966 matches
-
porneau și cablurile electrice. <br/br>Sfera a fost presurizată de la suprafață cu Heliox la presiunea de 11 bar (sc.abs.) adică adâncimea de 100 m. De menționat că în timpul desfășurării acestui experiment, s-a stabilit legătura radio cu casa submarină Sealab II a U.S.Navy aflată la 6 000 de mile distanță în Golful La Jolla din California, la ancimea de 62 m. Experimentul Precontinent III a constituit un deplin succes demonstrând posibilitatea realizării de activități complexe de lucru sub
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
de mile distanță în Golful La Jolla din California, la ancimea de 62 m. Experimentul Precontinent III a constituit un deplin succes demonstrând posibilitatea realizării de activități complexe de lucru sub apă precum și necesitatae reducerii dependenței de suprafață a caselor submarine. <br/br>Precontinet III a deschis largi perspective lucrului sub apă în platoul continental, de adaptare a omului la ședere prelungită sub apă. Unul din aceste experimente ce au continuat, a fost Janus IV din Marea Mediternă, în care o
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
metode de ranfluare, precum și un nou tip de costum de scufundare cu încălzire prin rezistențe electrice. <br/br>Președintele Lyndon B. Johson l-a felicitat personal pe Carpenter, însă convorbirea radio a fost îngreunată de prezența heliului din ambianța casei submarine (efectul Donald Duck). În anul 1999 convorbirea a fost difuzată pe canale radio americane. Imediat ce a fost coborât, au apărut mai multe probleme de etanșeitate dar scafandrii nu au reușit să le remedieze. În mod tragic unul dintre aceștia decedează
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
de zile, iar decompresia a durat 19 zile. Au participat un număr de 10 echipe alcătuite din cinci oameni de știință care au stat 10...20 zile, iar în premieră una din echipe a fost formată numai din femei. Casa submarină Tektite II a fost proiectată și construită de General Electric. Laboratorul submers LS-1 a fost lansat în lacul Bicaz cu o echipă de scafandrii ai Stațiunii de cercetare de la Pângărați, Neamț, care au reușit o ședere de 30 zile la
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
Fotografierea subacvatica reprezintă o activitate efectuată de scafandri ce constă din fixarea pe peliculă fotografică a unor imagini, scene și peisaje subacvatice. Peisajul submarin, peștii și alte animale, plantele, stăncile, falezele, epavele de nave etc., oferă subiecte deosebit de interesante pentru fotografia subacvatica. Fotografierea subacvatica reprezintă activitatea cea mai interesantă și mai căutată de către scafandri datorită utilității ei în îmbogățirea cunoștințelor despre fauna, floră și
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
a YMCA. Prințul Max avea reputația de a fi un aristocrat liberal și făcea parte din moderații care se opuneau aripii ultra-dreapte din Comandamentul Suprem al Armatei. În 1917 Max von Baden s-a opus în mod public reluării războiului submarin fără restricții care avea să conducă la intrarea în război a Statelor Unite ale Americii la 6 aprilie 1917. Având în vedere prăbușirea Germaniei în ultimele zile ale războiului, cabinetul Cancelarului Georg von Hertling a demisionat la 30 septembrie 1918. Remarcat ca liberal
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]
-
utilizarea fără discernământ a tehnologiei. Pe parcursul călătoriei, profesorul Aronnax intră în conflict cu el însuși. Pe de o parte, ca om de știință, ar vrea să rămână cât mai mult la bordul submarinului, pentru ca împreună cu căpitanul Nemo să exploreze lumea submarină, dar, pe de altă parte, harponierul Ned Land își exprimă dorința de a fugi de pe navă. Antipatia resimțită de Ned Land față de căpitanul Nemo nu poate fi ștearsă nici chiar de incidentul în care cei doi ce își salvează reciproc
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
U. S. Navy, Hannes Keller atinge adâncimea de 300m în California. În următorii ani, compania petrolieră Shell Oil este interesată de implicațiile practice ale cercetărilor lui Bűhlmann deoarece acestea ar putea fi aplicate scufundărilor cu caracter profesional din cadrul exploatărilor de hidrocarburi submarine. Aceste studii au fost confirmate de experimentele "Capshell" din Marea Mediterană în anul 1966. Bűhlmann a investigat, de asemenea, implicațiile pe care le are scufundarea la altitudine. Un număr mare de cazuri severe de accidente de decompresie în rîndul scafandrilor militari
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
muzician cunoscut din România. Votul publicului a decis câștigătorul. onarelor active și pasive, împreună cu arme antisubmarin din ce în ce mai mortale, sistemul convoaielor a redus pierderile britanice la o mică parte din nivelul pierderilor anterioare. Locotenentul Otto Weddigen a remarcat la primul atac submarin al Marelui Război: Între sfârșitul anului 1914 și începutul anului 1918, Frontul de Vest abia s-a mutat. În mod ironic, începutul sfârșitului pentru Germania a început cu un avans german imens. În 1917, când Rusia s-a predat după
