2,123 matches
-
cel al unui cuplu de îndrăgostiți care se cheamă și se resping, se hârjonesc și se supără, se aprind și se răcesc, dar nu pot trăi unul fără celălalt. Fie că sunt sculptate în rana pietrei, fie cântate „cu lacrimi suave de vioară”, versurile de dragoste degajă sensibilitatea și gingășia omului veșnic îndrăgostit de...dragoste. De dragoste și de cuvânt bun și înălțător. Un tril nesfârșit cântat de pasărea măiastră, ascunsă în cuib sufletesc, dar care are rezonanțe în întinderea pădurii
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
om decât primii dascăli, respectiv educatorii și învățătorii? Anii în care clipele zboară atât de repede încât, dacă dăm filele propriului jurnal, vom observa că anii de școală primară trec precum o adiere de vânt, dar lasă și cel mai suav parfum în sufletele noastre. Astfel de momente prețioase s-au derulat astăzi, 25 octombrie 2013, la Structura Țepeș Vodă a Școlii Gimnaziale Movila Miresii. Locuitorii țepeșeni, părinți și bunici au deschis porțile școlii în care, nu demult, au învățat chiar
CEAS ANIVERSAR LA ŞCOALA ŢEPEŞ VODĂ- MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347183_a_348512]
-
cu îngeri și cu zei m-ar copleșii Pentru că pe cerul minții mai avem un drum greșit... Dar ne-ntoarcem cu ninsoarea, fetele din alte zări, Unde ard atît de triste doar visatele cărări- Floarea dulce mă îmbată, păpădia mea suava, D-aia la apusul zilei sînt femeia cea mai slabă Nu rîvnesc să am imperii de zăpadă grea și rece- Doar în clipele sublime m-aș înscrie si-as petrece Sînt femei ce au în viață doar un ideal morbid
DACA N-AR FI PRIMAVARA MAI AMARA SAU MAI DULCE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357070_a_358399]
-
CU UN CONTRABAS SUSPENDAT ALEATORIU Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme, respira pentru ultima oară Susurul suav al flautului piccolo vine de niciunde Sparge trompeta cămașă ranitặ de fluturi a nopții Cazane de arama, linguri, capace de cratița Fundalul nocturn se risipește în cioburi Fetele au transpirat, isi simt sînii gata să explodeze Rîuri de licoare extatica
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
violoncelle avec une basse suspendue aléatoire Et soudain, le vent se lève Arbres enracinés dans le sol leur feuilles bruissent déchirées par de sombres nuages, Fourmillant comme des taureaux noirs - Une poignée de soleil frappe le miroir du lac. Le suave Piccolo saupoudre șes chants d'oiseaux Et tandis que leș collines sombres Dans un océan de violons en arc, Mémoire du monde entier, Comme une couronne solaire Par leurs cris lancinants, Tous leș tympans explosent Sur l'enclume d’argent
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
din 06 noiembrie 2011 (Regretatului domn, (Regretatului domn, Constantin Nicolae Mălinaș) Din lacrimi cristaline durute sub zăpezi Un giuvaer de floare și-ascunde în petale Întreaga-i prospețime, iubirea din amiezi Și bucurie-ascunde, lumina din pocale. Vestește primăvara minunea cea suavă Și ochii ni-i încântă cu straiul alb și pur Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă: Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur! Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag Și-i sorb duios
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste abise și lanțul de sterpe imagini, vârtejul din care distilă o arsă de veacuri fosilă renaște în sute de pagini rotativele bâzâie lent albinele mierea-și aduc și toarnă în omul năuc albastru, suav un ferment Referință Bibliografică: gândul, slova, palimpsestul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 465, Anul II, 09 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357133_a_358462]
-
să merg în cimitir, dar nu ca într-un loc de joacă, de distracție, de circ, ci într-unul de taină, unde dormea bunica și noi trebuia să facem liniște. Era un cer atât de înalt și limpede, un parfum suav de iasomie și liliac, florile de pe morminte surâdeau proaspăt udate, noi priveam cu drag la cruce unde bunica, într-o fotografie ovală, sepia, ne zâmbea șters, cu înțelegere. Plecam acasă bucuroși. Pe drum, mama împărțea pachete și covrigei cui se
