3,231 matches
-
aceea pe care o obții când amesteci toate batoanele de plastilină. M-am strâmbat, dar am zis cu prudență: Nu știu ce să zic. Sheba a oftat: — Minunat. Vine fosta și eu o să-i dau carne stricată... S-a dus la ușa sufrageriei: — Polly, a strigat ea. Draga mea, poți să întinzi tu masa, te rog? Marcia și fetele trebuie să sosească din clipă-n clipă. Și s-a întors spre mine. — Richard le-a invitat fără să mă întrebe. Și acum, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de a plăcea pe toată lumea, îndrăznesc să spun că ar descoperi că o detestă pur și simplu pe Marcia. Richard venise acum în bucătărie cu vin pentru toată lumea. — Dragul meu, de ce nu le iei pe Marcia și pe Saskia în sufragerie ca să stea jos? Și poți tu s-o rogi pe Polly să întindă masa? Richard a mărșăluit cu fosta soție și cu fiica la remorcă. Câteva clipe mai târziu, l-am auzit țipând la Polly să închidă televizorul. — Mișcă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și-a pus mâna pe a mea și m-a silit să intru în casă. Richard nu se întorsese încă după ce se dusese să le ducă pe Marcia și pe Saskia în Muswell Hill. Polly s-a dus direct în sufragerie și a aprins televizorul. Sheba l-a trimis pe Ben sus în pat și i-a spus că o să urce într-o clipă să-l pună în culcuș. Apoi a propus ca noi două să coborâm în atelierul ei. Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mari. În ultimele minute sau mai mult, mi-am dat seama atunci, eu lovisem volanul în mod repetat. Când m-am uitat în jos, în podul palmei aveam o rosătură strălucitoare și roșie. Înapoi în apartamentul meu, am stat în sufragerie, am mâncat ruladă Swiss Roll și am fumat țigară de la țigară întorcând pe toate fețele revelația serii. După o oră, eram deja hotărâtă să mă duc a doua zi la școală și să-i spun totul lui Pabblem. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mi-aș fi petrecut dimineața respectivă făcând unul din compoturile mele, dacă nu aș fi fost scutită de o asemenea prostie trebuind să mă grăbesc cu Portia la veterinar. Biata de ea își petrecuse întreaga noapte vomitând peste tot în sufragerie. Dimineața, se retrăsese pe canapea, unde se întinsese scâncind în cel mai jalnic mod cu putință. Am sunat pe robotul veterinarului la 7 dimineața și am cerut o consultație de urgență la 9. Când am dus-o acolo, veterinarul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pot să urlu și să cad, biciuită, la pământ. Despre toate astea, Sheba și cei ca ea nu știu nimic. — Asta este, a zis Bangs, cu un mic gest de prezentare, deschizând ușa din față a apartamentului său. Vizuina burlacului! Sufrageria în care stăteam mirosea puternic a prăjeală veche. Aerul avea o consistență cețoasă. Un fotoliu străvechi, galben și un scaun ieftin de metal stăteau în mijlocul camerei în fața unui televizor și a unui raft plin cu casete video. Aceste patru obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plastic roșu decolorat, pe care scria The Burgundy Collection. E ciudat, într-adevăr, că fetele bătrâne sunt considerate deținătoarele destinului celui mai patetic, când burlacii sunt cel mai prost echipați pentru o viață fără femeie. Când m-am întors în sufragerie, am încercat din răsputeri să nu par șocată, dar probabil că se vedea ceva pe fața mea pentru că Bangs, care făcea cafea în bucătăria lui minusculă, a râs nervos și a zis: — Ai găsit tot ce aveai nevoie, nu? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei s-a întors cu spatele și a plecat spre fundul holului. — Acum, dragă, a zis doamna Taylor, hai să-ți dau o ceașcă de ceai și putem sta frumos de vorbă până se trezește ea. Ne-a condus în sufragerie - o cameră rece, mai degrabă depresivă, cu chilimuri soioase pe pereți. Erau una sau două piese frumoase de mobilă clasică, printre care un scrin drăguț, dar toate celelalte păreau să fi fost second-hand-uri de la birouri ce se redecorează. Doamna Taylor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii dîrji, de marinar, ai locțiitorului de comandant Baltag se vede un mare gol. Omul dinăuntru a dezertat; poate că tocmai Își zugrăvește sufrageria, sau poate că are o vie la socri pe care o culege, sau poate că are vreo amantă pe undeva și s-a dus un pic pe la ea - deși o asemenea fantezie l-ar putea pune În situația de a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amintește prin ce chinuri a trecut tatăl lor și ce Încrengătură de relații s-a pus În mișcare ca să facă rost de ingrediente pentru tort), se văd sfeșnicele de argint (de la bunicul lor care a fost preot), care atunci Înnobilau sufrageria. După o lună a venit următorul răspuns: Marie, Îmi pare rău, nu vreau să te fac să te simți prost, pari o fată ca lumea, te apreciez, dar eu aș fi vrut să corespondez cu cineva care are nevoie de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rus, mi-a zis Florin. Mișto asta cu sufletul rus, de ținut minte. Episodul trei. Alte povești sîngeroase și linia basului la The Clash: Straight to Hell, un hit pentru o viață Stau cu Marin În această cameră care e sufrageria apartamentului fratelui pilot. Pe masa din fața noastră sînt cornuri proaspete și un borcan enorm cu o smîntînă groasă, nemaivăzută. Băgăm În noi ca apucații. Și ascultăm The Clash, albumul Combat Rock, la stația dichisită (pusă pe un televizor color), de pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poveștilor odată cu destuparea sticlelor de șampanie - încă multe la data aceea în magazinele alimentare - servită în pahare înalte de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mijloc. Nu știu dacă avea dreptate, poate perspectiva lui omitea unele date, n-am putut să-mi dau seama căci, deodată, ca prin trăznet, ochii mi se opriră pe fața tânără, jovială, a