peretelui, pe care alergau insecte de noapte. Am recunoscut în Silvia pe una dintre acele ființe străvezii, vizitatori tot mai frecvenți, care-mi stau noaptea la căpătâi privindu-mă cu atenție și nedispărând la timp când deschid ochii și, terifiat, mă ridic în coate. A coborât ușor treptele până jos, s-a oprit în fața mea, și atunci

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
masa de scris, Bucureștiul, orașul meu, alterego-ul meu. Blocul ciudat de pe strada Uranus, în care m-am decis să locuiesc, mi s-a părut întotdeauna penisul erect, stacojiu, cu vene și cabluri străbătîndu-l pe sub piele, al orașului. Cu craniul meu străveziu în amurg, cu trupul meu subțire și fluturător, ros de strălucirea ferestrei, sânt doar o spermie gata să țâșnească spre cer. Până în depărtare, unde se vede Interul, orașul își ridică volumele amestecate cu crengi, acoperișurile amestecate cu nori. Fereastra mea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu cap de ipsos, îmbrăcată într-o rochiță de voal roz. Alte păpuși, mai mici, cu rochii largi de burete roz și albăstrui, erau înșirate pe noptieră și pe lada patului, alături de chinezi de ipsos și dintr-o piatră verzuie străvezie. O mare carpetă acoperea tot peretele de care era lipit patul. Mariei i se tăia respirația când o vedea. Carpeta înfățișa un lac albastru cu nuferi, iar pe malul lui era un câmp mare de flori. În mijlocul florilor și boschetelor

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
vibrau într-un urlet continuu, ca al războaielor de țesut, de care femeia își aminti cu oroare. Prima - care amintea ciudat de o scară de șa -, ca și ultima își sprijineau extremitățile de două enorme ferestre rotunjite, obturate de membrane străvezii tremurătoare, pe când cea din mijloc, asemenea unui fronton de templu, se arcuia între ele făcând ca ansamblul să câștige în profunzime și grandoare. Maria, strivită de dimensiunile neomenești ale construcției calcaroase, se apropie de fereastra de la extremitatea cealaltă a sălii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
a se naște, și știuse dinainte care vor trăi și care nu. "Săraca mămica", își spuneau copiii-ntre ei, mereu, când vorbeau despre ea. Vegheată de o lumânare care strălucea ca aurul în bezna lutoasă a casei, Maria era la fel de străvezie și se stingea la fel de repede. Mircisor era și el în odaie, jucîndu-se de-a sonda pe un scaun întors cu picioarele-n sus, pe care-l hâțâna într-o parte și-n alta. Bătrânul ceasornic cu o locomotivă desenată pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mâncare la-ncălzit. Îi apucară mâinile, priviră cu groază ochii sticloși care nu mai priveau pe nimeni, Tătica mai zise gâjâit "Mario, Mario..." și brusc, cum se ridicase pe jumătate în capul oaselor, bătrâna oftă din plămâni și în coșul pieptului, străveziu de suferință, prin inul subțire al cămeșii, cei trei văzură cum inima Mariei se desface ca un boboc de floare, cum petalele cleioase i se desfășoară în tot coșul pieptului, cum în cele din urmă, pe o vână groasă ce

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
lui Monsieur Monsu. Mulatra se topise de dragoste ca de un cancer înspăimîntător. Înfășurată în dantelă neagră, zăcea toată ziua în biserică, în fața icoanei Sfintei Născătoare. Pe patul de moarte delira între trandafiri: "Are testicule de diamant... luminează prin pielea străvezie a pungii lui... luminează în noapte..." De la moartea mulatrei, locuitorii cartierului franțuzesc îl acceptară pe bărbatul cel enigmatic, care avea atâta putere și care aducea (de unde?) rituri și obiceiuri noi, despre care nu prea se vorbea, dar care trăiau în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
picioarele pe picioarele lui, cu ochii-n ochii lui, cu gura apăsată pe gura lui, fratele Armando scoțând un sunet continuu, neomenesc, pe nări, și luminând slab, cu ace de raze, în penumbră. În New Orleans amurgurile sânt violente și străvezii, sfâșiind în zdrențe de flacără norii de peste construcțiile de lemn mâncate de termite. Deasupra norilor, într-un Deisis de raze, într-o fală și o minune care copleșeau sufletele, se puteau zări nu de puține ori înfățișările Sfintei Treimi înconjurate

