1,185 matches
-
Doamne, nu erau acolo omizi nici cît la polul nord... n-a fost decît o născocire ca să lovească și să distrugă Florida, pentru că le era ciudă că le-am luat-o Înainte, iar Hoover și ai lui le cîntau În strună și-i ațîțau pentru că și el era din California, vezi Doamne... ăsta a fost adevărul, dar Florida o să se pună iar pe picioare În ciuda tuturor minciunilor, Florida nu se lasă doborîtă!.. „Și-apoi băncile n-au totul În stăpînire, Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi cu mine. Ei se pun de îl ascultă Și el trece în pădure făr a pierde vorbă multă Și la orce pas el face, codrul simțitor răsună Și pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtună, Căci o strună-i orce creangă și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
reușesc să se simtă bine, ripostă ea. Tu oriunde te duci te plângi tot timpul, Îi faci pe toți să se simtă aiurea, de parcă ai fi un martir al timpurilor noastre. Ești mereu bosumflat! Pentru că nu-ți cânt eu În strună, pentru că nu-ți fac cinste cu ceva de băut. Abia dacă ieși din Chelsea și Soho, pentru că nimic altceva nu e suficient de bun pentru tine. Parcă ai fi un copil. Dacă nu primești ciocolată, Începi să țipi. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult timp pe acești cavaleri ai Domnului, Orfeu aproape că a rupt strunele lirei sale pentru a le slăbi vraja, dar fără de folos. Pe cînd Arta Începe să se Încovoaie sub loviturile acestor ucigași ai bucuriei, știința mărșăluiește Înainte, punîndu-i pe toți În slujba ei, În odioasele cămări ale rațiunii. Pan, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcea pipi lângă un stâlp de telegraf. Câinele a zbughit-o. Ce putea ea să facă decât să dea din cap și să spună „da“? — Câine-san... periculos. — Da, e periculos pentru câine-san. Era oricum mai simplu să-i cânți în strună decât să încerci să-l corectezi. Japoneza lui i se părea tot mai ciudată lui Tomoe. Lui Gaston îi plăceau foarte mult câinii, probabil. Nu și-a luat ochii de la potaie până n-a ieșit complet din raza lui vizuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
amurgul gorunilor sferici în codru stârnind ca un zvon de trecute pierdute biserici. Înalt unicorn fără glas s-a oprit spre-asfințit să asculte. Subt bolțile-adînci mă omoară pădurea cu tulnice multe. [1929] * CÎNTĂREȚI BOLNAVI Purtăm fără lacrimi o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
e trist. Pe-o cărăruie trece umbra de culoarea lunii a lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fi putut ține piept durității bunicii lui, dar nu și implorărilor și inteligenței mamei sale. Gwen pricepuse pe dată că În loc să i se opună fiului ei, trebuia să-l convingă că era de partea lui și să-i cînte În strună firii lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea de șoc În care o aruncase acea revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
râd. Sau amândouă. Mă uit în jur la banner și la baloanele argintii care se ciocnesc ușor în adierea vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sufletești și par muți deși mormăie într-una. Se iau când și când la bătaie cărându-și pumni și picioare atât unii altora cât și maiștrilor care pășesc prin tuneluri de colo-colo cu pas larg, păzind ca treaba să meargă strună. Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lansat azi după-amiază, la librăria Noi, volumul intitulat Leviatanul. Aurora oprește sonorul. Nu știu cum suporți să te uiți la televizor, îi spune Paul Cantuniari. Eu l-am dat pe al meu. ─ Vroiam doar să văd cum a mers. Foarte bine, deci? ─ Strună. Hai să cinstim un pahar atunci, zice Aurora și își târșâie papucii pe coridor până în bucătărie. Motanul se freacă de picioarele ministrului de externe. Bizar, cugetă, vag, ministrul. Nu mi-ai spus povestea până la capăt, spune el când amfitrioana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și, ca mai înainte, vorbele ei fură întâmpinate de Ioana cu entuziasm, aprobate fără ezitare. Trecuseră, iată, aproape trei luni de zile de când se cunoșteau și cele două fete nu avuseseră nici o părere divergentă. Se înțelegeau de minune, toate mergeau strună, însă asta nu le-a împiedicat să se certe groaznic în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Șampania a pocnit și s-a vărsat pe covor. Elena a căzut în genunchi, împroșcând printre dinți fărâme de tort. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