Vocea României (sezonul 3) () [Corola-website/Science/328910_a_330239]
-
din Peru și Bolivia. Vârsta acestor construcții nu se știe, dar prin datarea cu metoda C14 a rădăcinilor de mangrove (amestec vegetal tropical care crește pe țărmurile marine mlăștinoase) fosilizate printre pietre au rezultat cca. 12000 de ani. Conform geologiei submarine în zona Bahama Banks nivelul apei era cu 6 m mai mic în anii 6000 î.Hr., dar cum piramidele și terasele au minim 12 000 de ani (metoda C14), nivelul mării era cu 14-14 m mai scăzut în anii 12-1000
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
este un explorator oceanografic francez, cercetător al mediului și conservaționist, educator și producător de filme documentare. Jean-Michel este primul fiu al exploratorului Jacques Cousteau și tatăl lui Fabien Cousteau și Céline Cousteau. A fost inițiat de tătăl său în explorările submarine, încă de la vârsta de 7 ani. Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o explorând mările la bordul navelor Calypso sau Alcyone, însoțit de familia sa. a fondat, în 1999, asociația Ocean Futures Society. A afirmat că plasticul
Jean-Michel Cousteau () [Corola-website/Science/325472_a_326801]
-
semnificativă pentru om în timpul războiului civil din America. Biroul din SUA era preocupat dacă uniformele și armele noi produse în masă puteau fi folosite de către oamenii din infanterie. Dezvoltarea ulterioară a fost atunci când inventatorul american Simon Lake a testat operațiile submarine pentru factorii psihologici, urmați de studiul științific al lucrătorului. Acesta a fost un efort dedicat îmbunătățirii eficienței factorilor umani la locul de muncă, efectuat de F W Taylor, iar ulterior și de Frank Gilbreth, Sr. și Lillian Gilbreth. Odată cu debutul
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
Bellingshausen și M. P. Lazarev cu navele "Mirny" și "Vostok" care ajung la Cercul Polar de Sud și dovedesc existența celui de al șaselea continent, Antarctica. Expedițiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea au pus un accent deosebit pe cunoașterea reliefului submarin, efectuându-se măsurători în special de adâncime. Navele americane "Arctic" și "Cyclope" (1856-1857) au efectuat numeroase sondaje în Oceanul Atlantic pentru instalarea unui cablu transatlantic. Fregata engleză "Challanger" de 2306 t sub conducerea lui Wyville Thompson, a făcut înconjurul lumii între
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
Atlanticul de Nord. Expediții oceanografice deosebit de importante au întreprins S.U.A. cu navele de cercetări "Atlantis", "Caryn" și "Horizon". Nava "Atlantis" a studiat depresiunea Puerto Rico (9 219 m) și a făcut observații asupra Curentului Golfului, iar nava "Caryn" a executat fotografii submarine la adâncimi de mii de metri și ridicări topografice. În anul 1960, s-a format, sub egida O.N.U., „Comisia Oceanografică Interguvernamentală”, care a preconizat o serie de programe internaționale de investigare științifică a Oceanului Planetar. În anul 1965
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
aflate acolo. Autorii realizează o legătură peste timp între viitorul ficțional imaginat de ei și universurile a doi dintre părinții literaturii de anticipație: Jules Verne și H. G. Wells. În periplul lor subacvatic, membrii expediției ”Constelația II” găsesc dovezi ale existenței submarinului "Nautilus" al căpitanului Nemo, personajul evocat de scriitorul francez în romanele "20.000 de leghe sub mări" și "Insula misterioasă". De asemenea, găsesc ultimele însemnări ale locotenentului Elstead, protagonistul povestirii ” În abis” a scriitorului britanic. Seismologul Atan Along pornește într-
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
consolidat de la Maine la Coasta Golfului; sistemul era al doilea ca mărime după Western Union. În 1857, după obținerea de finanțări în Anglia și susținerea guvernelor americane și britanice, Atlantic Telegraph Company a întins primul cablu transantlantic cu ajutorul unui platou submarin de mică adâncime între Irlanda și Newfoundland. A fost inaugurat oficial pe 16 august 1858 de Regina Victoria, care i-a transmis președintelui James Buchanan un mesaj în Codul Morse. S-a defectat după trei săptămâni, și nu a fost
Cyrus West Field () [Corola-website/Science/323092_a_324421]
-
pentru călătorie. În călătoria în jurul lumii, Bly a trecut prin Anglia, Franța (unde s-a întâlnit cu Jules Verne la Amiens), Brindisi, Canalul Suez, Colombo (Ceylon), "Așezările Strâmtorilor" — Penang și Singapore, prin Hong Kong și Japonia. Dezvoltarea rețelelor eficiente de cablu submarin și de telegraf electric i-a permis lui Bly să transmită scurte relatări, dar depeșele mai lungi a trebuit să fie trimise prin poștă și ajungeau cu câteva săptămâni întârziere. Bly a călătorit cu vapoarele și pe calea ferată, ceea ce
