10,586 matches
-
un șobolan care are simțurile atît de delicate, încît ajunge în postura de a oferi surprize culinare celor mai pretențioși clienți ai restaurantului lui Gusteau după ce acesta este preluat la moartea patronului de un alt bucătar, rău intenționat. Șobolanul se strecoară în bucătărie cu ajutorul unui tînăr, Linguino, chiar fiul lui Gusteau, fără ca el s-o știe, tînăr care promovează pas cu pas pe scara ierarhică cu ajutorul ucenicului vrăjitor, șobolanul nostru. O poveste de dragoste se strecoară delicios în bildungsromanul șobolănesc, cea
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
bucătar, rău intenționat. Șobolanul se strecoară în bucătărie cu ajutorul unui tînăr, Linguino, chiar fiul lui Gusteau, fără ca el s-o știe, tînăr care promovează pas cu pas pe scara ierarhică cu ajutorul ucenicului vrăjitor, șobolanul nostru. O poveste de dragoste se strecoară delicios în bildungsromanul șobolănesc, cea dintre Linguino și o simpatică bucătăreasă, totul asezonat cu peripețiile prin care omul și șoarecele trec, cot la cot, metaforic vorbind. Acesta găsește o modalitate inedită de a-și dirija discipolul care seamănă un pic
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
o asemenea carte își păstrează intactă virtutea de a atrage atenția. Numai că atracția pe care o resimți e una pe care autorul o obține iritîndu-te, iar ademenirea la care ești supus stă în arta cu care știe să-ți strecoare în suflet frustrarea. E vorba de frustrarea provocată de neputința de a înțelege tot, e vorba de nemulțumirea dată de senzația că mereu e ceva care îți scapă și că, tocmai din acestă frustrare, se ivește și dorința sîcîitoare de
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
odihnești sau ai alte tentații. D.F.: Eu însumi m-am forțat să scriu și acolo, mi-am disciplinat scrisul. Nu merge chiar automat, dar mi-am zis așa: e un lux care mi se oferă, dacă în restul anului mă strecor printre buletinele de știri ca ziarist, de ce să nu fac ca măcar acum să scriu? Am învățat de la același Lóbo Antunes, pe care îl citez iarăși, din memorie: "Important este să faci, și pe urmă poți să corectezi, e mai
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
delicatețea-i "fără seamăn", un alter ego al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
de intendent, de managerul hotelului, Gerald Olin (Samuel L. Jackson). Samuel L. Jackson realizează un rol de mare finețe, întruchipare a subțirimii unui om aflat într-un astfel de post în combinație cu o diplomație old fashion, rag time - regizorul strecoară de dragul rețetei și un cip-cirip franțuzesc -, la care se poate adăuga aerul sulfuros al unei personalități malițioase. Întregul său efort de a evita locuirea camerei diabolice nu face decît să stîrnească curiozitatea, mai mult, sună chiar ca o invitație. Camera
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
de a-l stăpîni. În ciuda a ceea ce credem cu toții, și anume că o boală diagnosticată e pe jumătate vindecată, în cazul Islamului diagnosticul devine el însuși o cauză care sporește și mai mult boala. Cu alte cuvinte, dacă vrei să strecori încrîncenarea fanatică în sufletul unui musulman atunci spune-i că religia lui e sursa terorismului, și poți fi sigur că de acum încolo te va privi ca pe un dușman. Și cum orice musulman care inspiră aerul Europei aude aproape
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
Aveam multe discuri cu povești și cu multe alte interpretări. Le parcurgea din politețe. Fascinația și gustul pentru tîlcul unei povești, pentru cum poți să o urmărești, pentru ceea ce este posibil numai acolo, pentru inflexiunile prin care iluzia ți se strecoară în suflet și nu-l mai părăsește, pentru felul în care plictiseala este alungată de dozarea pe care vocea o dă misterului, suspansului, fricii, complicității cu un personaj sau altul, capacitatea de a urmări logica faptelor, lipsa tradițională a maimuțărelii
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
criticului, dar că ne este suficientă disciplinarea într-o direcție sau alta, chiar dacă limitele alcătuirii noastre morale ne îngăduie numai realizarea parțială a idealului urmărit. Voința de a fi obiectiv e o garanție de obiectivitate, chiar dacă în orice operă se strecoară o doză involuntară de subiectivism; după cum și în disciplina subiectivă a criticii e un prag care ne permite subiectivismul integral; în genere tipologia morală a subiectului-critic e supusă unor condiții de complexitate, care nu permit comparația alcătuirii sale sufletești cu
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
biată naivă, amintiri, tristeți, amărăciuni, bucurii ocazionale, pe care îți făceai iluzia că le-ai putea împărtăși, dar în cortina de cuvinte densă, impermeabilă, de beton armat a celuilalt nu apare nici un gol, nici o breșă prin care s-ar putea strecura ceva... Singurul confesional posibil: verticalitatea foii de hîrtie. Numai că și ea, imaculata, primitoarea foaie albă e un frecvent vector al narcisismului, sub forma sa cea mai răspîndită, aceea din lumea literar-artistică. Prin ce mijloace reușesc unii autori contemporani, tineri
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
formulate în limitele bunei cuviințe! Dar de îndată ce este din cercul acestor atribuțiuni, eu le-aș numi infractoare, censura nu există. Iau un cas tipic. într-un ziar, unul din acele după modicitatea prețului seu, destinat scărilor de serviciu s-au strecurat unele aprecieri, prea jignitoare pentru o națiune cu care avem legături de sânge și legături politice seculare din cele mai cordiale și care se găsește astăzi în resboi. Evident că, fiecare este îndreptățit, deci liber să aibă vederile sale în privința
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
