1,003 matches
-
-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii negre. Chelia ca o farfurie. Aceiași pantaloni negri, lucioși. O găsește pe doamna Mitulescu la locul ei, cu capul înfundat în palme. Al doilea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și mizer vorbea despre viața amărîtă a milioane de nulități ale străzii, fapt atît de pregnant și de evident Încît, În timp ce mortul ședea acolo, iar obrazul lui căpăta culoarea cenușie a cadavrelor, trupul său parcă se strîngea, se micșora, se subția sub ochii noștri, rupînd ultimele sale legături cu viața, iar veșmintele dobîndeau ele Însele personalitate și trăsături mult mai vii decît trupul pe care Îl acopereau. Iar acum chipul mortului ajunsese să arate Înspăimîntător, din pricina acelei ciudate irealități reale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de față Începuseră să se retragă, mulțimea ce trecea grăbită spre-casă traversînd platforma de ciment se rărise considerabil, iar cercul celor adunați În jurul mortului se subțiase, rămînÎnd doar cei cărora le plăcea - ca muștelor ce se hrănesc cu cadavre - să aștepte pînă ce trupul avea să fie transportat. O prostituată tînără, negresă, intră pe poartă și Înaintă pe platformă privind iute În jur la fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și zicea: Ia vezi, măi Costică, ce fac ăia p-acolo prin curte? Și betu nea Costică parcă-l văz, ieșea după ei, noapte, Întuneric și ăia buf, buf!, Își cărau cu pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o imploră: respiră-mă: ca pasărea voi cânta, simțind forța demiurgică a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă... Poemele lui Radu Cârneci pot fi citite și ca epitalamuri, deși iubirea pe care o aduc în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este și obsesia zidirii - Mitropolii de iarbă vor răsări deodată / Din trupurile noastre secundelor ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta...; Te port în mine ca și cum te-aș naște / Și te-aș zidi din nou în necuprins...- întâlnindu-se cu ecouri ale mitului lui Pygmalion și ale celui al Meșterului Manole (în aburul luminii acum vei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi acum mult mai simplu. Așa, sunt o jucărie a dificultăților mele interioare. Seara, mă culc, de obicei, cu idei negre. Când am norocul să dorm până ce o dungă cenușie se vede la marginea perdelelor, semn că afară noaptea se subțiază, mă scol, însă, cu gândul că viața e singurul lucru cu adevărat important. Ceea ce nu mă scutește să mă văd mai târziu aruncat din nou în impas. N-am cochetat niciodată cu ateismul. Fără Dumnezeu, prea multe ar trebui puse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imediat printre blănuri, descheind-o la haină... începusem să tremurăm, scria pe noi fragil; ne-am învelit amândoi în veșmântul ei... frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe Brezoianu era cale lungă, dar nu ne grăbeam... ne încălzisem! Timpul se subțiase în mine... n-am mai observat cerul! Mimi a vrut să vadă dacă-s băiat lipindu-se de mine, în vreme ce mă săruta cu buzele umede și fierbinți. Iar eu, până nu m-am convins că are doi sâni minunați în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Dacă crezi că-s furați, lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de tutun pe buștean. Saliva i se prelinse-n apă și se subție. Știm amândoi că-s furați, da’ pe mine nu mă interesează. — Foarte bine. Dacă crezi că-s furați, iați sculele și să nu te mai văd. — Hai, doctore, că... — Ia-ți sculele și pleacă. Stai, doctore. Dacă-mi mai zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pădure de pini. La un moment dat drumul era acoperit de gheață, cu urme portocalii și altele de un galben ca tutunul, de la buștenii care erau transportați pe acolo. Schiorii o ținură pe fâșia de zăpadă de lângă drum. Drumul se subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau se Încăpățînau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, Îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea Încredere În nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în dicționar să răsară cuvântul salvator, care stingher să ducă într-o lume de cleștar, fără scop, efemeră ... Va dispare spaima și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de cantină și literatură este și serioasa revistă a Societății Scriitorilor Români care, deși se subțiază, ridică cu osîrdie ștacheta redactorilor săi ce-o hașurează cu splendide texte rafinate, cum ar fi acela de pe prima pagină: „Vino În Liban, mireasă, / Să-ți arăt cît e de groasă!” Nu se specifică metric cine ademenește mireasa cu astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chiar el, când se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), niște gologani de nichel pe patul desfăcut și eu încercînd zadarnic să-mi desfund pipa cu un sul de hârtie, pe care îl răsuceam până ce se subția ca un chibrit. ― Nu zău, Allan, cum de-ți poate plăcea ție o bengaleză? Sunt dezgustătoare. M-am născut aici, în India, și le cunosc mai bine decât tine. Sunt murdare, crede-mă. Și apoi, nu e nimic de făcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păruse cînd Îl ridicase, cu capul atîrnîndu-i, mare și turtit, și cum zîmbise indianul atunci cînd Îl luase În mînĂ. Tot În acel an a Împușcat curcanul Ăla sălbatic cînd traversa drumul - era dimineața devreme și el apăruse din ceața subțiată de primele raze, și prin ceața argintie se vedeau chiparoșii negri, iar curcanul era de un bronz-auriu, era minunat, cum pășea pe drum cu capul sus, apoi ghemuindu-se ca să o ia la fugă și apoi căzÎnd lat. — Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
câte unul, de boală, de furtuni, sau sub secure... Fără arbori, munților le-a fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din viața lor. Materialul este acumularea de idei în jurul impresiei unice, la care Lăcrămioara Petrescu<ref id="47"> 47 Petrescu, Lăcrămioara, o p. cit. , pp. 20-21. </ref> face următoarea apreciere: " PARATEXTUL - FORMA DISCURSULUI "SAVANT" Numeroasele note din "Patul lui Procust" subțiază și concurează textul principal. Acestea corespund programului enunțat de scriitor: Notele din subsolul paginii explică unele situații, permit identificarea lor și a caracterelor, prin interferarea unor mărturii deosebite. Ele reprezintă o altă perspectivă narativă și se constituie într-o satiră
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să coboare nu a descoperit pe nimeni care să semene cu ai lui... Când coloana celor ce se Îndreptau spre ieșirea din gară se subția văzând cu ochii, și-a pierdut nădejdea că ai lui au venit... ― Gruiaaa! Aici sântem! - s-a auzit glasul lui tata Toader. A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu plete albe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea în față. Apoi, se lăsă la loc încetișor, mormăind: - Sunt sigur că totul o să fie bine. Soarta nu poate fi chiar atât de ironică. Femeia care se arătase atât de aspră se ridică deodată în picioare. Buzele i se subțiaseră. - Domnule Maynard, n-ai de gând să te duci să vezi? - Nu, nu, totul e bine. Sunt convins. Mai e loc și pentru alte cifre, sub greutatea ceasului. Pur și simplu trebuie să mai scrijelesc, acolo, și alte cifre. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
30 de milioane. Cu 5 milioane mai puțin decît Stalin. Am speriat-o pe Șichy. "Publicului (ca și femeilor) să nu-i spui decît adevărurile pe care le poate suporta". Așa credea Goethe, e constatarea lui. Năsucul fin s-a subțiat, buzele au pălit. Dar comportamentul pasiv față de tragediile provocate de "dictatura proletariatului" mă înnebunește. Fiecare român, evreu, rus, ungur, ce va fi fiind, trebuie să-și asume trecutul. André Glücksmann scria că a înțelege ce (ni) se întîmplă e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]