5,777 matches
-
2011 privind strategia de securitate națională a României, în Monitorul Oficial nr. 822/20 decembrie 2011. footnote>. În termeni de management, interesul național exprimat clar și validat poate deveni obiectiv strategic și politică națională, acoperite de un cadru legislativ, de subsisteme de conducere a realizării obiectivelor strategiilor și de desfășurarea unui set de instrumente de realizare proactivă, inclusiv de tip lobby în fața instituțiilor internaționale, alianțelor cu țările vecine sau mai îndepărtate, acces la resurse și piețe potențiale. Spre deosebire de interesul național, interesul
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
curs, Maria Faighenov și G. Manea. Implementarea strategiei. Presupune existența unui cadru organizațional care să realizeze măsurile prevăzute în strategie sau, dacă procesul la care se referă strategia este considerat un sistem, atunci sarcina coordonării tuturor măsurilor și programelor revine subsistemului de conducere cu cele trei niveluri corespunzătoare: strategic, tactic și operativ. Nivelului strategic îi revin deciziile de intervenții care privesc obiectivele, corecturi, evaluare față de grafice, depășiri ale cuantumului eforturilor, reacții la conjuncturi majore, riscuri neprevăzute etc. Compararea rezultatelor cu prezumțiile
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
îi revin deciziile de intervenții care privesc obiectivele, corecturi, evaluare față de grafice, depășiri ale cuantumului eforturilor, reacții la conjuncturi majore, riscuri neprevăzute etc. Compararea rezultatelor cu prezumțiile inițiale permite nivelului strategic să evalueze calitatea managementului întregului sistem, dar și al subsistemului conducerii tactice. La acest nivel al conducerii strategice există și o activitate „de casă”, preponderent managerială, care trebuie să pună în evidență, pe întreaga durată a strategiei, teme precum: vulnera bilitățile strategiei, soluții pentru caz de eșec, alternative la realizarea
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
activitate (energia, de pildă) mai au funcționale institute de cercetare dezvoltare (proiectare) capabile de elaborarea și gestionarea strategiilor de acest nivel. 5.4.5. Instrumente și monitorizare În afara instrumentelor generale menționate în lucrare, un set de alte instrumente ajută direct subsistemul de conducere la realizarea obiectivelor strategice. Setul este bogat și diversificat, iar din el se rețin, în cele ce urmează, doar câteva măsuri, și anume: - introducerea în curricula facultăților cu profil economic a cunoștințelor care stimulează gândirea strategică și dau
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
În economie preocupările de studiere a organizațiilor se polarizează În jurul teoriilor behavioriste, a celor preocupate de costurile tranzacționale sau de modelul agent - principal, producând o ruptură În cadrul economiei neoclasice. În sociologie, organizația devine obiect de studiu În calitatea sa de subsistem social. Prin aceasta induce treptat o criză metodologică: distincția individualism - holism metodologic nu mai acoperă În totalitate diversitatea referințelor empirice și a tipurilor de explicații (acțiune vs structură). Centrarea pe organizație nu mai corespunde nici nivelului individual, nici celui holist
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
problema oportunismului În tranzacții, referindu-se, În acest caz, la tranzacțiile ce se desfășoară În interiorul organizației ca la un caz particular al relațiilor de piață. Odată realizată integrarea verticală, oportunismul continuă să creeze probleme În relațiile dintre actorii individuali sau subsistemele ce compun sistemul organizațional. Teoria agent - principal Își propune să descopere instituțiile funcționale prin care acțiunea colectivă se poate realiza În interiorul organizațiilor prin Însumarea voluntară a contribuțiilor individuale. Problema acțiunii colective În interiorul organizațiilor, În condițiile oportunismului indivizilor, presupune o Întreagă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prezenta, În continuare, evoluția socială a noțiunii de responsabilitate socială a corporațiilor care ajunge să fundamenteze un nou tip de management și noi „constrângeri instituționale” cu privire la natura și rostul organizațiilor ( În cazul de față a corporațiilor de afaceri) și ale subsistemelor lor de relații În cadrul sistemului social mai larg. Modelul clasic de responsabilitate a corporațiilor aparține lui A. Smith. Punctul de plecare este celebrul concept al „mâinii invizibile” care, conform lui Smith, face ca urmărirea intereselor firmelor de maximizare a profitului
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
