4,909 matches
-
în scenografia lui Alin Gavrilă. Carmen, nuvela lui Prosper Mérimée din 1845 a inspirat atât opera lui Georges Bizet cât și numeroase adaptări coregrafice, care, pe tot parcursul secolului XX, au păstrat ca bază muzica lui Bizet, prelucrată în diferite suite și aranjamente, pentru spectacolele concepute de coregrafi precum Roland Petit, John Cranko sau Antonio Gades. Prelucrarea compozitorului rus Rodion Scedrin a servit coregrafului cubanez Alberto Alonzo pentru spectacolul creat de el la Bolșoi, Moscova, în 1967, special pentru Maia Plisețkaia
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
aranjamente, pentru spectacolele concepute de coregrafi precum Roland Petit, John Cranko sau Antonio Gades. Prelucrarea compozitorului rus Rodion Scedrin a servit coregrafului cubanez Alberto Alonzo pentru spectacolul creat de el la Bolșoi, Moscova, în 1967, special pentru Maia Plisețkaia. Aceeași suită muzicală a folosit-o și Oleg Danovski, în 1974, la Opera Română București, obținând un mare succes cu spectacolul său, atât la Klagenfurt ( Austria ), unde s-a dat premiera, cât și pe scena de la Bolșoi, locul unde ea fusese strălucit
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
-o și Oleg Danovski, în 1974, la Opera Română București, obținând un mare succes cu spectacolul său, atât la Klagenfurt ( Austria ), unde s-a dat premiera, cât și pe scena de la Bolșoi, locul unde ea fusese strălucit prezentată inițial. Aceeași suită muzicală a fost aleasă și de Pavel Rotaru pentru Teatrul de Balet din Sibiu, colaborând pentru decoruri cu Nicolae Drăgan și Alin Gavrilă, iar pentru costume cu Nada Panait și Rodica Kabdebo. Libretul a suferit însă mici modificări, în urma cărora
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
din ființa lui. Poate și de asta nu a lăsat înșiruirea poveștilor mai simplă. Cu un impact mai ferm. A diluat-o apelînd la cîteva mijloace ce îi sînt cunoscute și la îndemînă, la momentul de prea apăsat pamflet cu suita lui Ștefan cel Mare. Ca să îndulcească ceea ce el singur a construit. Și s-a temut, parcă, de cît de puternic a ieșit. Nu știu. Pe urmă, scena cu cei doi bătrîni - Silvia Băleanu Popa și Florin Mircea - rătăciți nu doar
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
Monza, Ploiești, Bacău dar și la Roma, în Sala „Accademica” a Conservatorului „Santa Cecilia” sau la București în Sala „Atelier” a Teatrului Național, în primele două decade ale lunii martie au răsunat câteva dintre creațiile enesciene majore; mă refer la Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară și pian, la cea de a doua Sonată pentru violoncel și pian, la ciclul de Cântece pe versuri de Clement Marot. Sunt muzicieni performeri ce probează o orientare inteligentă în pătrunderea valorilor partiturii, sunt artiști
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
când a apărut îmbrăcată într-o superbă rochie din catifea și mătase semnată Jason Wu, același designer care i-a croit ținuta pentru balul de după învestitura din 2008. Pe lângă o atmosferă de excepție, invitații s-au delectat și cu o suită de momente muzicale. Alicia Keys a surprins publicul cu o adaptare a piesei sale, Girl on Fire, pe care a transformat-o într-un adevărat omagiu adus cuplului Obama. "Eu, Barack Hussein Obama, jur solemn să îndeplinesc cu loialitate funcția
Barack şi Michelle Obama, aplaudați la Balul Comandantului Suprem by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56986_a_58311]
-
chit, tot alb, - alb, alb, alb, alb pănă la nul, până la gradul omisiunii. Ah, Moby Dick! Ah, mort și dric!“ Minunat! Constrânsă formal, imaginația capătă aripi, afirma autorul cărții, aflat atunci (1969) la a nu știu câta bravadă patafizică în suita inaugurată la inițiativa lui Boris Vian, căruia i-au urmat toți discipolii întru scrisul nostim încifrat, anapoda ca un palindrom sau avar până la minimalism și la lipogramatică, din grupul OuLiPo (ca în cazul romanului cvasi-polițist Dispariția, cu o vocală lipsă
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
modalităților, a orizonturilor, a limitărilor și a rosturilor romanului actual, cu aluzii la toată istoria narațiunii, la arta prozatorilor. Citatul bilingv introdus mai sus indică o sursă, romanul Moby Dick fiind unul din inspiratorii autorului parizian. Sunt mai mulți. Lunga suită a aluziilor dă volumului Dispariția alura unui mini-catalog al cărților cu faimă în cultura noastră a tuturor. Unii autori sunt citați prin stihuri notorii, dar cu schimbări în acord cu norma cărții. Din Mallarmus (numit ad hoc chiar așa, Mallarmus
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
refuzat la salonul națiunilor, un bicefal dintr-o specie imprecisă. Iulian Ciocan a scris o carte uimitor de profundă și de simplă în același timp, într-o formulă stilistică și compozițională pe cât de rafinată, pe atât de insesizabil literară (o suită de proze scurte care reiau personajele și incidentele). Nu ai impresia că citești ficțiune, pentru că recunoști în ea întâmplările lumii tale. Ești pe rând emoționat, prins de acțiune, de personaje, de pitorescul dialectal al limbajului. Dar îți dai seama, la
