11,661 matches
-
celor de mai sus, ar fi acela de pionier. Din acest considerent, Șerboianu, ca personalitate, nu poate fi înțeles prin cheia strâmtă a timpului său, ci trebuie supus unei judecăți ulterioare a istoricilor, judecată pe care o cred însă tot subiectivă, dar într-un grad mai redus. De-a lungul timpului, gândirea umană a așezat curajul printre virtuțile sale cele mai de seamă și, din suma de definiții născocite, o prefer pe cea a lui Plutarh, care considera curajul drept condiție
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
alături de mulți alți preoți ortodocși care procedaseră în mod similar 16. Or, nici unul dintre teologii români de mai târziu, istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane, menționând episodul, nu îl pomenesc în dimensiunea sa reală, rezumându-se la o prezentare parțială și subiectivă a evenimentelor. O confirmare a originii arhimandritului apare în revista Flacăra Sacră, când, publicându-se însemnările și impresiile celor care vizitaseră Crematoriul Cenușa în așa-zisa "Carte de Aur", apărea menționat preotul Ion Șerboianu din comuna Șerboieni, Argeș, nimeni altul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Flacăra Sacră, arhimandritul revenea asupra intervenției sale din 1910, clarificând-o din punctul de vedere al opțiunii sale pro cremațiune 121. Explicațiile pe care le vehicula porneau de la ideea că orice discuție/dezbatere despre tematica incinerării umane încorpora o latură subiectivă implicită. În consecință, el recunoștea sincer că, datorită profilului revistei Gazetei Țăranilor, a "descris în culorile cele mai nereale" subiectul, considerând că face astfel "serviciu păturei țărănești, păstrătoarea celor mai îndepărtate datini strămoșești, deși nu totdeauna cele mai creștine, mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al Bisericii Ortodoxe Române (deși la acel moment exclus din rândurile sale) constituie una dintre cele mai relevante pagini de argumentație cremaționistă din România. Șerboianu mai arăta că acel citat, interpretat în sens anti cremațiune, dovedea și o strictă viziune subiectivă, întrucât și alte citate din Biblie puteau fi forțate în sens negativ, pentru a se obține concluzii total eronate (Capitolul X v. 4 și Cap. XIV v. 1 din Psalmi). Apoi el nota că evreii au întrebuințat atât înhumarea, cât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vorbind, prima dintre acestea este menționată pentru prima dată (Cap. XV v. 15 din Geneză, respectiv Cap. XXXI, din I. Samuel. v. 11-13)146. Odată cu partea a șaptea a studiului, Șerboianu încerca să explice originea cremațiunii, într-o notă evident subiectivă. Acest subiectivism ducea la speculații, explicabile și prin nivelul științific al vremurilor sale. Arhimandritul considera astfel că începuturile cultului morților se legau de "gradul de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate", fiind active doar din momentul în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în fazele finale ale Neoliticului 148. Prin urmare, remarc, din nou, caracterul speculativ al celor afirmate de către arhimandrit, chestiune care, în opinia mea, nu știrbește cu nimic contribuția sa. Aceasta se datorează faptului că Șerboianu căuta explicații și, fiind evident subiectiv, nu avea cum să nu comită erori de interpretare. Partea dedicată focului din studiul său trebuie pusă în legătură cu intervenția sa anterioară din Cultura Poporului, menționată mai sus, dedicată semnificației focului pentru alcătuirea societății omenești 149. Remarc din nou aceeași glorificare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut Sieși"151. Șerboianu interpreta, totodată, anumite întâmplări din Vechiul Testament într-o manieră subiectivă. Astfel, conform lui, lipsa referinței la modalitatea concretă de dispunere asupra cadavrului, pentru multe din momentele în care se preciza că un personaj biblic decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aspect religios, așa după cum de la-nceput ne-a fost intenția. (Flacăra Sacră, II, 4, 1935, p. 3) Cremațiunea și religia creștină (IV) Problema cremațiunii atât la noi, cât și-n alte țări, a fost tratată totdeauna din punct de vedere subiectiv și nicidecum întemeiată pe logică și argumente. Eu însumi, prin anul 1910, fiind diacon la Capela română din Paris și corespondent al unei vechi gazete țărănești, am publicat, sub titlul de Scrisori din Paris, impresiile căpătate acolo, între cari a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întâi de toate că această cunoaștere a științei este rațională, universal valabilă și recunoscută ca atare de către toți. Ea este cunoașterea adevărată prin opoziție cu opiniile variabile ale indivizilor, cu punctele de vedere particulare, cu tot ceea ce nu este decât "subiectiv". Or această pretenție de a birui particularitatea și relativitatea "subiectivului" trebuie înțeleasă în deplinătatea sa. Depășind cu mult simpla respingere a diferențelor individuale, ea trimite la natura profundă a experienței și a condiției umane și nu poate fi înțeleasă decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