la nivelul societății În ansamblu, statul fiind actorul cu autoritatea necesară pentru impunerea construcției, iar În al doilea caz, construcția este impusă la nivele subsistemice, la nivelul organizațional, departamental sau al grupurilor sociale. Actorii ce dețin autoritate la nivelul acestor subsisteme, instituie mediul organizațional. Astfel, teoriile de contingență care afirmă dependența performanței organizaționale de adaptarea lor la mediul obiectiv capătă o incertitudine În plus: reprezentarea Însăși a mediului la nivel organizațional poate fi problematică, În sensul că aceasta poate sau nu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Actorii și subunitățile organizaționale Încearcă să-și impună propria perspectivă de interpretare a mediului coerentă poziției și rolului funcțional pe care Îl au În organizație. Recompensele obținute de pe urma implicării actorilor În organizație sunt direct dependente de contribuția percepută a fiecărui subsistem (fie acesta individ, grup ori departament) la menținerea organizației, ceea ce face ca interpretarea, dintr-o anumită perspectivă, a influenței sale asupra organizației și a mediului, să devină un act de putere. March (1962) pledează pentru o abordare a firmei ca
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizațiilor existente. Stabilizarea presupune structurarea unui set de relații, susținute de o ideologie prin care relațiile respective sunt legitimate. Organizația poate fi În același timp considerată ca sistem atunci când ne referim la procesele interne ale sistemului organizațional, dar și ca subsistem atunci când ne referim la câmpul organizațional mai larg În a cărui structură se găsesc organizațiile ca actori colectivi. Ambele (sub)sisteme tind să se stabilizeze astfel Încât să se reproducă o structură de roluri atât În interiorul cât și interorganizațional, ceea ce permite
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a dezvoltării funcțiilor diferite și În același timp complementare. Drepturile reale constituie În cazul acesta componenta instituțională, statu-quoul de la care Începe cooperarea. În situația unui eveniment neașteptat, se Încearcă revenirea la această stare originară. Organizația este, la rândul ei un subsistem În cadrul societății În ansamblu. Această opțiune este la rândul ei dependentă de existența și funcționarea corectă a piețelor de capital. Scott, 2001, trad rom. actanți - În sensul de actor cu capacitate de acțiune pusă În slujba principalului, acesta din urmă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu pretindea recurgerea la ceea ce astăzi înțelegem în mod obișnuit prin anchete și sondaje, adică la studierea unor loturi de indivizi statistic reprezentativi. O ultimă (dar de mare acuitate) remarcă din acest subcapitol. În diferitele ei ipostaze, aspecte, dimensiuni și subsisteme, realitatea socioumană este abordată, desigur, nu doar de sociologie, ci și de alte discipline științifice, inclusiv prin metoda anchetei sau a sondajului. De altfel, între sociologie și alte științe socioumane (istorie, unele discipline economice și juridice, demografie, antropologie culturală - nemaivorbind
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
I. PARTENERIATUL EDUCAȚIONAL În contextul unei societăți care se schimbă, operând modificări de formă și de fond la nivelul tuturor subsistemelor sale, Învățământul românesc trebuie să Își asume o nouă perspectivă asupra funcționării și evoluției sale. În cadrul acestei perspective inedite, parteneriatul educațional trebuie să devină o prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea educației românești. Parteneriatul educațional reflectă o atitudine și o
CHEIA SUCCESULUI ŞCOLII INCLUZIVE Dezvoltarea parteneriatului şcoală incluzivă – familie. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Laura NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2135]
-
cu toate acestea suntem diferiți din punct de vedere fizic, În gândire, origine, limbă, mentalitate, mod de viață, maniera de exprimare, educație, reacții, sentimente.... Educația este un fenomen social. Din această perspectivă se impune o relație biunivocă fundamentală: comunicarea Între subsistemul educațional și sistemul social. Noțiunea de societate educativă impusă În terminologia de specialitate, este operațională doar În măsura În care avem de a face cu o coechilibrare perfectă a politicilor educaționale, sociale, economice și culturale. Educația este o investitie pe termen lung. Cei
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
p.181) citează câteva atribute unice ale organizațiilor publice: * diversitatea acordurilor instituționale; * fragmentarea atât a organizațiilor publice cât și a autorităților; * agențiile publice funcținează în "acvarii cu pești de aur"; * sensibilitatea specială la marile schimbări socio-economice; * complexitatea, rigiditatea și diversitatea subsistemelor profesionale interne; * perspectivele diferite de timp pentru fiecare subsistem; * incapacitatea de a selecta grupul țintă de audiență; * limite constituționale și legale asupra metodelor/ mijloacelor serviciului. Deși câteva dintre cele enumerate sunt diferențe de accent și de practică există diferențe majore
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
diversitatea acordurilor instituționale; * fragmentarea atât a organizațiilor publice cât și a autorităților; * agențiile publice funcținează în "acvarii cu pești de aur"; * sensibilitatea specială la marile schimbări socio-economice; * complexitatea, rigiditatea și diversitatea subsistemelor profesionale interne; * perspectivele diferite de timp pentru fiecare subsistem; * incapacitatea de a selecta grupul țintă de audiență; * limite constituționale și legale asupra metodelor/ mijloacelor serviciului. Deși câteva dintre cele enumerate sunt diferențe de accent și de practică există diferențe majore între cele două sectoare care influențează modul de conducere
