1,466 matches
-
luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă retrag din ochiul meu speriat. Am privit acolo, prin oglinzi și am văzut o urîțenie de nedescris. Un chip bătrîn, suferind, degajînd răutate și perversiune. Dragostea pentru mine a încetat cenzura și imaginea tînărului frumos și limpede s-a metamorfozat. Mă reîntorc la adevăratul meu chip tînăr. V. părăsește în grabă plaja și nu mi se alătură. O constatare groaznică îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe fața muribundului o exaltare de îndrăgostit. Să nu se mai supere moraliștii. Uită-te la mine și presupune că am reușit să mă îndrăgostesc din nou de o ființă umană. Cum aș putea rămîne fericit? M-ar certa sufletele suferinde din jur și aș alerga înnebunit de lună să-mi schimb bucuria în vreo nenorocire care să-i dea iubirii veșnicie.” Tînărul Doctor se ridică de pe scaun și umplîndu-și un pahar cu apă îl bea pe nerăsuflate. În Tenotihuacan zgomotele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne-a fost cel mai mare prieten într-o tăcere sfâșietoare. Din razele de lună mi-am construit castele de lumini pentru a primi alături de dorurile și ele la fel de dureroase în fața tainelor nedeslușite. Ca un miracol al evadărilor din sferele suferinde mă priveai parcă pentru ultima dată cu acea înțelepciune ce numai un Filozof poate să o dețină în subconștientul trubadur de SENSURI, și parcă toamnele durerilor adânci și-au făcut mărturie în TEMPLU SFÂNT AL LEGILOR UNIVERSALE unde DRAGOSTEA începe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul de aer suferind. Mă plimbam prin cerul de arderi unde aveam materiile sătule cu zâmbetul iubirilor. Zidul nopților îmi lăsa răceala prin acel aer atotștiutor între ceruri ca un rugător pământ de regrete. În clipele de timp, lumea banală uita să împartă frumusețile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viața trecută, și în viața de după viață și în căutarea imposibilă a acestei căutări de iubire ABSOLUTĂ. Dar EA, IUBIREA, așa cum o văd Eu, destul de frumoasă și tainică, Ea ce locuiește în absența dragostei, ca într-un adăpost de lună suferindă, cemi ascunde chipul lui în chipul unei stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așteaptă să fiu vie și CALMĂ, să zburd în iubirea stelară, cu sufletul alb de zăpadă. Dar, Eu, sunt și rămân pe o PLAPUMĂ A NORILOR un FOC VIU DE IUBIRI ABSOLUTE. RANĂ A STELEI MORBINDE Sunt singură în noaptea suferindă, Cuvintele îmi sunt cristale, prin vieți de-a-valma. Depărtarea, mă arde, depărtarea mă vinde, De vrei să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor albastre, De vrei să mă știi, cutreerând prin crucile plânse. Vino și vezi cum sângele mi-e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fie... SUFLETUL ALBASTRU DE SOR Ploile verilor mi-au topit stratul sentimental al deziluziilor amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind de unde s-a desprins un DECOR DE CEARĂ... PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI Oprește Doamne înserarea, să pot să iubesc soarele ce se ascunde după tainele norilor. Oprește Doamne timpul în care El nu-mi mai răspunde, Și mi-a luat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
patimi în seceta neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
SFÂNT. De la monumentul de marmoră, a părinților mei în care dăinuie sufletul ETERNITĂȚII. Sub umbra nucului îmbătrânit de veacuri ce suspină cu-n EROS tăcut și vinovat de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne de veghe în plâns de veșnicii. Turnul bisericii ce se ascunde, după marginea asfințitului și mi se pare atât de ciudat, când retrăiesc un pământ de uitare a unui ȚINTIRIM DE SAT. Dar școala în care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
găsit în altă casă, nu în casa ce ar fi trebuit să o am. De aceea aveam o fereastră de vise și mă strecuram să nu mă observe cum fug în singura haină a lucidității, Numai îngerul meu cu aureolă suferindă m-a predestinat să mă închidă în carapacea cuvintelor ce m-au subjugat în relațiile dintre lume și misterul luminii... Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de urgii prin vieți suferinde Să-i ningă și chinul prin ceruri de-o zi. Să nu se mai atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața și neamul domnesc. Să știe să ardă prin vieți și-oseminte, Să ardă prin timpuri, un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut iubirea prin toamnele feline, Și a rămas ca Noaptea să-l sfâșie-n divin. El știe că TĂCEREA, îi face jurăminte Când toți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul de stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria soțului Eugen Rășchitor Ploaia-mi bate-n suflet cu viețile de foc, Tremurătoare noapte din cioburi suferinde Prin țarina arzândă i-o rază de noroc. Ce viețuiește-n taina unor lumini flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DURERILOR DE SEARĂ Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S MIEZUL DURERILOR DE SEARĂ M-aș destrăma în stele și-n vânturi înghețate Cu brațele în flăcări prin nori eu aș pleca. Dac-aș rămâne singură să fiu în noapte O umbră suferindă mereu în calea ta, Căci aș rămâne clipa ce nu te mai ajunge Prin sufletul de azur și trupul alb de ploi. Tu ești iubirea caldă a veacului ce plânge Profunda destrămare în urmele de-apoi. M-aș îmbăta eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Te iubesc, iubire, și-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu erai scris Cu litere de geruri în deveniri ciudate. Și CERUL, mă va plânge când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de gând Și din iubiri divine, voi deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins, cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de durere fără iubirea de El. SUFLETUL DE LUNĂ În ploaia rece mă-nfioară dorul meu din altă lume ce coboară prin tăcere cu o lacrimă de vis Plâng și florile-n fereastră rechemând pe al tău nume Ce-n alinturi suferinde zac legendele în scris. Gândurile răvășite cad în somnul de-altădată Iertător și blând în suflet, Cerul parcă s-a închis, De azur în frunze albastre, melancolic e-a mea soartă Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și-o să se întrebe dac-o să aibă puterea să se culce cu profesorul Macauley și-o să-mi pună tot felul de întrebări cretine despre Grecia Antică. În fond, ce știu eu despre Grecia Antică? a zis Anna cu o tonalitate suferindă. Helen crede că fiindc-am lucrat șase luni într-un bar din Santorini, acum trebuie să știu totul despre Zeus și gașca lui. Anna a oftat și s-a apucat să-și strângă lucrurile. Cred că intru și eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trecută și fără să mai umble de colo-colo, revoltat de câte îi sunt date să audă și cu câte treburi imposibil de rezolvat vin oamenii la el, ci spunându-i cu un glas prea subțire pentru trupul său mare și suferind de căldură, chiar înainte ca Andrei să se fi așezat pe un scaun: doar ați mai fost o dată, doar v-am mai explicat că nu aveți nici un drept și trebuie să părăsiți mai repede apartamentul, iar Andrei: dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]