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
tresăriră violent și săriră-n picioare (căci uitaseră cu totul unde se aflau și ce așteptau), privindu-l cu ochi rotunzi pe bărbatul în sutană violetă, cenușiu la față și cu pleoapele înroșite. De oboseală, carnea feței îi devenise aproape străvezie, ivind scheletul rânjit, iar țeasta cheală din mijlocul tonsurii vădea circumvoluțiile ușor pulsînde ale creierului. Fratele se trânti pe banchetă, sprijinindu-se cu spatele de lambriuri. "Va trăi", zise ca pentru sine, cu glas stins. "I-am mai dat zece

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
circulat în carcasa aceea străveche, nu se-ntîmplă nimic. Tăcerea era mai departe completă și țiuitoare. Nici măcar vântul, năpustindu-se spre ei în rafale calde și-nmiresmate, fluturîndu-le hainele pe corp și dezvelind pulpele fetei, ce păreau acum făcute din miere străvezie sau ambră fluidă, nu producea vreun foșnet în frunzișul moale al arborilor dimprejur, de parcă ar fi fost doar o schimbare a luminii în cartierul încremenit. Maria, cu fața aproape roșie în lumina serii, știuse dinainte că liftul nu va porni

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
vom fi când, asemenea cetaceelor, vom părăsi cu totul pământul ferm al cărnii inerte și ne vom adapta noii împărății, când vom înota în fluidul mental al unei cunoașteri enorme, în întregime parte din ea, pierduți în ea ca animaliculii străvezii din plancton, sau ca un singur animalicul umplând tot oceanul, indiscernabil de el, purice marin pe spinarea căruia navighează traulere și pescadoare... E aproape șase seara, vară târzie și sufocantă... Acum o mie nouă sute optzeci și șase de ani un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
supli înflorind pe straturi mai groase de vopsea închegată și cu scorpioni orbi rozând buretele ramelor. În cornul lui Amon și-n fascicolul mamilotalamic, în nucleul habenulei și-n fornix, sub cupola de cuarț a encefalului sânt mii de tuburi străvezii prin care curg vopsele și oxizi și mii de ateliere în care pictori cu cincizeci de mâini copiază, restaurează, decupează, confundă și separă, pictează pastișe și replici și duplicate, falsifică date și semnături, proiectează pe pereții dezolanți de os galben

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cafea, și deodată desenul pare că plutește-n aer, se dedublează, se deformează ciudat, devenind un peisaj matinal, cu o mare scânteietoare, evanescentă, străvăzîndu-se printre coloanele roze ale unor temple și palate geometrice, și când desenul plutește minute-n șir, străveziu, peste biroul tău, ca să se topească apoi ca zahărul în apă - e cu neputință să discerni atunci unde, pe harta ca o plasă de păianjen, tridimensională și nesfârșită, a situației tale în lume, te găsești cu spaima și fascinația ta

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
stânca masivă a craniului, umplea grote și fisuri stranii, înspăimînta madone cu prunci tronând între stalactite și pătrundea în cele din urmă în scoica răsucită a urechii interne. Se desfăcea în mii de pârâiașe sclipitoare, irigând fiecare, la capăt, cîte-o străvezie celulă cu perișori, adăpostite de-a lungul spiralei, între membrana tectorială și cea basilară, într-o limfă gălbuie, gelatinoasă. Urletul inuman, de fiert în ulei, de jupuit de viu, de canceros cu metastază generalizată devenea aici o vibrație a endolimfei

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-i străbătea toracele, îi învenina sânii și-i lățea pe podele arcurile labelor negre, păroase, terminate cu gheare teribile, pântecul rotund și fragil, plin de ouă și mațe, filierele crescute la capătul lui, și din care se scurgea o mătase străvezie. Și-așa cum, în vocea unei femei care țipă-n orgasm sub bărbatul care-o izbește ritmic între pulpe, ținînd-o strâns, fără putință de scăpare, deslușești limpede două glasuri, al frumosului cap cu păr buclat și ten subțire ca al copiilor

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și răpindu-ți mințile de oroare. Femeia-păianjen stătea acolo, în colțul de scenă muiat în sânge și țipa, rotindu-și într-o parte și-ntr-alta capul pe gâtul mult prea lung pentru-o ființă omenească, mai curând un lujer străveziu, scru-tînd întunecimea sălii cu ochii verzi, de animal sălbatic, ca și când ar fi așteptat ceva. Spotul reflectorului venea din peretele din spate, ca la cinematograf, și cilindrul de lumină purpurie scotea din beznă capetele și spetezele din drumul său. Fumul de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]