Povești din Basarabia by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5571_a_6896]
-
Abeille”, cu ajutorul lui Ilarie Voronca, unde o întâlnește pe viitoarea soție, Genviève Tissier, angajarea, apoi, la studiourile Paramount, călătoriile în Argentina, din 1929 și 1936, și experimentele sale cinematografice, momentul 1933 al apariției cărții despre Rimbaud vagabondul și al amplei suite de poeme din Ulysse, lucrul la Falsul tratat de estetică, ce va apărea în 1938... Nu sunt omise, în ajunul acestei apariții, importantele luări de poziție față de situația oamenilor de cultură sub regim comunist, cu expresia maximă în discursul rămas
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
are simțul umorului. Cînd vede că lucrurile nu ies, că s-au poticnit, strecoară o glumiță care scoate lumea din blocaj”; „Tehnica fragmentării în frame-uri pe care Purcărete o folosește ca modalitate de lucru, e pur cinematografică. Spectacolul devine o suită fluidă de cadre, la realizarea cărora contribuie cuvîntul, mișcarea, eclerajul, decorul, costumele, formele, liniile, culorile. (...) La scenă, Purcărete delimitează spațiile, le creează ca perimetre relativ independente, unele în lumină, altele în întuneric. Perspectiva centrală, de videast, îl determină să evite
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
se încurcă în formalisme, nu eșuează în sicitate. Ca romancier, autorul înțelege prea bine că fiecare dintre creatorii pe care-i conspectează „au fost oameni vii, de obicei personalități puternice și în orice caz inconfundabile”. Și nu greșește afirmînd că suita lor de portrete „s-a transformat într-un fel de roman (postmodern, firește!), avînd 36 de personaje principale”. Paradigma călinesciană nu e străină de o asemenea modalitate. Un suflu existențial pătrunde frecvent în text, spulberînd praful clișeelor, al limbajului didacticist
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
le sugereze spectatorilor o mini poveste. Atmosfera acestor povești era mereu alta, căci spre deosebire de spectacolul Saskiei Hölbling, aici se evidenția starea emoțională a respectivului moment, de cochetărie, de plictiseală, uneori cu o tentă macabră, alteori ironică etc. - de fapt o suită de happening-uri, de întâmplări adică, în care toți interpreții au fost la înălțime, dar în primul rând Rotraud Kern, care s-a dovedit o actriță de excepție, de un mare rafinament și cu o bogată paletă de posibilități interpretative
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
ele, în acest dialog, cu mișcarea unui alt corp, cel al lui Carmen Coțofană, și cum se poate transpune, într-o oarecare măsură, mișcarea lor pe un corp cu altă personalitate plastică. Spectacolele evocate, prin proiectarea unor fragmente, constituie o suită reprezentativă nu numai pentru coregrafa Vava Ștefănescu, ci și pentru unul dintre cele mai consistente filoane ale dansului contemporan din ultimul deceniu, de la noi: Julieta, de Andras Wiski, în regia lui Mihai Mănuțiu, a cărei singură interpretă (dansatoare și actriță
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
conformitate nu este suficientă pentru a recompune atmosfera proprie acestei piese, dacă un impuls interior nu străbate corpul până la vârful degetelor, imprimând fiecărui gest o fervoare romantică. Stilul acesta se însușește cu oarecare har. Baletul Les Sylphides - alcătuit dintr-o suită de pas de deux-uri, pas de trois-uri, de momente solistice și de scene de ansamblu - este abstract, nu ne povestește nimic, el doar evocă o lume a poeziei și a visului, tocmai datorită acestor forme speciale pe care i le-
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
nesperată de a se manifesta ca samurai. Cu toate acestea, unul dintre lucrurile pentru care luptă este împiedicarea unui posibil conflict militar care ar readuce în atenție condiția samuraiului ca războinic. Partea cea mai rafinată a filmului este dată de suita de ceremonialuri sobre, de întâlniri diplomatice prin care se ia decizia suprimării lordului Narintsugu. Momentele de tăcere, gesturile de politețe aproape hieratice, expresivitatea care vine din chipul litificat în mască sau cea care survine când masca este dată la o
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
realizarea celebrului diptic „Preludiu” și „Moartea Isoldei” de Richard Wagner; retorismul expresiei nu este atins de grandilocvență ci câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece dincolo de viață și de moarte. În schimb, pe parcursul Suitei de balet „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, este valorificat spectacolul coloritului timbral al muzicii. Sugestia imagistic poetică este impresionantă. Evocat timbral prin gestul lui Simonov, zborul păsării atinge în suplețe farmecul indicibil al grădinii Edenului! La cei șaptezeci de