ultimei musafire, neînsoțite, care tocmai intra în sufrageria soților Pavel. Privirile ne căzură unul pe altul chiar în clipa în care ea se ivi în încadratura ușii; se văzu, în străfulgerarea clipei, că încercam fiecare să ne aducem aminte de unde ne cunoaștem sau unde ne-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întreba cu privire la gustul acelei lumi ce i se părea naivă deși fusese confruntată cu un război mondial - primul război - din care abia ieșise, după cum dovedeau datele de apariție de pe reviste. „Anul trecut la vremea aceasta, gândi, ne aflam în sufragerie, iar el era cu noi, râdea, vorbea zgomotos despre toate câte fleacuri sunt. Acum... Un judecător trebuie să fie... El este.” Deodată, pe umeri, mâinile ei, „Ana!” șoptii, în timp ce domnișoara Marga Popescu povestea, veselă, amintiri din studenție. După alte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anul secetei, al Conferinței de Pace, al deschiderii primului Parlament după război, de la a cărui dizolvare trecuseră opt ani, în care Regele rostise Mesajul Tronului potrivit uzanței din vremile de pace. Eram în casa din adolescență, veniră rude, nerude în sufrageria încăpătoare, dar nici pe departe strălucirea din fosta casă a domnului Terturian, a fiicei acestuia, Beatrice, ori a salonului cu candelabre imense al doamnei și domnului Lunacearschi, amândouă după primul război mondial, uitate în orășelul din extremitatea sud-estică a fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbire. Eram bucuros - așa credeam - dar rămânea ceva care-mi punea la îndoială față de mine însumi sinceritatea. Bucuros? Poate numai dorința de a fi. Stătusem cu ei un an și ceva, zi de zi, cinasem de-atâtea ori împreună în sufrageria modestă cu mobilă rurală, sub veghea crucifixului din perete, vorbeam și râdeam, mă obișnuisem cu ei, mă oglindisem în ochii Anei, mă preumblasem primăvara și vara cu ea și sora ei de-a lungul lizierei pădurii și pe malul iazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doilea război mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram în plin bacalaureat. Începuseră să bubuie tunurile. Acum doamna Pavel fredonează - se aude prin geamul deschis - o romanță, în timp ce-și scutură mileul mare de pe masa din sufragerie. Rex, moleșit de căldura zilei de vară, stă tolănit la umbră, pe cimentul curții. Domnul Pavel este în oraș; îngrijorările lui politice au devenit exclusiv „economice” de când cu inflația care urca vertiginos, un pachet de țigări oarecare ajunsese la prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după jumătate de oră, chemat de doamna Pavel (de altfel m-aș fi dus și nechemat, deoarece n-o mai văzusem pe tânăra profesoară de câteva luni și vroiam să-i restitui cartea pe care mi-o dăduse), intrai în sufragerie. - Sărut mâna! rostii, înclinându-mă politicos, sunteți veselă, văd. - Am intrat în vacanța de vară, domnule judecător! - Fericită profesie! subliniai. Să tot fii profesor - trei luni de vacanță! - Să știți, interveni vesela mea gazdă, că nu a fost ideea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noțiuni ale lumii, concretizată acum, și care se cheamă Istoria. Gândirea lui nădăjduia eforturi raționale, dar nu găsea răspuns la nimic. Mă luă la braț, îmi vorbi despre mersul lumii. Ajunși în fața porții, ne despărțirăm îmbrățișându-ne. Când intră din sufragerie în camera de bibliotecă, rămase puțin în prag, privi cărțile înșirate pe rafturile de pe peretele din față cu sentimentul inutilității. „Prietenii mei de-o viață”, rosti. Apoi se întinse pe canapea. Bravase, dar nu avu curajul să și-o spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
schimbă lumea, spun. Te poți aștepta la orice. - Numai să vedem cum se schimbă, adăugă el, observând abia atunci gazeta locală a acelei zile, la care era abonat și pe care doamna Pavel o pusese pe șemineu. Ne aflam în sufragerie, care era lipită bucătăriei, iar eu și domnișoara Marga Popescu, în timp ce domnul Pavel își lua gazeta de pe șemineu, ne așezarăm în cele două fotolii de lângă fereastră. Domnul Pavel se așeză la rândul său pe un scaun apropiat măsuței la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cei doi bărbați, care se cunoșteau atât de bine, să se simtă izolați. Când am intrat, domnul Pavel se sculă în picioare, obiceiul lui față de orice musafir; era vesel sau numai politicos, - mă luă amical, oarecum patern, după umeri în sufrageria de alături. După o jumătate de oră, devenise vesel după păhărelele de palincă pe care le-a băut - patru la număr - încât atunci când ciocnirăm pe cel de-al cincilea, lăcrămă: - Ehe! ce-a fost pe vremea mea, n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dar mulți - printre ei mă număram și eu - nu dădeau crezare, noi cei crescuți în lumina altei civilizații... Deodată, domnul Pavel se ridică în picioare și începu să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doua zi și urma să stabilesc unde să ne întâlnim. Hotărâi să vin acolo, în chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decât ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpână a casei odihnea în sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, câteva clipe - în veșnicia în care intrase -, cu Keti. Geneza era atât de imprimată în asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta; întorsei capul. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt al așezării, până și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată în varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti se simțea în preajmă atât de firească încât mă miram că n-o vedeam aievea deschizând și închizând ușile acelor odăi în care eu însumi începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]