1,146 matches
-
târziu, sună la casa lui don Fermín și-a doñei Ermelinda, servitoarea îl conduse în salon și-i spuse: „Îi anunț acum.“ Rămase o clipă singur, ca și cum s-ar fi aflat în vid. Simțea o puternică apăsare în piept. Îl sugruma o senzație angoasantă de solemnitate. Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi vrut să-l sugrume. Și-atunci, Mauricio, văzându-se pe sofa, zise cu supremă răceală: — Priviți-vă acum, don Augusto, în pupilele mele și veți observa ce micuț vă vedeți... Bietul Augusto se simți parcă topindu-se. I se topi cel puțin forța brațelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ziua în șosete, nu putem nici să ne ușurăm de teamă să nu fim auziți și Romeo, aici de față, trimite scrisori de dragoste prin Miep. De ce nu agăți la fereastră o pancartă? Aici se ascund evrei. Vocea lui Pfeffer, sugrumată de demnitatea rănită, demnă de milă din cauza lacrimilor pe care încerca să le ascundă, îi răspunde: —E ușor pentru tine să vorbești, pentru tine și pentru Frank care aveți soții și copii. Eu nu mi-am văzut soția de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
jucăuș și oprindu-se chiar în fața mea, îmi strigă jovial, cu chipul strălucitor ca soarele: - Să vii la dejun! Abia i-am putut prinde cuvintele din cauza fanfarelor și a uralelor nesfârșite. Făcui un pas înainte, înclinându-mă adânc și răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
antifascist autentic, nu unul autodeclarat ulterior. A spus asta ca și când fiul ar fi trebuit să se denigreze ca antifascist autodeclarat ulterior. Iar apoi am auzit istoria unei suferințe care trecuse pe lângă mine: aceea a prietenului din școală, pe un ton sugrumat de jale, din cauză că nu întrebasem, iarăși nu pusesem întrebări atunci când Wolfgang Heinrichs a dispărut brusc de la școală, din vechiul și gloriosul Conradinum, și dus a fost. La scurt timp după vacanța de vară sau pe când noi ne mai scuturam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
centralist a uitat să-mi spună dacă frumusețea ta e o excrocherie sau adevărul e chiar atît de înfiorător. Ce păcat că tu n-ai cum să vezi în viitor!... Adineaori mi-ai spus „-Adio, comerciantule de fum!” Iar eu, sugrumat de celălalt fir, uit că împreună, pe o navă în carantină, am zărit înotînd în adîncuri himera. Acum ești călăul meu. Degeaba strig după iertare. Tinere, eu, chiar din spital îți simt bine adevărata întrebare. Ce fel de viață e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea vine din interior. Abia rostind cuvintele, sugrumat de emoție, răspund: „-Știu, știu. Oh, cum de-am fost în stare să fac atîtea? Mi-au plăcut mîncarea, petrecerile, băutura vorbită cu sau, fără cumpănă, femeile pe care le-am căutat și părăsit spunînd că iubesc numai una. Cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți, în tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de lună, în toate cetățile pustiite de vânturi. Un gol arzând mă sugrumase până când mi s-a scurs, sângele dorurilor peste clipele albăstrite de timp. Câtă absurditate, să pot să caut regi de ceruri, în această siderală întâmplare de-o clipă, ce-mi sapă canale pietrificate-n venirea ta, peste surprizele nopții de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum pierdut între lacrimile stelelor și să simt cum mă alină cuvintele tale. Va trebui să auzi de acel dor sugrumat în întunericul poemului ce măsoară cu umbre țesute a căror putere nu se uită atâta cât ne mai rămâne ca timpul să facă minuni. O revelație suspendă pe alta și spațiile mi se deschid astfel încât rămân o adiere a unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dar un adevăr cine poate să-l asculte, Nu se compară cu altul... El privește cu ochii lui mândri până unde poate vedea singurătatea. Pentru ce mi-a mai rămas, Un orb hăituit în noapte ce a simțit corsetul nechibzuinței sugrumându-i carnea gonită pentru iertare. Doamne, ce mi-a mai rămas, Convinge-mă că sunt vie și pot păși pe o lumină spre adevăr și n-am să uit cum de îmi dai puterea clarului de lună adâncită de-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
știam ce să spun. Pentru că nu știam ce simțeam. Nu sunt... ăăă... înțelegi... nu mai sunt cu ea. Nu mai suntem împreună de ceva vreme. —A! Într-un fel, situația asta era și mai rea. Tot îmi venea să-l sugrum. Când te gândești că dăduse cu piciorul mariajului nostru, relației noastre, pentru ceva care nu supraviețuise nici măcar două luni de trai în comun. Ce păcat! Sentimentul de pierdere fără sens era aproape de nesuportat. Apoi am izbucnit: —De ce nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
clipe dar rămâi lângă mine ziua sau noaptea apariție neașteptată te lipești tot mai mult degeaba fug de îmbrățișarea ta căci mă strângi tot mai puternic mai pătimaș lângă tine mă cuprinzi cu tentacule nevăzute fierbinți și aproape că mă sugrumi dar nu-ți pasă culegi cu satisfacție fiecare geamăt strecurat printre buzele mele tu oaspete nedorit lacom și nesățios - durere -
Oaspete nedorit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83275_a_84600]
-
