1,176 matches
-
sens și non-sens, Între această lume și nici o lume. Zburând, scăpat de sub puterea gravitației, amețit de ușurare și groază, Îndoindu-se de destinația sa, temându-se că nu exista nimic să-l primească. — Eisen, desparte-i, spuse el. L-a sugrumat destul. O să vină poliția și atunci vor fi arestări. Iar eu trebuie să plec. Să stau aici e curată nebunie. Te rog. Ia-i pur și simplu aparatul. Ia-l. Asta o să-i oprească. Atunci, arătosul Eisen, ridicând din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața lui, Îi luă mâna dreaptă și o sărută Încet, simțindu-i asprimea, forța și blândețea. Apoi o lăsă și spuse, cu un glas sugrumat de toate lacrimile care ar fi vrut să curgă, dar nu curseseră niciodată de-a lungul acestor optsprezece ani: - Sărut mâna, tată... Abia atunci cuteză să ridice ochii, ca și cum i-ar fi fost teamă că nu era decât un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
antifascist autentic, nu unul autodeclarat ulterior. A spus asta ca și când fiul ar fi trebuit să se denigreze ca antifascist autodeclarat ulterior. Iar apoi am auzit istoria unei suferințe care trecuse pe lângă mine: aceea a prietenului din școală, pe un ton sugrumat de jale, din cauză că nu întrebasem, iarăși nu pusesem întrebări atunci când Wolfgang Heinrichs a dispărut brusc de la școală, din vechiul și gloriosul Conradinum, și dus a fost. La scurt timp după vacanța de vară sau pe când noi ne mai scuturam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
E prima serbare de opt Martie pe care o organizez. Am pregătit o scenetă și copii așteaptă costumați și emoționați. Mă văd copil, într-un colț de vis, spunându-mi cu emoție poezia dedicată mamei. Uit versurile și emoția mă sugrumă. Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil... Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingândumi obrajii... O, diafane suflete cu chipuri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și dormeau în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă-mi cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de boala asta săptămâni de-a rândul, până l-am cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu cei mai blânzi ochi din câți văzusem până atunci și trupul uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți, în tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de lună, în toate cetățile pustiite de vânturi. Un gol arzând mă sugrumase până când mi s-a scurs, sângele dorurilor peste clipele albăstrite de timp. Câtă absurditate, să pot să caut regi de ceruri, în această siderală întâmplare de-o clipă, ce-mi sapă canale pietrificate-n venirea ta, peste surprizele nopții de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum pierdut între lacrimile stelelor și să simt cum mă alină cuvintele tale. Va trebui să auzi de acel dor sugrumat în întunericul poemului ce măsoară cu umbre țesute a căror putere nu se uită atâta cât ne mai rămâne ca timpul să facă minuni. O revelație suspendă pe alta și spațiile mi se deschid astfel încât rămân o adiere a unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dar un adevăr cine poate să-l asculte, Nu se compară cu altul... El privește cu ochii lui mândri până unde poate vedea singurătatea. Pentru ce mi-a mai rămas, Un orb hăituit în noapte ce a simțit corsetul nechibzuinței sugrumându-i carnea gonită pentru iertare. Doamne, ce mi-a mai rămas, Convinge-mă că sunt vie și pot păși pe o lumină spre adevăr și n-am să uit cum de îmi dai puterea clarului de lună adâncită de-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
facă același lucru, așa că două minute abia îl mai zăresc. Nici vorbă de alarmă, nici vorba de semnal. Fumul albăstrui în lumina albăstruie din lift crea atmosferă de X-files, pe care am să o descopăr mult mai târziu. O mână sugrumând o sticlă de poșircă apare din ceața ce învălui încăperea. Probabil că fața lui schița aceeași grimasă de îndemn dar eu nu băteam până acolo. Am ezitat pentru început, dar se încăpățîna să se scuture în fața mea, semn că cineva
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi la palat, nu-i așa? Tocmai voia să-i răspundă " Nu vorbi prostii!", dar tăcu. Se revedea venind la palat sugrumat de emoție, retrăia reușita și deziluzia care i-a urmat. Fără îndoială, dar absolut fără nici o îndoială, oamenii puteau să se amăgească singuri. Vocea fetei răsună mai tăioasă: ― Ăsta-i singurul motiv pentru care ai venit să cauți distorsorul. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
centralist a uitat să-mi spună dacă frumusețea ta e o excrocherie sau adevărul e chiar atît de înfiorător. Ce păcat că tu n-ai cum să vezi în viitor!... Adineaori mi-ai spus „-Adio, comerciantule de fum!” Iar eu, sugrumat de celălalt fir, uit că împreună, pe o navă în carantină, am zărit înotînd în adîncuri himera. Acum ești călăul meu. Degeaba strig după iertare. Tinere, eu, chiar din spital îți simt bine adevărata întrebare. Ce fel de viață e
