8,296 matches
-
spune Agnès în loc de bună seara. Domnișoara Liliane și-a scrântit piciorul. — Nu e grav, minimalizează Liliane. Și tocmai acum s-a oprit și liftul: dracii ăia de copii ai albanezilor de la opt s-au jucat cu el până l-au stricat. E un scandal. Am să-l sun pe Clovis, trebuie să ia măsuri. Am ajuns o țară de imigranți. Cum o să urce acum domnișoara Liliane până la etajul patru? Lionel se uită lung la cârja și la ghipsul lui Liliane. Doar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
n-a fost aleasă într-o duminică, nu-i așa? Nu-i așa. Nu contează. Eu am venit pentru dreptul meu: vreau dansul care mi s-ar fi cuvenit. — V-aș servi cu plăcere, dar n-am radiocasetofon. S-a stricat. — Putem sări peste dans. — N-am nici pat. — Ce, ăla de la hotelul gării era pat? Lionel nu mai are scăpare. Dă drumul hainelor și se bucură că a păstrat măcar salteaua. E ora 17.40. Lionel, întins pe saltea, cască
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
7-8 ani, adică unul cu candoare. În al doilea rînd, repet, nu cred că e bine să aduci animale vii pe scenă: nu e artistic, nu e igienic și nu e profesionist (calul, mîța sau gîsca fiind imprevizibile și putînd strica, oricînd, o scenă). O cronicăreasă Îmi mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea (se referea la modul În care juca interpretul rolului titular). Actorii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe acest copil din flori al pescăriței, boierii munteni nefiind Însă de acord. De păcătuit păcătuiau și fețele bisericești. Un preot a fost prins În flagrant cu o prostituată, iar altul a fost acuzat că În chilia sa ar fi stricat fecioria unei fete și că a prins și prietene de la care a căpătat boala (sifilisă. Armatele lui Mihai Viteazul erau urmate de contingente Întregi de prostituate și sifilisul făcea ravagii printre oșteni. În secolul al XVIII-lea prostituția publică se
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ai mei ar fi știut să mă crească și să Îmi ofere cât de cât o educație..., dar nu! Ghinionul a făcut ca mama să fie o alcoolistă. Ori de câte ori se Îmbăta avea chef de ceartă, și minunatul talent de a strica buna dispoziție a tuturor... Nu a știut niciodată să aibă grijă de noi. Nu ne citea niciodată povești Înainte de culcare, nu ne Învelea niciodată, nu ne săruta niciodată de noapte buna. Abia dacă o vedeam dimineața când se Întorcea acasă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
decât un instrument, un mijloc de a face bani. Cine știe câte alte fete mai făceau bani pentru el?... și-a dat seama de ceea ce făcuse și mi-a spus că totul va fi bine, doar că nu ne putem permite să stricăm totul acum. Că avem nevoie de bani ca să ne căsătorim și să ne mutăm În alt oraș. și ca toate acestea să fie posibile eu va trebui să plec câteva luni În străinătate... Abia atunci am realizat cât de naivă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mușchilor tăi, spasmele date de mersul prelung. vezi o broască-spion în calea ta, o ocolești, nu o dai la o parte cu pace piciorul, alte o sută de broaște-spion pot apărea dacă o dai pe aceasta la o parte, nu strici echilibrul aerului suspendat deasupra șesului galben, care te îmbie la drum. nouă în al doilea loc: la miazăzi de drumul tău curge râul sacru jamuna, acesta este răcoros și subțirel, semn că ești aproape de ținutul uttarakhand, ești aproape de ghețarul-înalt opritor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de jos, sucul ei fenomenal ți se prelinge pe gâtlej în jos, tocmai ai mușcat cu mare savoare din cuvintele tale, din trupul tău, nasul tău este tăiat acum, sângerează, stomacul se bucură, mirosul suferă, aspectul feței tale s-a stricat, necesiți intervenții de chirurgie estetică de mare amploare, din cauza poftelor tale înțelepciunea ta suferă. șase în al treilea loc: stomacul tău este inundat de valuri de acid arzător, muști din bucata de pastramă uscată sub șaua bătătorită a călătoriei către
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trecerea anilor, spun una când, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Dar, vă rog, să nu confundăm sfiala, care înnobilează, cu minciuna, care urâțește. Gata, lăsați-i lângă Așezământ doar pe cei doi. Prea multă lume strică! (Ies toți. Doamna Lume și Domnul Destin își reiau locul lângă Așezământ.) Următoarea fișă! DOAMNA LUME: Un băiat și o fată... BUFONUL: ... Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... DOAMNA LUME: Oameni normali... BUFONUL: ... îndrăgostiți. REGIZORUL: Nea Costică, scoate Precuvântarea. Să vină îndrăgostiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că n-ar strica să-ți mai ușurăm casa de-o gură care cere de mâncare, și să vină Florica la noi s-o mai ajute la cele trebi. Dimineața să vină, să steie aici peste zi, (apăsat) cu mâncarea noastră!, iar pe seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc încoace, hodoronc încolo, carul se strică. Și-apoi vorba ceea: dă-ți, popă, pintenii, și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum să fac? Oricât aș trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
