11,953 matches
-
care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un al treilea pasager în mașina mea decapotabilă, și sărisem în ochi la prea multă lume. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
săptămână a descoperit că și Strudel și Iacobovici cumpăraseră pe nimic un vagon de pînzeturi care deraiase nu departe de Pașcani și se răsturnase de-a dreptul în Siret. Au luat pînza pe nimic și au uscat-o în niște subsoluri cu țevărie caldă la fabrica de postav din Buhuși. S-a uscat prea repede ori au pus prea multe chimicale la spălat, că de spălat au trebuit s-o spele tot acolo, în fabrică, așa încît pînza s-a copt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar numai atît. Cu oamenii celor de la Externe, se întîmpla uneori să fie "uitați" îndeosebi consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era nou-nouță, a trebuit să-și dea demisia. Cînd a aflat a zîmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a trupelor germane spre Răsărit ori fiecare retragere, toate astea erau transpuse prin prisma lui și În corelație cu viața lui. Undeva este consemnată o casă din strada Palmotičeva, cu tot ce era demn de reținut, cu locatarii care, În subsolul clădirii, vor supraviețui, Împreună cu noi și cu tata, bombardării Belgradului, cum a fost descrisă și casa din strada Stepojevac (numele proprietarului, planul casei), unde tata ne va adăposti În timpul războiului, tot acum sunt date prețul pâinii, cărnii, unturii, al cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
metal, alături de care atârnă în lanț un ciocănel. Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ce-o să fie celebră. Ca să apese butoanele unui bancomat. Faima o reduce deja, dintr-un lucru tridimensional într-unul plat. Mama Natură, Sfântul Fără-Mațe, Reverendul Fără Dumnezeu, cu toții ne îmbrăcăm în negru înainte de a-l conduce pe domnul Whittier la subsol. Înainte de-a juca scena asta importantă. Nu contează că înmormântarea noastră e doar o repetiție. Suntem doar dublurile participanților la adevărata înmormântare, care va fi jucată de actori celebri în fața aparatelor de filmat, după ce lumea ne va descoperi. Făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
participanților la adevărata înmormântare, care va fi jucată de actori celebri în fața aparatelor de filmat, după ce lumea ne va descoperi. Făcând asta, înfășurându-l pe domnul Whittier în pânze, și legându-l ca pe un sac, apoi ducându-l la subsol pentru o ceremonie, voma avea cu toții aceeași experiență. Vom spune cu toții aceeași poveste tragică ziariștilor și poliției. E greu de spus dacă domnul Whittier a început să miroasă. Domnișoara Hapciu și Reverendul Fără Dumnezeu duc pungile argintii cu mâncare stricată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Chanel No. 5. Cărând un cadavru în sus și-n jos pe scări, ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să avem o ceremonie funerară, spune Sora Justițiară strângându-și Biblia în mâini. Cum domnul Whittier e cărat la subsol, împachetat strâns într-o perdea roșie de catifea luată de pe promenada imperială chinezească, legat cu panglici de mătase aurie din hol, ar trebui să ne strângem în jurul lui și să vorbim adânc. Ar trebui să cântăm un imn. Nimic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Din cabina lui din culise, îl purtăm pe domnul Whittier pe scenă și pe intervalul din mijlocul amfiteatrului. Îl cărăm prin holul îmbrăcat în catifele albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E fantoma, spune Baroneasa Degerătură, rămânând cu marginile unsuroase ale gurii ei căscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat la subsol și o să bea un pepsi. Era acolo un mic chioșc, ferit de aglomerație, unde tot se mai găsea o cafea bună, un pepsi. Gestionar era un bărbat născut fără palma stângă. În loc de degete avea o singură prelungire cartilaginoasă, ascuțită. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dexteritate. Numai el știa cum reușea să se aprovizioneze cu toate acele minuni. Era mândru de meritele lui și foarte sensibil în fața laudelor. Avea o soție și doi copii. Formau o familie unită. Săptămânal, soția lui venea să spele mozaicul subsolului și cele câteva mese înalte, tejgheaua, interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu mai venise nimeni. Avea timp să se așeze și el pe scaun și să aprindă o țigară. Doctorul îi interzisese să mai fumeze, avea probleme serioase cu inima, soția însă fusese mai mărinimoasă, știuse că el n-o să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trist a început să-mi povestească. Planeta Pământ este mult mai frumoasă în anul 2200 decât în 1999. A devenit modernă și plăcută de locuit, chiar în Sahara sau la Polul Nord. Ca o explicație, Spiridușul mi-a povestit că în subsolul Saharei s-a descoperit o adevărată mare. Prin valorificarea ei, deșertul a devenit un loc obișnuit, pe care s-au amenajat parcuri de distracții, hoteluri moderne și magazine cu reclame luminoase. Dacă în anul 1999, a continuat spiridușul, în Sahara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
altfel ar fi explodat de borcane cu zacuscă, lădițe cu cartofi, ceapă și mere. Iarna, blocul Împrăștia În jur un miros plăcut de afumătoare sau depozit de mezeluri, amestecat, din când În când, cu cel Înțepător de castraveți murați al subsolului. Ușa principală era Închisă, În schimb cea din spate nu se Închidea niciodată. Avea de făcut un mic ocol prin curtea interioară. Faptul că holul era luminat Îi ușura mult misiunea. Nu risca să se rătăcească și să nimerească unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și efort. Să vorbești cu note de subsol, așa avea să-i spună Clio mai târziu, pe când ne întorceam alene spre cort. Totuși erau destul de simpatici și chiar ne-am distrat în compania lor. Se pare că aveau un apartament în apropierea Aeroportului Heathrow. — Te obișnuiești cu zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce credeam că poate face Trey Fidorous ăsta, dar mi-am făcut un scop din găsirea lui. Era scriitor, profesor universitar, cred. L-am căutat mai întâi în lucrările lui dense și complexe, toate arhivate și uitate în teancurile din subsolul universității. Cu ajutorul lor, într-o bibliotecă din Hull am dat peste adnotările făcute de mâna lui într-un set de enciclopedii vechi. Acestea m-au condus la niște afișe ilegale, cu mult text din Leeds, iar în Leeds am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mari și verzi mă priviră cu dispreț printre barele subțiri. — Cum stăm? am întrebat și i-am întins sticla lui Scout. Ea ridică privirea din carnețelul roși, luând-o. — Bine. La capătul pasajului ăluia ar trebui să fie intrarea în subsolul unei biblioteci. Acolo trebuie să ajungem. Pasajul ăla? M-am uitat în depărtare. Pasajul cu pricina părea scurt și întunecos și aducea mai mult cu o fundătură. — Ești sigură? Scout zâmbi. — M-am înșelat vreodată până acum? Nu știu, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
școalé și mama Îți dé bucéți de pîine cu unt și cu dulceațé, si cu ceai cu zahér. Copiii americani nu véd niciodaté zahér. Ei lucreazé la burghez ziua Întreagé și În loc de résplaté sînt bétuți cu biciul și ținuți În subsol. De aceea, copii, trebuie sé fim fericiți cé tréim În Uniunea Sovieticé și cé putem sé Învéțém liniștiți, si sé mîncém pîine cu unt... De aceea este bine cé tarul a fost dat jos de pe tron și puterea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nici oué, pentru cé ar muri toate géinile și toți oamenii. - Dar ia sé vedem, copiii capitaliști au ce mînca dimineață? - Nu-u-u. Și nici nu se duc la școalé, pentru cé périnții lor sînt foarte séraci și-i țin În subsoluri. - Dar În țară noastré, copiii Îmblé la școalé, sau nu? - Copiii din țară noastré Îmblé toaté ziua la școalé și ménîncé unt, pentru cé la noi În țaré a biruit Marea Revoluție din Octombrie și este pace. Și la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Rébdarea este temelia progresului. Producerea unui simplu cui de fier a cerut o muncé de generații...Toți oamenii celebri ai epocii, ale céror portrete vé Înfrumusețeazé școlile voastre, de mici au tréit În lipsuri, au trecut prin viață grea din subsoluri și au cunoscut vocea aspré a stépînilor. Ei munceau la egal cu tații lor și au cunoscut pe pielea lor prețul bucéții de pîine, puternic sératé de lacrimile nemîngîiate ale copilériei. Ei n-au avut nici case de pionieri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]