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea vine din interior. Abia rostind cuvintele, sugrumat de emoție, răspund: „-Știu, știu. Oh, cum de-am fost în stare să fac atîtea? Mi-au plăcut mîncarea, petrecerile, băutura vorbită cu sau, fără cumpănă, femeile pe care le-am căutat și părăsit spunînd că iubesc numai una. Cum
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
metru de ușa de sticlă. Își scoate celularul și apelează numărul nebunei. Nebuna răspunde imediat. La ce etaj ai zis, întreabă omul, împingând cu degetele în abțibildul lipit de ușa de sticlă. Pe abțibild scrie push. La unu, spune nebuna, sugrumată de emoție. Apoi înghite în sec și îngaimă ai venit. Ești aici. Iar omul mormăie da. Deschide ușa că urc acuma. Simte cum privirile curi oase ale celor patru microbiști îl scanează de sus până jos. Și-a acoperit urechea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
te-am mai văzut. Și atunci am început să mă cațăr cu picioarele pe rădăcinile copacului, care începuseră să crească. Începuseră să se înfășoare în jurul meu ca niște șerpi și mi-am dat seama că rădăcinile copacului vor să mă sugrume. Și cel mai îngrozitor gând era că nu știam unde ai dispărut tu. Și am început să urc, pentru că eram sigură că ți s-a întâmplat ceva și eram convinsă că numai eu puteam să te salvez. Mă luptam cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
curgeau în altă parte de lume. Mâna Marei tot mai mângâia mâinile doamnei Aurelia. O STAȚIE Ușile se închiseră automat și Delia se trezi în lumina puternică de neon. Cu o mână aranjă cutele celofanului în care stăteau strânse garoafele sugrumate de degetul opozabil. Din difuzor veni anunțul cu stația următoare, iar mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nu-și spuseră nimic nici când se despărțiră la colț de bulevard. Amândoi erau preocupați să nu greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei ori din palme) Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
participarea la ciclul de conferințe ale Centrului, și-l așteptăm la o nouă întălnire chiar dacă este peste un milion de ani! Participanții aplaudă frenetic, în picioare, voci: Vă așteptăm, vom fi aici peste un milion de ani! Evelin, cu vocea sugrumată de emoție și mai mult șoptit: La revedere! Laboratorul Centrului Darwin: Extraterestrule nemuritor, ce se mai întămplă prin Cosmos și, mai ales, ce-au mai aflat oamenii de știință? Evelin: Domnule Darwin, cunoașteți oamenii cu inteligența și dorința lor de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și numărul fiecăruia dedesubt: iar la șapcă, în frunte, pe postavul negru, veți broda aceleași inițiale... ca să se știe. ― Brodăm numărul și la șapcă? Tot Stoica Dan! Hotărât lucru că voia să-l scoată din pe pedagog, care-i răcni sugrumat de iritare: ― Nu! Stai jos! Mai are cineva de cerut vreo explicație? Și, fără să mai aștepte: Cred c-a înțeles toată lumea! Cine vine peste trei zile fără șapcă și număr este eliminat! Din nou Stoica: ― Dacă nu vă supărați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dar oare această Înțelegere te face mai fericit, mai bun, mai drept? Nu, Înțelegerea te face să te crezi buricul pământului. Răul Își Înfige adânc rădăcinile În tine. Ca o plantă ucigașă, orgoliul se Încolăcește În inima ta și te sugrumă. Totul e deșertăciune. O singură hemoragie, un singur vas spart - și s-a dus pe apa sâmbetei toată Înțelepciunea umană. Deșertăciune și nebunie, iată ce este Înțelegerea omenească. Oricât de Înțelept și de Înțelegător ai fi, nu poți lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vorba de o sarcină, de o rămășiță, dintr-un ovul rămas În interiorul meu din vremea lehuziei mamei... S-au mai văzut astfel de cazuri....” „Vreți să spuneți că În interiorul dumneavoastră se află mumia fratelui dumneavoastră geamăn pe care l-ați sugrumat când erați În pântecele mamei?” Fără să stea prea mult pe gânduri, Noimann bolborosi prin somn: „La o adică, e posibil să fi existat și un frate geamăn...” „Un fel de Abel Noimann pe care l-ați ucis În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vedeți bucata de carton, v-o pot arăta. Ați putea picta pe ea chipul Maicii Domnului ținându-l În brațe pe Iisus...” Pictorul sări ars de pe locul său, apucându-l pe inginer de guler. „Nu cumva vreți să mă sugrumați?” spuse acesta foarte calm, Împingându-l ușurel pe pictor Înapoi pe scaun. La rândul său, Noimann, auzind vorbindu-se despre icoană, tresări și el, aducându-și aminte de visul lui. „V-aș fi recunoscător dacă ați face lucrul ăsta... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aibă un nume. Prea umilitoare ca să fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la adolescenți, e vorba de fapt, mai ales de puștii care încearcă să se sugrume în timp ce-și fac laba. Îi găsesc ai lor țepeni, c-un prosop răsucit în jurul grumazului, legat de suportul de prosoape din baie. Spermă moartă peste tot. Sigur, părinții curăță. Trag niște pantaloni pe copil. Fac să pară totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]