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
PE CERUL MINȚII MELE, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 510 din 24 mai 2012. Cristina LILA sus, pe cerul minții mele mai apoi și mai pe urma cîte stele-or să rămînă sus, pe cerul minții mele, și suave și rebele ? Doar oclipa mă îmbie cu un vis, o reverie, că, din alte visuri, poate, Universul mă străbate ȘI eu simt cum înflorește viata-n mine, si cum crește, ... Citește mai mult Cristina LILAsus, pe cerul minții melemai apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
alte visuri, poate, Universul mă străbate ȘI eu simt cum înflorește viata-n mine, si cum crește, ... Citește mai mult Cristina LILAsus, pe cerul minții melemai apoi și mai pe urmacite stele-or să raminasus, pe cerul minții mele,si suave și rebele ? Doar oclipa mă imbiecu un vis, o reverie,ca, din alte visuri, poate,Universul mă strabateSI eu simt cum infloresteviata-n mine, si cum crește,... III. CRISTINA LILA, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 465 din 09 aprilie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
CU UN CONTRABAS SUSPENDAT ALEATORIU Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
PAVATE CU FRUNZE, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011. PE STRĂZILE PAVATE CU FRUNZE USCATE Pe străzile pavate cu frunze uscate Vin îngerii și ne cîntă noapte de noapte Și florile cad de niciunde suave Cînd se coc în adîncuri schelete de nave Obstacole vagi se înșiră-n amiază Cînd luna e pură și ne luminează Și trecem prin zile și nopți că eroii Striviți de amploarea fecunda a ploii Iar pasărea zboară că un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
cu îngeri și cu zei m-ar copleșii Pentru că pe cerul minții mai avem un drum greșit... Dar ne-ntoarcem cu ninsoarea, fetele din alte zări, Unde ard atît de triste doar visatele cărări- Floarea dulce mă îmbată, păpădia mea suava, D-aia la apusul zilei sînt femeia cea mai slabă Nu rîvnesc să am imperii de zăpadă grea și rece- Doar în clipele sublime m-aș înscrie si-as petrece Sînt femei ce au în viață doar un ideal morbid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
fantasmele cu îngeri și cu zei m-ar coplesiiPentru că pe cerul minții mai avem un drum greșit...Dar ne-ntoarcem cu ninsoarea, fetele din alte zări,Unde ard atît de triste doar visatele carari-Floarea dulce mă îmbată, păpădia mea suava,D-aia la apusul zilei sînt femeia cea mai slabaNu rîvnesc să am imperii de zăpadă grea și rece-Doar în clipele sublime m-aș înscrie si-as petreceSint femei ce au în viață doar un ideal morbid:Dar eu cred
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
înțelegi un zbor / De pasăre / De fluture / de tot ce-i călător.../ Și să privești la aripi / Penaj multicolor / Cum în rotiri de floare / Se apropie de nor.../ Iar vântul / Cu adierea-i caldă / Face plutirea lor mai lină / Și suavă.../ Să-i dai privirii tale / Luciri de zare-albastră / Și zbor neîntrecut / De pasăre măiastră”. (Aripi și zbor). Glas de pasăre măiastră își dorește orice poet. Dar și zborul ei înalt, cu aripi a căror anvergură să întreacă munții și să
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
pe noi tehnică, oricât de înstrăinați am fi unii de alții, dintre toate sentimente umane, dragostea va ocupa întotdeauna cel mai important loc chiar dacă uneori dragostea îmbracă fațete ceva mai deosebite. Vrem sau nu, trăim mișcările sufletului de la cele mai suave și până la cele mai dramatice, căci dragostea rămâne mereu poveste veche, veșnic nouă. Oricât am încerca s-o respingem atunci cand ne simțim răniți, tot dragostea este cea care aduce speranța, împlinire și o rază de lumină în suflet, fără de care
DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357284_a_358613]
-
2011. Am spălat în stropi de rouă Umbrele nopții trecute Cu palmele amândouă, Am iertat stele căzute În prăpastia uitării, Dintr-un cer înlăcrimat Și-am lăsat îngerul mării, În iubire costumat Să mă poarte peste clipe Cu aripa lui suavă, Liniștea să se-nfiripe Devenind iubirii, sclavă. Mi-am impus în geana nopții Să deschid brațul rănit, Să-i rostesc adio, morții, Iubind fără de sfârșit. Fir de vis să fac din soartă Împletind clipe sublime, Alungând noaptea din poartă, Să