casâncă și mai încarc pe jumătate carul cu cucoșei de turtă dulce pentru copii, apoi pe urmă vin acasă. SMARANDA: Da' pe taica potropopu' nu-l pui deasupra? Că-ți mai rămâne loc destul! Doamne, măi omule, tu te-ai stricat de tot! De unde până unde ți-a venit să vinzi boii? DĂNILĂ: Dac-aș avea eu vreme, ți-aș spune de unde și cum. Însă mă aflu cu mare grabă. Așa că amână pe altă dată întrebările și cată de ogoiește cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am dat cu capu' de pragu' de sus, și-mi ajunge. Nu purta mânie și mai lasă și tu ceva de la tine... SMARANDA: Nu mai am ce lăsa, bărbate. De-acu' doar sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă. Cine știe? Prinde bine la o nevoie... Măcar să aibă de ce mă binecuvânta cumnata Anisia. (iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atâta râvnă, uită câteodată acei soli pentru care treabă au ajuns, de fapt, acolo, așa că trebuie trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prielnici și Măriei Sale și țării în multe chipuri. Iaca, de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
era gândul aiurea, altfel cum m-ar fi zvârlit calul de pământ? Așa că nu mă mai necăji și dumneata; o scrântitură, acolo... GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură de vin nu-i strică. Numai cât mă uit și, numărându-mă și pe mine, găsesc numărul ulcelelor în lipsă! Poftesc și eu una. LIANA: Îndată, Măria Ta. (Iese. Cei doi se așază.) BRĂDUȚ: Frumoasă fată, mamă. La plecare parcă nu știu s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Vădit nemulțumit): Iaca a dat sfântul și-am nimerit! Cam întuneric pe ulițele cetății, frate Gând-Împărat, doar ici-colo câte-un felinar. Și acela atârnat prea sus. Am orbecăit de la gazdă pân-aici prin toate hârtoapele, cât gândeam că mi-oi strica vreun picior. Se cădea să trimiți după mine o caleașcă sau măcar un slujitor care să mă aducă în cârcă pe bezna asta. He, he! Dacă fanaragiii mei ar lucra ca aceștia, gata, pe loc le-aș tăia capul! (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pierd și fără asta! ... Da, știm și noi că teatrul ar trebui să fie O școală de moravuri și-un leac de insomnie, Un sfânt lăcaș în care un spectator novice Când intră să se dreagă, nu riscă să se strice. Mai mult decât atâta: un teatru-adevărat Ar trebui să dreagă ce e deja stricat, Să fie-un fel de templu miraculos, în care, Când intră o femeie, să plece fată mare! Dar ce să facem dacă un teatru ideal, Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-a intrat astă vară un șarpe-n burtă când s-a culcat sub un copac, la umbră, cu gura căscată... PITAC: Auzi, părințele? NIȚĂ: Ba eu văd că s-au stricat la cap de tot babele! Șarpe zici, mătușă Saftă? BABA SAFTA: Șarpe, de bună seamă! Ce altceva putea să fie așa de lung?? Iaca, să-ți spună și Luța... BABA LUȚA: Vezi bine! Și pe Floarea lui Trâmboașcă, a' de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
NIȚĂ: Cum nu! Cuvioșia sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că nu strică. Mai rebegește o vită, mai se bolnăvește un prunc de țâță... ce-ai cu el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă-se la păcatele, de unde-a venit, să facă minuni pe unde-a mai făcut... BABA FIRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se uită la el din toate părțile, îl sucește): Și zi așa, tu ești popa care face minuni? SISOE: Eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Afaceristul Fanaragiul Geograful Acarul Negustorul Șarpele Vulpea După ultimul gong zgomot de avion care se apropie, aterizează. Liniște, apoi vocea Omului. OMUL: Mi s-a întâmplat acum șase ani. Zburam deasupra Saharei, singur în avionul meu. Deodată mi s-a stricat ceva la motor și a trebuit să aterizez. Eram la sute de kilometri de orice așezare omenească, nevoit să duc la bun sfârșit o reparație anevoioasă. Apă de băut, abia dacă aveam pentru opt zile. Trebuia să mă grăbesc. (Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
posesorului. Chiar și pentru un om care nu avea prea des musafiri care să-i admire achizițiile. Mă rog, ce vreau să spun e că zgârcenia asta era justificată cumva. Sau măcar explicabilă. Cărți învelite în hîrtie ca să nu se strice, telecomandă împăturită într-o folie ca să nu intre praful și să nu-i afecteze funcționarea. Televizorul însuși înfășat într-un giulgiu textil pentru a nu-l atinge soarele și a nu se strica. Penuria din anii aceia își găsea expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cărți învelite în hîrtie ca să nu se strice, telecomandă împăturită într-o folie ca să nu intre praful și să nu-i afecteze funcționarea. Televizorul însuși înfășat într-un giulgiu textil pentru a nu-l atinge soarele și a nu se strica. Penuria din anii aceia își găsea expresia în acest comportament aberant pe care îl aveam cu toții. La unchiul meu era mai expresiv, pentru că el lua mereu sensul propriu al cuvintelor, se lua prea în serios. Era vorba să facă economie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]