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
CSAT? Acest subiect a fost confirmat și de alți lideri români. A existat acest subiect, pe care l-a discutat la telefon cu mai mulți lideri români însuși secretarul de stat Kerry. Este foarte posibil ca domnul Băsescu, - într-o suită mai lungă a liderilor români cu cunoaștere a regiunii, cu toate dosarele actualizate ale contactelor vechi și nuanțate între București și lumea arabă, între București și lumea israeliană - să fi venit într-o misiune mult mai angajată și mai interesantă
Hurezeanu: Băsescu, trimis cu misiune în Israel by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32918_a_34243]
-
să îndepărteze materialul considerat excedentar și să-i degaje energia interioară. Prima poezie are muzicalitatea eminesciană, pe un tipar popular el însuși lucrat de marele romantic, în sensul unui esențial repetitiv și incantatoriu. Versul e scurt și plin de vocale, suita venind cu un fel de legănare (a pruncului și a mortului, deopotrivă) peste apa care duce „unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme”... Cele două versuri din strofa finală au, în schimb, tăietură argheziană, cu un contrapunct
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
nu e scriitor în accepția livrescă a termenului, preotul născut în 1940 la Wustrow, un sat baltic din apropierea Rostockului, fiind mai obișnuit cu predica în fața enoriașilor decît cu ritmul cuvintelor puse pe hîrtie. Citind volumul, ai senzația că parcurgi o suită de memorii fruste și cu totul amabile, un fel de mărturii politicoase în cursul cărora adversarii sînt cruțați și prietenii menajați. Într-un cuvînt, Gauck e creștin prin indulgență evocatoare. Firul biografic se distinge cu limpezime: copilăria în anii postbelici
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
volumul de debut și reluat apoi, în chip de efigie, pe coperta volumului colectiv omonim) reprezintă totodată cel mai concludent eșantion pentru o demonstrație. În esență, o elegie amoroasă, ca mai toate poemele lui Iaru, Aer cu diamante convoacă o suită de adiacențe. Vogă a făcut una singură, aceea care-l plasează în descendența unei sintagme aparținând grupului britanic The Beatles. Titlul acesta ar fi, deci, o adaptare (mai fidelă decât acelea ale lui Dorin Liviu Zaharia, dar nu departe de
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
adăugat scenariului, nu reușea să îmblânzeasă ambientul. Tot astfel, și spectacolul Oanei Iuliana Albu, In/Out, interpretat de coregrafă împreună cu masteranzii de la actorie, Bianca Popescu, Mihaela Velicu, Lucian Ionescu și Vladimir Albu, nu a avut un conținut limpede, fiind o suită de scene desfășurate ca duete sau solo-uri, în care mișcările interpreților erau însă lipsite de expresivitate, cu excepția desfășurărilor spațiale mai bogate ale lui Vladimir Albu, mai multă atenție fiind acordată jocului rochiilor, voalurilor și perdelelor albe decât coregrafiei. Ivirea
Gala absolvenților 2013 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3425_a_4750]
-
a declarat Antonescu, luni seară, la B1 Tv. Întrebat dacă îi este teamă că PSD are altă agenda în ceea ce privește alegerile prezidențiale, presedintele PNL a răspuns: "Dacă îmi era teamă cred că n-am fi avut acum această discuție și aceasta suită de declarții. Dacă eu în 2014 sunt în situația unui soi de obiect, de păpușă, dacă vrea PSD-ul să candidez la preșdinție, daca nu nu, nici nu candidez". Crin Antonescu a insistat că nu are niciun fel de "ezitare
Antonescu: Dacă ajung păpușa PSD, nu mai candidez la președinție by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35296_a_36621]
-
de levantinism - cea care, împreună cu temperamentul sangvino-coleric, mă livrează irepresibil și invariabil meridionalității, capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste nevinovate exerciții de narcisism confesiv, ființa mea rămâne una caragialocioraniană, unde timiditatea conviețuiește (îngăduitor și reciproc avantajos) cu impetuozitatea afirmativă, retractilitatea hachițoasă face casă bună cu amfitrionismul exhibiționist, iar plezirismul năzuros
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
mod obișnuit ficțiunea - pasionații de istorie, cu pliurile ei, îndrăgostiții de România interbelică. Dar cei fascinați de ficțiune găsesc topite miraculos într-o singură carte, de peste 440 de pagini, aventurile unui om căruia istoria îi fracturează viața, istorisirea unor iubiri, suita de inițieri ale unui străin în „misterele Bucureștiului”. Felix Kanmacher își găsește refugiu în România grație unui protector - pianistul Victor Marcu, își achită datoria, ocupându-se de fiica lui, Virginia cea răsfățată. Rolul de „bonă” îl transformă într-o Șeherezadă
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]