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
întreruptă de o vizită neașteptată a fratelui lui Sherlock Holmes, Mycroft. El sosește pe "221B Baker Street" pentru a-i expune detectivului o gravă problemă de stat: cu trei zile mai înainte fuseseră sustrase de la Arsenalul Regal din Woolwich planurile submarinului Bruce-Partington. Aceste planuri reprezentau un secret militar, conferind un avantaj militar considerabil Marii Britanii în caz de război naval ca urmare a tehnologiei de vârf folosite. Cheile seifului erau păstrate de doi înalți funcționari britanici de cea mai mare încredere: Sir
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
afacerii Dreyfus, care tulbura Franța în momentul scrierii și era un subiect major al știrilor din lumea întreagă. Referirea la "submarinul Bruce-Partington", în a cărui "raza de operare" ar deveni imposibil un război naval, prefigurează importanța critică pe care războiul submarin și-o va dovedi în războaie mondiale viitoare. Sensul atacurilor submarinului asupra ambarcațiunilor de suprafață nu este făcut deloc clar, fiind un secret militar bine păzit. În cazul povestirii "Planurile Bruce-Partington", fundalul include două infracțiuni diferite recente la data scrierii
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
Hiei" erau vopsite cu negru. Bateria secundară de pe Hiei era constituită din 16 tunuri de calibru 15 mm/50 (6 inch) dispuse în cazemate unice, toate situate la mijlocul navei, 8 tunuri de 7,6 mm (3 inch) și 8 lansatoare submarine de torpile de 53 cm (21 inch). Cele 16 tunuri de calibru 6 inch/50 erau capabile să execute între 5 și 6 trageri pe minut, cu o durată de viață a țevii de 500 de trageri. Aceste tunuri puteau
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
navei în condițiile Tratatului de la Washington, Marina Imperială Japoneză a hotărât să o transforme într-o navă școală. Pe 15 octombrie 1929, "Hiei" a sosit în docul uscat al Șantierului Naval Kure. Au fost demontate turelele de 14 inch, lansatoarele submarine de torpile, tunurile de 6 inch și blindajul. I-au mai rămas nouă cazane, ceea ce a făcut ca viteza să îi scadă la 18 noduri (33 km/h). A fost îndepărtat și unul din coșurile de fum. "Hiei" a fost
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
solide, cum ar fi tuburile de cupru, gelul hidrofug, sau pudra hidro-absorbantă în jurul fibrei. În sfârșit, cablul poate fi armat pentru a fi protejat contra unor riscuri din mediul exterior, cum ar fi lucrările în construcții, sau animalele rozătoare. Cablurile submarine sunt mai puternic armate în apropierea țărmului, pentru a le proteja de ancorele navelor, uneltele de pescuit și chiar rechini, care pot fi atrași de curenții electrici de alimentare a amplificatoarelor, sau repetoarelor din cablu. Cablurile moderne vin într-o
Cablu de fibră optică () [Corola-website/Science/326577_a_327906]
-
cablu. Cablurile moderne vin într-o mare varietate de învelișuri și blindaje, concepute pentru aplicații cum ar fi îngroparea directă în șanțuri, utilizarea duală că linii de tensiune, instalarea în conducte, fixarea pe stâlpi de telefonie aerienă, cabluri de comunicații submarine și introducerea în pavajele străzilor. Cablurile de fibră moderne pot conține până la o mie de fibre, cu o lățime de bandă potențială de ordinul a câțiva terrabiți/secundă. Fibrele optice sunt inerent foarte robuste, dar rezistență lor este drastic redusă
Cablu de fibră optică () [Corola-website/Science/326577_a_327906]
-
trebuit să se construiască o navă cu dimensiuni ne mai văzute, cu lungimea de 104. După acel transport nava a servit la o acțiune inedită. Puțin mai târziu, ea a fost încărcată cu lest și scufundată pentru a constitui fundație submarină a unui mare dig în portul lui Claudius la Ostia. Săpăturile arheologice au scos la lumină resturile zidului și ale navei pe un teren situat în incinta aeroportului Fiumicino. Amplasamentul Circului lui Caligula este foarte bine cunoscut. El a fost
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
București, 1960; • Dezvoltarea morfologică a Văii Timișului (reg. Brașov), în Comunicări de geografie, vol. II, București, 1963; • Profile topoclimatice în Carpații Orientali, în Lucrarea celei de-a IV-a Conferințe de meteorologie carpato-balcanică, în colaborare, Cracovia, 1969; Climat de influență submarină în sud-vestul României, în „Terra” nr. 1, București, 1970; Harta topoclimatică a R.S. Română, București, 1970; • Regimul înghețurilor în Dobrogea, în „Analele Dobrogei” nr. 1, 1971; • Microclimat et topoclimat, București, 1965; Caracteristicile continentale ale climei Deltei Dunării, București, 1970; • Cercetări
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]