universal valabilă și recunoscută ca atare de către toți. Ea este cunoașterea adevărată prin opoziție cu opiniile variabile ale indivizilor, cu punctele de vedere particulare, cu tot ceea ce nu este decât "subiectiv". Or această pretenție de a birui particularitatea și relativitatea "subiectivului" trebuie înțeleasă în deplinătatea sa. Depășind cu mult simpla respingere a diferențelor individuale, ea trimite la natura profundă a experienței și a condiției umane și nu poate fi înțeleasă decât pornind de la ea. În această calitate ea a jucat în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sprijin fix pentru o cunoaștere solidă. Or, potrivit acelei științe galileene a naturii care avea să bulverseze modul de gândire al omului european și să facă din el ceea ce este, continuă să fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute care susțin ideologia scientistă și pozitivistă a epocii noastre. Determinările geometrice la care știința galileană încearcă să reducă ființa lucrurilor sunt idealități. Acestea, departe de a putea da seama de lumea sensibilă, subiectivă și relativă în care se desfășoară activitatea noastră zilnică, se referă în mod necesar la această lume a vieții, au un sens doar în raport cu aceasta, sunt construite pe solul imposibil de ocolit al acestei lumi. Din acest punct de vedere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
idealizările științifice, ar trebui să reluăm maxima smintită a lui Husserl și să spunem odată cu el: "Arca originară Pământ nu se mișcă". Pe de altă parte, în calitate de idealități, determinările geometrice și matematice de care se folosesc științele naturii presupun operația subiectivă care le produce și fără de care nu ar fi: nu există în natură nici număr, nici calcul, nici adunare, nici scădere, nici dreaptă, nici curbă: aici există înțelesuri ideale care își află originea absolută în conștiința care le creează în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tocmai, lumea științei cu idealitățile sale abstracte, este cea a vieții o lume la care nu există acces decât în interiorul unei sensibilități ca a noastră și care nu ni se dezvăluie niciodată decât prin intermediul jocului fără sfârșit al aparițiilor sale subiective, care se schimbă și se reînnoiesc în mod constant. Iluzia lui Galilei, ca și a tuturor celor care, succedându-i, au considerat știința ca fiind o cunoaștere absolută, rezidă tocmai în faptul de a fi luat lumea matematică și geometrică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi luat lumea matematică și geometrică, menită să furnizeze o cunoaștere univocă a lumii reale, drept această lume reală însăși, această lume pe care nu putem decât s-o intuim și s-o încercăm în modurile concrete ale vieții noastre subiective. Or această viață subiectivă nu creează doar idealitățile și abstracțiunile științei (ca și ale oricărei gândiri conceptuale în general); ea dă întâi de toate formă acestei lumi a vieții în centrul căreia se derulează existența noastră cotidiană. Deoarece o realitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și geometrică, menită să furnizeze o cunoaștere univocă a lumii reale, drept această lume reală însăși, această lume pe care nu putem decât s-o intuim și s-o încercăm în modurile concrete ale vieții noastre subiective. Or această viață subiectivă nu creează doar idealitățile și abstracțiunile științei (ca și ale oricărei gândiri conceptuale în general); ea dă întâi de toate formă acestei lumi a vieții în centrul căreia se derulează existența noastră cotidiană. Deoarece o realitate simplă precum un cub
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este ceea ce este decât grație unei activități complexe a percepției care instituie, dincolo de succesiunea datelor sensibile pe care le avem despre aceasta, acel cub sau acea casă drept un pol identic ideal la care se referă toate aceste apariții subiective. Fiecare percepție a unei fețe a cubului sau a unei fațade a casei face trimitere la percepțiile potențiale ale celorlalte fețe încă nepercepute potrivit unui joc de reporturi nedefinite. Așa stau lucrurile pentru orice obiect în general, pentru orice formație