uneori temerile, studentă care știa să se zbată pentru drepturile ei, dar care avea nevoie și de rochii, și de bani; băiatul ei, abia intrat în liceu, nehotărât încă dacă să continue să deseneze, ea zicea că nu prea îl sugrumă talentul, sau să facă alte proiecte, cum ar fi case, parcuri, grădini și magazine, sau să se avânte și mai mult în activitatea de tânăr utemist, grozăvindu-se cu afișele, cu cercurile de cor și poezie muncitorească, cu atenția împărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îmbrăcați cum se cuvine. (Dar probabil că asta le dă un fel de putere.) Oricum, dacă eram alături de ea, n-ar fi contat cine știe ce. Asta încercam să mă conving când s-a oprit autobuzul și a pornit pe itinerariul lui sugrumat prin Londra, aducându-mă tot mai aproape de următoarea etapă a unui mister de care, ca să fiu sincer, începeam să mă detașez tot mai mult. Era un sentiment plăcut această detașare: era ca o ușurare, după atâția ani de nedumerire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alături de celelalte pentru a compune un Întreg artificial: „O după-amiază de septembrie În Regent’s Park“. Apoi trecură două adolescente. Țineau În mînă un ziar și vorbeau despre unul dintre cazurile de-acolo: „Nu crezi că-i groaznic să fii sugrumat?“ o auzi Helen pe una dintre ele. „Ai prefera să fii strangulată sau să cadă bomba atomică peste tine? Se zice că mori repede cu bomba atomică... “ Vocile se depărtară, Înnecate de un nou val de muzică. „Se poartă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ați hotărît să plecați de la Los Monteros. — Domnule inspector... Acest tînăr polițist agreabil, dar mult prea perspicace părea hotărît să facă din mine suspectul lui de frunte. — Eu eram victima. Nu pot vorbi În numele celui care a Încercat să mă sugrume. Se prea poate să fi fost În club cînd am ajuns eu și să mă fi văzut scoțîndu-mi valizele din mașină În parcare. Poate a sunat la hotelul Los Monteros după ce-am plecat de-acolo și i-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fratele, care n-a avut norocul meu, să nimerească în mâna occidentalilor civilizați și nu în laba bolșevicilor nelegiuiți? Când?.. Pepenii verzi continuau, în timpul acesta, să se multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a trezit pe toți din toropeala nopților îndelungi Deci eu, iar m-am rugat de el să tacă și să mă ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau foi de ziare scorojite, foșnind la adierile curenților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală din piatră, ca o poartă uriașă ce sugruma ieșirea. Exact acolo își amplasase Karel Hrozny, comandantul grupului de partizani, aruncătorul de grenade. Un loc numai bun ca în cazul unei ambuscade să distrugi vehiculul din frunte și astfel să blochezi înaintarea unei întregi coloane. Conștienți de asta erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sunt... (Își rosti numele), fostul prefect din 1945, care v-a cerut să Închideți ochii la falsificarea alegerilor la secția de votare pe care urma s-o prezidați... Vă cer iertare. Acum cred că v-aduceți aminte. - Da, rostii, aproape sugrumat de emoție. Începusem să-l recunosc vag, foarte vag. Omul continuă: - M-am gîndit de multe ori la ce-a fost atunci. Eram tînăr; credeam. Dar uneori mă Îndoiesc și de asta; poate era numai o vanitate a vîrstei, generată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
personal în dativ, stând uneori pe lângă un substantiv sau verb și având sens posesiv. Exemple de acest tip sunt frecvente în creația folclorică și în opera lui M. Eminescu: "Dar poate ...o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile- mi rele sugrum cele bune...” ( M. Eminescu- Mortua est) Frecventă în folclor, forma populară de viitor dobândește valoare expresivă în opera scriitorilor culți prin faptul că dă stilului pitoresc și caracter de oralitate. Același efect stilistic se obține și prin prezența locuțiunilor verbale
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Turcia Rusiei. Mahmud-Damat învinui iarăși din parte-i pe exsultanul Murad că conspiră în contra fratelui său; în urma cărei acuzări sultanul Abdul-Hamid ordonă ducerea lui Murad în seraiul vechi. 40 de servitori ai exsultanului se împotriviră la această măsură și fură sugrumați, deși gazetele turcești zic c-ar fi fost exilați. Într-adevăr exilați, dar din viață și fară întoarcere. De atunci exsultanul petrece în Top-Kapu, păzit ca un prizonier de stat, și viața sa se crede a fi în primejdie. În
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cari stăpânesc țara, exercitând o estremă tiranie asupra șefi-lor lor chiar; dar acest înalt curaj civic d. Cogălniceanu trebuie să-l aibă. Da, va avea în contră-i banda de esploatatori roșii, dar în tabăra sa ar fi țara întreagă, sugrumată de adepții lui Pazvantoglu. Această satisfacere e datorită țării întregi. Celelalte ramuri de administrație publică, oricât de rău împînzite ar fi cu oamenii silei, au totuși legi organice cari le fac contrabile. Dar în administrația atârnătoare de Ministeriul de Interne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]