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
și M. Forse (1994) consideră că rețeaua socială reprezintă ansamblul relațiilor unui individ. Autorii citați precizează că termenul de rețea este utilizat atunci când accentul se pune pe o perspectivă mai largă, deschisă spre exterior, potrivit teoriei sistemice (microsistem, macrosistem, sistem, subsistem de rețelele socioumane), iar termenul de relație se utilizează când accentul cade pe perspectiva interindividuală (relațiile între membrii unei echipe, familii, etc). Rețelele de relații de care dispune o persoană la un moment dat pot include: soțul/soția, copiii, părinții
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
ilustrează ideea unei logici interne, a unei viziuni asupra lumii care orientează cercetarea, definește problema care urmează a fi rezolvată și sugerează metoda de folosit. Pentru Kuhn, existența unei paradigme care ghidează cercetarea este o condiție necesară pentru întemeierea unui subsistem social științific și a disciplinelor particulare. În absența unei paradigme, cercetarea profundă este imposibilă și nici nu poate exista un criteriu pentru selectarea problemelor de cercetat (Kuhn 1970: 37). Dacă paradigma există, știința funcționează normal - cum se întîmplă în fizica
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este aplicabilă tuturor subsistemelor disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a condus la distingerea între forma pură și cea atenuată a politicii puterii. Pe de altă parte, un întreg mod de abordare s-a întemeiat pe atenuarea anarhiei ca atare, dînd de înțeles că domeniul internațional
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
distins de abordările realiste (materialiste și axate pe putere). Acest lucru poate avea o justificare teoretică: nici schimbările interne de regimuri (ca în China), nici antiimperialismul din lumea a treia nu au creat noi relații internaționale socialiste, ci doar un subsistem interna-țional socialist. Pentru moment, se considera, sistemul inter-național ca întreg era capitalist și trebuia analizat corespunzător. Permițîndu-se ruptura dintre evoluția socialistă internă și socialismul la nivel internațional, s-a creat un spațiu, domeniul internațional, în care se aplică alte legi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și dincolo de aceea a membrilor individuali. Această caracteristică împreună cu cea a recunoașterii și realizării obiectivelor, disting esențial organizațiile formale de alte tipuri de grupuri. Orice organizație divide munca ce trebuie făcută între indivizi și grupuri. De aici, existența sistemelor și subsistemelor. Spre exemplu, într-o organizație industrială unii vor avea sarcina să instaleze țevile, alții să monteze dispozitivele, unii se vor ocupa de obținerea materialelor de care are nevoie organizația, o parte din angajați se ocupă de prestarea serviciilor, după cum alții
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a problemelor, să identifice punctele critice, să sugereze strategii mai eficiente. În acest sens, vorbim de o sociologie a problemelor sociale care face parte din acest corp teoretic. Mai precizăm în această scurtă parte introductivă că o societate sau un subsistem al acesteia poate realiza apariția unei noi probleme încă din prima ei fază, să-i definească cu acuratețe natura, să găsească soluții eficiente. O altă societate și evident, un alt subsistem social, devine mai greu conștient de problemele sale, nu
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
această scurtă parte introductivă că o societate sau un subsistem al acesteia poate realiza apariția unei noi probleme încă din prima ei fază, să-i definească cu acuratețe natura, să găsească soluții eficiente. O altă societate și evident, un alt subsistem social, devine mai greu conștient de problemele sale, nu le înțelege în mod corect natura, nu reușește să găsească soluții satisfăcătoare. Astfel putem spune că modul în care o societate face față problemelor sale nu depinde numai de cunoașterea particulară
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sociale La interogația: Ce este o problemă socială? Cătălin Zamfir (1977, p. 44) răspunde că În termeni foarte generali, o problemă socială poate fi definită în următorul fel: un proces social, o caracteristică, o situație despre care societatea sau un subsistem al ei consideră că trebuie schimbat. Cu alte cuvinte, când avem de-a face cu o serie de împrejurări care amenință și îngrijorează oamenii, care sunt recunoscute și dezbătute social, atunci în mod sigur este vorba de o problemă socială
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
societăți, sub aspectul folosirii resurselor (recunoașterea, evaluarea, producerea și folosirea resurselor), În vederea satisfacerii sistemelor de trebuințe-necesități umane - individuale, de grup - ale Întregii societăți) prin crearea de produse (bunuri, servicii, efecte, configurații). Astfel, economia nu poate fi considerată ca un domeniu (subsistem) al societății (ca și când „o parte” a societății ar reprezenta economia, iar „altă parte”, aspectele extraeconomice). Întreaga societate participă la viața economică, fără a se reduce, evident, la aceasta. După cum consideră mulți teoreticieni (a căror păreri le Împărtășim și noi), ar
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]