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nos videre, spune Descartes. Există astfel un a-se-simți-pe-sine al viziunii care rămâne, care este "adevărat" în mod absolut, chiar și atunci când văzul acestei viziuni și tot ceea ce vede ar fi false. Perceperea este corectă când se ține cont că: experiența subiectivă a viziunii nu poate fi "adevărată" în mod absolut, când viziunea și ceea ce ea vede sunt și una și cealaltă false, decât dacă puterea de revelare care revelează viziunea însăși este în mod funciar diferită de puterea de revelare în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atare drept una care scoate din joc în ființa naturii calitățile sensibile și predicatele afective care îi aparțin a priori pentru a nu reține din aceasta decât formele susceptibile a se preta unei determinări ideale. Neluarea în considerare a caracterelor subiective ale oricărei lumi posibile este indispensabilă din punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă dezvoltarea de altfel infinită a acestei cunoașteri ideale nu se continuă în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ultimă instanță în Fondul său invizibil și numai aici poate ea fi pusă în lumină. În măsura în care cultura este cultura vieții și se bazează pe cunoașterea proprie a acesteia, ea este în mod esențial practică. Ea consistă în autodezvoltarea potențialităților subiective care alcătuiesc această viață. Dacă ne referim la viziune, care a fost inclusă în analiza noastră ca exemplu menit să ne facă să înțelegem natura acestei cunoașteri originare a vieții, oricine va distinge cu ușurință ochiul grosolan de care vorbește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din 1844, incapabil de o percepție distinctă a ceea ce contemplă sau de vreo apreciere artistică cu privire la aceasta și, de cealaltă parte, ochiul cultivat al cărui exercițiu rafinat este, ca atare, în patosul său, plăcerea estetică. Dacă ne referim la potențialități subiective motrice, fiecare va face în mod asemănător diferența între trupul unui dansator capabil a-și stăpâni forța și, se pare, a o multiplica, și trupul individului neexperimentat și stângaci. Același lucru este valabil pentru dicția unui actor, respirația unui cântăreț
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
problema de a măsura în aceasta efectul unei intervenții a științei. Căci dacă o estetică se bucură încă și astăzi de un drept de cetățenie printre oameni, nu este oare implicită condiția ca și ea să se elibereze de impresiile subiective și de părerile contingente ale indivizilor, de condiția de a fi "științifică"? La jumătatea distanței dintre Atena și Eleusis, pe anticul drum sacru, se înalță mănăstirea Daphni. Pe locul unui vechi sanctuar al lui Apollo, a fost construită în secolul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
potrivit să introducem aici o altă disciplină decât fizica, care să ia în considerare aspectul estetic al mănăstirii disciplină pe care o numim tocmai "estetică"? Numai că, va fi această estetică științifică? Va avea ea mijloacele, lăsând deoparte orice impresie subiectivă și, astfel, orice discurs asupra și în jurul operei de artă, de a pune în evidență un corpus de cunoștințe riguroase, pozitive? Va consta proiectul său în a exhiba într-o prezentare obiectivă explicită ceea ce nu va putea fi recunoscut și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie. Or faptul de a face constituie o astfel de cunoaștere și se identifică cu ea în virtutea faptului că se simte el însuși și se încearcă în fiecare punct al ființei sale, ca fapt de a face în mod radical subiectiv, care își extrage esența din subiectivitate și este făcut posibil de către aceasta. Orice pricepere, oricare ar fi ea și oricare ar fi formele sale, poartă în sine această cunoaștere originară care își află esența în faptul de a face și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întâmpină o primă rezistență, cea a sistemelor fenomenologice interne care cedează în fața efortului său și constituie "corpul nostru organic", adică ansamblul "organelor" noastre, nu așa cum pot apărea acestea unei cunoașteri obiective oarecare, ci exact așa cum le trăim în interiorul corpului nostru subiectiv drept limite ale efortului nostru, drept acele "configurații" primitive a căror întreagă ființă consistă în a lor ființă-destinată-efortului și se epuizează în el. În al doilea rând, în chiar interiorul acestei zone de rezistență relativă oferite de corpul organic, presiunea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]