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Rătăciți în lan în flori. Citește mai mult Am spălat în stropi de rouăUmbrele nopții trecuteCu palmele amândouă, Am iertat stele căzuteîn prăpastia uitării, Dintr-un cer înlăcrimatși-am lăsat îngerul mării,În iubire costumatSă mă poarte peste clipeCu aripa lui suavă,Liniștea să se-nfiripeDevenind iubirii, sclavă. Mi-am impus în geana nopțiiSă deschid brațul rănit,Să-i rostesc adio, morții,Iubind fără de sfârșit.Fir de vis să fac din soartăîmpletind clipe sublime,Alungând noaptea din poartă,Să-ți dau viața
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
antologică” și să fie introdusă în manualele de literatură română: „Ieri trecând pe bulevard, întâlnesc așa-ntr-o doară pe unul într-o ureche tragând un galoș de-o sfoară! Se oprea la câte-un stâlp foarte afectat drăguțu' murmurând suav și dulce: - Hai cu tata, cuțu, cuțu! Vroind să îi cânt în strună îl întreb politicos: -Din ce rasă face parte acest cațeluș frumos? -Bă... tu ești bolnav cu ochii, sau te-ai cam scrântit nițel, cum poți oare o
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
s-a clasat pe locul patru, la individual compus. În anul următor va participa la Campionatele Mondiale în Tianjin, China, câștigând finala la sol și situîndu-se pe locul cinci, la individual compus. Gimnasta firavă și delicată desena prin aer zboruri suave și încânta nu numai spectatorii ci și pe specialiști. Era convingătoare la bârnă, sărituri și sol, în timp ce la paralele inegale, ezita. Pentru aceasta a incitat toată admirația fostului gimnast, comentatorul american Bart Conner, soțul Nadiei Comăneci, la Campionatele Mondiale din
ANDREEA RĂDUCAN. SPIRITUL NU TRECE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357443_a_358772]
-
pe chip o mască pentru fiecare, că vei așterne surăzănd o pace înspumată de zăpadă, doar așteptându-te ca toți să se închine să te vadă; colecțiile îți etalezi, făcând din orice loc vitrină, cu ornamente-mpodobindu-ți chipul prea suav de regină și poruncești cu glas cântat să-nceapă acum serbările polare iar fiecare muritor să îți aducă în omagiu o urare; e-atâta veselie în alaiul tău și-atâta nebunească frumusețe, iar tu, cea albă între zâne, obișnuită ești
IARNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357821_a_359150]
-
desăvârșite, acolo nu există temeri, îndoieli sau tristeți. Cer senin și stea preacurată, iubirea e un cânt al inimii pe corzile unei viori divine: „Un cântec de iubire vreau să-ți cânt/ Cu glas ca un primăvăratic vânt,/ Cânt cristalin, suav, nepământean -/ Cântec de tine, cântec de alean:// Buzele tale calde-s un poem/ Scris de un poet, nedezmințit boem.../ Dulceața lor, iubito, când o sorb/ Devin, la toate cele, surd și orb.// Și lumea mea- la tine o rezum.../ Restul
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
briza timpului. Pe scări au apărut săbii cu tăișuri jucăușe, teleghidate de mister. În dreapta s-a conturat pânza mea de paianjen. Șase fecioare alunecau alungate din povești dantelate în tăceri. Le fusesem gazdă de o vreme și ceva. Floarea-de-colț apăruse, suavă, în stânca cea mai aproape de cer. Pe ea se odihnea lumea crepusculară, creată din cinci dinastii ale împăratului X, care lipsise de la botezul mai marilor. Spre nord se auzeau tropotul cailor sălbatici, patru legende cu armură de catifea neagră, sculptată
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
culorile ochilor împrumutați din infinitul cerului albastru: „Din cântec lin, pe strune de vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimara/ Praful iubirii peste noi în noapte.” (Aș vrea). Într-o împletire suava a clipei prezente cu cea viitoare (sperata), conștientizând - în fiecare clipă - faptul că poartă în vene sângele strămoșilor săi, departe de țară, departe de cei dragi, dincolo de lumea pe care o cunoaște și o recunoaște, Georgeta Resteman își adună picăturile
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]