ANOTIMPURI... Stau în fotoliu, și privesc cum arde focul. Lângă mine, pisica toarce ușor. Încet-încet, Moș Ene mi se strecoară sub pleoape cu săculețul său fermecat doldora de vise. Fetițo, vrei să facem o călătorie în anotimpuri? Nu am mai avut timp să-i răspund pentru că m-am simțit cuprinsă într-un vârtej amețitor... Primăvara mi-a surâs, dăruindu-mi
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
adevărul vieții, de necesarul esențial însuflețirii care-i apropia de mituri și, implicit, de solzii de dinozaur pe care trebuia să-i găsim. Alegerea mea a fost, în primul rând, fără îndoială, Ghidușa care cunoștea toate colțurile zonei și se strecura rapid, ca argintul viu, găsind imediat răspunsurile la orice. Această Ghidușă cercetașă, sprintenă și neastâmpărată, adeseori capricioasă, dar cu o candoare dulce de răsfăț, era exact ce-i trebuia echipei mele, ca să găsim solzii de dinozaur. Mai ales pentru faptul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
gata. Îmbufnați oarecum, Hamsterii și-au pus rucsacele în spate și am pornit cu toții la drum. Portocala și Ghidușa au luat-o înainte, Hamsterii după ele, iar eu în urma lor, pentru a nu pierde grupul din vedere, și ne-am strecurat printre copaci, pe sub bolta de crengi, pășind prin plantele sălbatice, care sclipeau în razele de lumină, încă ude după ploaia recentă. Mă gândeam că ar fi fost bine să fi venit și Iasomia cu noi, însă nu o întrebasem dacă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
care îl cunosc toți. În timp ce jucătorul caută să se apropie de locul unde a fost ascuns obiectul se cântă mai tare, dacă el se găsește departe de obiectul ascuns jucătorii cântă mai încet. Mult haz va fi dacă se poate strecura obiectul în buzunarul celui ce caută sau se agață de hainele lui fără ca el să observe. În felul acesta, spre surprinderea sa, toți vor cânta din toate puterile oriunde s-ar mișca. 53. Găsește gheata Jucătorii se așează în cerc
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia să mă întrebe mama, mai mult îngândurată decât speriată. ea a aflat, n-o mai doare, am rămas eu cu aceeași întrebare arzându-mi gândul și mâinile ca o pâine fierbinte. la gură n-o pot duce până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei e singurul bici pe crupele cailor. mâinile mamei, uscate și calde, sub cojocul mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche, calm și pufos, mă învață să-mi mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am sfârșit să mă nasc. băieții mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care sarea trupului ar împietri. băieții mei, ochii atenți prin care viața se strecoară avidă în mine. băieții mei, imperiul spaimei zdrobit în fiecare clipă în podul palmei. băieții mei, convingerea că divinitatea se furișează în îmbrățișarea lor. băieții mei, neblând răsăriți în mine și-au înmulțit lumina și mi-o întorc. băieții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Blake scoțându-și pălăria, pe o stradă pustie, în fața nimănui. Întrebat pe cine salută, răspunde candid: „Pe Apostolul Pavel.“ Byron mărturisind că cele mai reușite satire le-a scris în anul de grație 1815, an de chefuri monstruoase, pe când se strecura în pat, dimineața, părându-i-se prea banal și tăcut gestul acesta. Eriugena ucis în miezul secolului al X-lea de către propriii-i călugări, în apărarea lui Dumnezeu. Cu timpul, toate sfârșesc în maxima infantilitate spirituală: a celor ce sunt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
decurgând de aici, insistența vocii auctoriale asupra acestor centri nervoși ai poeziei. Putem chiar sonda volumul, în spiritul celor scrise mai sus, așa încât să extragem de aici o discretă listă de afinități ce țin de livresc sau de atitudine. Apar strecurați printre versuri Angela Marinescu, Gheorghe Iova, Marius Ianuș, Paul Vinicius și - mai ales, pe chestiune de generație și de valoare - Cristian Popescu. Adică în primul rând - poeți, în al doilea - radicali, iar deasupra acestor nuanțe - având cu toții un neobosit simț
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
consumerism devenit spectral, ca și promisiunile unor fabuloase excursii în paradisuri extraterestre. Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate Chinatowns, a unor lumi siderale în interstițiile căreia se strecoară fluidă muzica lui Vangelis. Clădirile sunt imense, cum te și aștepți, exhibînd un baroc tumultos în amestec cu o eleganță Art-nouveau, totul atins de decrepitudine. Duelul dintre Deckard și Batty se desfășoară în atmosfera crepsculară, vetustă a unor interioare somptuare
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
transcendență, de un plan superior care pune în acord ficțiunea, visul alegorico-mitologic cu dimensiunea reală a existenței? În această ambiguitate se află permanenta schizoidie a personajului. Acest vis creează o breșă, o ruptură de nivel, o infrarealitate, prin care se strecoară ca în povestirea lui Jorge Luis Borges, Tlön, Uqbar, Orbis Tertius, obiectele altei lumi. Funcționarul va transforma relația privilegiată cu sistemul, - mama sa are o influență deosebită în cercurile înalte, unde-și dispută reușita operațiilor estetice cu prietenele ei -, într-
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
vremea. Acum muncesc. Acum citesc. În felul ăsta dragostea e simplă. Cum abia ne cunoaștem, Wilson mă lasă în voia mea. Zice: Ești prea tânără, nu ca să ai rănile pe care deja le ai, ci ca să ai un trecut. Se strecoară pe la spate și mă mângâie pe furiș. Mă îndepărtez. Acum citesc. Tu și calicia ta catalană, zice. Și tu, cu pasivitatea și cu țigările tale columbiene. De pe prispă am văzut-o pe negresa Aida ieșind în pragul colibei ei. Își
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]