părăsesc pe cineva. Dar eram foarte fricos, chit că în State, cu descoperirea noastră, întrezăream o viață fără griji. Într-o zi, vine Paul la institut ca de obicei. Dă bună dimineața, bea o cafea, începe să lucreze. Totul merge strună. Lucrăm împreună la un set de ponderi diferențiale. Pe la trei, luăm pauză. Paul își toarnă altă cafea, se pune cu fundul pe un birou, și zice: Ăștia ne desființează la sfârșitul lunii. Eu plec în Seattle și iau caietele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unei fete strangulate și să vezi câte speculații apar, cu o plăcere morbidă, despre ce avea să se întâmple după. Ăsta e un lucru pe care și eu aș fi vrut să-l aflu. Mi se părea că aud vibrând strune subterane, nu din cauza veștilor, ci a tensiunii atât de mari încât nervii tuturor erau puși la grea încercare. Drept dovadă, Bez și Steve aproape că săriseră la bătaie cu o zi înainte; Ben, care sărea din orice; Margery în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a fost nevoită să se despartă prin bună înțelegere, fiind interese mari de moștenire, care nu se pot spune. Ana inventă fel de fel de absurdități în privința asta. Noul soț, care era un om de aceeași mentalitate, îi bătea în strună. Erau toți oameni pentru care orice cunoștință era prețioasă, fiindcă poți să te lauzi c-o ai, și a căror unică petrecere în viață era de a vizita azi pe unul, mâine pe altul. Sohațchi ar fi socotit cunoștință și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că fuseseră declarați morți. Patru ieșiseră cu transferurile pe Mașinile de Gunoi, de la Primărie. Iar altul, cel mai slab de inimă, s-a călugărit... Adică s-a angajat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cântă în strună lui bestia. Și-l hrănește acum de trei ori pe zi, pe Șopîrlac... 96 DANIEL BĂNULESCU și care din ei compune o poezie mai bună, s-a procopsit. Fapta pentru care s-au cotonogit, a lui e... D-aia și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca de pe o strună de violoncel. Sub ochii noștri amuzați și seduși, Mircea Martin se transforma într-un marchiz, a cărui probitate, eleganță, demnitate, curaj, cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat dreptul să colindăm ani întregi. Dar soneria secretă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acoperit de-o cămașe neagră, căciula cafenie de oaie, ruptă, astfel încît prin rupturi ieșea pe - alocurea părul alb al capului: astfel ședea bătrânul pe niște roți rupte, trîntite-ntr-un colț al morii, și povestea povești nu din gură, ci din strune. Era o zi caldă și voinicii mei, cari aveau să facă o escursiune în vale, decisese să doarmă peste noapte în moara sasului, iar a doua zi des-de-dimineață să plecăm înainte. Rândul se cam sfârșise la toți, soarele se ducea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Învie În literă un șipot” - Zodiac, III). Tot ce se poate deștepta, prin atingere, izbire, deschidere, răscolire etc. viața secretă, amorțită, a lucrurilor se bucură de atenția poetului, pentru care acestea devin, În consecință, surse de energie sonoră, muzicală (clape, strune, arcușuri), de ecouri așteptate ca tot atîtea răspunsuri. A deștepta și a răspunde devin, pe mari suprafețe ale poeziei, nucleele verbale În jurul cărora se construiește viziunea metamorfozelor provocate În universul exterior de impactul cu „undele” vieții lăuntrice, fie numite direct
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
conducător al tensiunilor interioare și agent, ca atare, al metamorfozelor celor mai neașteptate. Bucuria poetului e, Înainte de orice altceva, aceea de a surprinde momentul „cînd elanul se imprimă În arbore și-n slovă”, cînd „pasul [e] ca un arcuș pe struna potecii Înfiorate” iar „un metal răspunde sub deget ca o coardă”. Tot așa, „din amnarul frunții scapără singurătatea clară”, „Fiecare pas Încearcă rezonanța de marmoră a aerului”, „MÎna ca dintr-un pian, deșteaptă cîntecul - surîsul / Și pasul se regăsește sprinten
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
era al dracului de stilată pentru o vânzătoare. și fața aceea de englezoaică din Orientul apropiat, genele alea neverosimile. până la urmă am cerut o chitară bulgărească și am început s-o acordez. ea se uita ca o mâță cum ciupesc strunele. Nimic metafizic în toată această „relatare” (ca de altfel în întregul poem), o pondere însemnată deținând în schimb preocuparea pentru înregistrarea realului cotidian (numeroasele detalii referitoare la aspectul și prețul unor produse stau mărturie în acest sens: „casetele verzui Polimer
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
primar. . - Ce este, bre, cu Pomponescu? Am auzit că m-a atacatundeva. Aveți de gând să opriți lucrările? . - Fii serios, Ioanide! Te-a atacat, e adevărat, dar cine-l ia în serios? Invidie profesională. De altfel, spune prostii, bătând în struna babelor pioase. O să-ți facă figura tocmai ție? Toți sunt entuziasmați, nu ne lăsăm până nu terminăm. Sfidăm viitorul. Nici să nu te mai aud cu povestea asta, că mă superi! . Pomponescu râmase mortificat de ineficiența loviturii sale, așteptând un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Onoarea socială, chiar și bizuită pe un fals, era tot ce prețuia. Luîndu-se drept centru al lumii, madam Pomponescu-mamă agrea sau detesta oamenii după chipul cum se purtau cu ea. Cine îi săruta mâna foarte intimidat și-i bătea în strună, constatând totodată că arăta bine la față, putea fi sigur de bunăvoința ei. Madam Pomponescumamă n-avea nici o compătimire pentru un om despre care s-ar fi spus că e un bărbat plin de valoare, însă nerăsplătit de noroc. Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]