2,421 matches
-
În cele din urmă, i-a închinat un ultim editorial, pe modelul celui cu Mădălina Manole. Profitând de faptul că i l-a citit lui Patriciu la telefon, l-am interceptat și noi. Iată-l. Luați-vă lângă voi un sul de hârtie igienică sau un pachet de batistuțe: Paul dragă, erai tristă Ce poți să faci în astfel de momente? Să te arunci peste coșciug? Să te dai cu capul de tastatură? Să taci și să-ți smulgi părul din
Cartianu la moartea caracatiţei Paul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19864_a_21189]
-
la cârma orașului Sumpu și, în cea de-a douăsprezecea zi din Luna a Cincea, armata principală a pornit aliniată cu strășnicie, printre ovațiile mulțimii. Magnificii războinici, a căror strălucire rivaliza cu lumina soarelui, defilau spre capitală, ca desfășurarea unui sul pictat multicolor - stindardele comandanților, flamurile, drapelele, armele și armurile. Probabil că armata număra între douăzeci și cinci și douăzeci și șase de mii de oameni, dar era proclamată intenționat ca fiind o armată de patruzeci de mii de luptători. Avangarda trupelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oameni. Citind în continuare, Katsuie începu să comenteze că, pe lângă ceea ce se vedea clar în acele numere, nu era limpede cât de multe grupe mici ale inamicului se deplasau sub acoperire. În timp ce Nobunaga și toți ceilalți îl ascultau, Katsuie strânse sulul și îl puse în fața lui. Aveau să lupte până la capăt. Hotărârea era luată. Nu mai încăpea nici o discuție. Însă era chinuitor pentru toți să stea cu mâinile încrucișate, fără a face nimic. Nici Marune, nici Washizu și nici Zenshoji nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o cameră. Clipocitul apei îi curăța urechile. Banbușii atinși de vând se loveau de fereastră. Părea într-adevăr un refugiu liniștit în munți. Într-un alcov cu pereți grosolani de lut și stâlpi din lemn de brad era agățat un sul pe care un preot Zen scrisese ideograma chinezească a cuvântului „vis”. „Cum poate sta aici fără să moară de pilctiseală?” se întrebă Hideyoshi, minunându-se la gândul unui om care trăia într-un asemenea loc. Și-și spuse că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
am trezit și m-am interesat de el, am descoperit că plecase deja. S-a sculat și a ieșit împreună cu soldații, înainte să răsară soarele. „Are o viață de invidiat,” cugetă Mitsuhide, în timp ce privea cerul dimineții. Saito Toshimitsu desfășură un sul. — A lăsat asta. M-am gândit că poate o uitase dar, când m-am uitat mai atent, am văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred că a stat treaz până-n zori, lucrând la el. — Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura avea o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,” repetă în tăcere Mitsuhide, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura avea o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,” repetă în tăcere Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând acum la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator e un lucru de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
preocupare. Continuă să deruleze sululul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă admirativ asupra lui, împreună cu Mitsuhide. Seniorul ezita să-l mai privească și îi ceru lui Toshimitsu să-l strângă. În acel moment, din depărtare se auzi prin văzduh sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
strâng în ceainărie. — Înțeleg. Nu de dragul meu rămâi. Iei cu tine echipamentele acelea de ceai scumpe și trebuie să stai la noapte aici, ca să le păzești. — N-am să vă contrazic, stăpâne. — Vorbești sincer, râse Nobunaga. Întorcând deodată capul, privi sulul agățat pe perete. — Mu Ch'i e foarte valoros, nu-i așa? În zilele noastre, rareori mai vezi un asemenea talent. Am auzit că Sotan are o pictură de Mu Ch'i, intitulată „Corăbii revenind din porturi depărtate”. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dacă merită cineva să aibă un tablou atât de vestit. Dintr-o dată, Sotan râse zgomotos, ca și cum Nobunaga n-ar fi fost de față. — De ce râzi, Sotan? Tânărul îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să-mi ia sulul de Mu Ch'i, cu una din stratagemele lui abile: „Merită cineva să aibă unasemenea tablou?” E ca și cum ar trimite agenți provocatori într-o provincie inamică. N-ar strica să-ți păzești prețioasa cutie de ceai din lemn de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Popescu, Editura Univers, București, 2002. 115. Jakobson, Roman, Lingvistică și poetică, în Probleme de stilistică, Editura Științifică, București, 1964. 116. Jakobson, Roman, Poezia gramaticii și gramatica poeziei, în Poetică și stilistică, Editura Univers, București, 1972. 117. Jansen, Monica, Il dibattito sul postmoderno in Italia, Cesati Editore, Firenze, 2002. 118. Jauss, Hans Robert, Istoria literară ca provocare a științei literaturii, în Viața românească, nr. 10, 1980. 119. Jauss, Hans Robert, Experiență estetică și hermeneutică literară, trad. de Andrei Corbea, Editura Univers, București
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Tarabac, Editura Polirom, Iași, 1998. 206. Scarlat, Mircea, Istoria poeziei românești, vol. IV, Editura Minerva, București, 1983. 207. Schaeffer, Jean-Marie, Qu’est-ce qu’un genre littéraire?, Éditions du Seuil, Paris, 1989. 208. Schultz-Buschhaus, Ulrich, Critica e recupero dei generi. Considerazioni sul „moderno” e „postmoderno”, în Problemi, periodico quadrimestrale di cultura, 101 / gennaio-aprile / 1995. 209. Simion, Eugen, Scriitori români de azi (I), Editura Cartea Românească, București, 1984. 210. Simion, Eugen, Scriitori români de azi (IV), Editura Cartea Românească, București, 1989. 211. Simion
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
congelatorul și frigiderul etc. Adevărul este însă că de dragul acestor tineri vizitatori, mă așteptam la mult mai mult de la expoziția despre "Epoca de Aur": aș fi vrut să văd cel puțin o parte din următoarele embleme ale ei: șiragul de suluri de hârtie igienică grosolană, de culoarea hârtiei de sac, săpunul Cheia, prețiosul, rarul și unicul detergent, Dero, un raft de cutii de creveți vietnamezi, care umpleau rafturile goale ale magazinelor alimentare, un borcan de mazăre mijlocie, un pachet de tacâmuri
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sviluppo non suscitare îl socialismo per una maggiore libertà concretă, contro îl capitalismo (che toglie mezzi di sviluppo e quindi libertà), d'altra parte îl socialismo, assimilato per l'ordinamento economico da un liberalismo non più liberista, risorgeva là entro sul piano etico-religioso"20. Ancoră una volta emerge limpidamente che soltanto l'aggiunta religiosa alla morale e alla socialità siano da Capitini înțese come elemenți dotați di una cromatura unică, în grado di dissolvere per sempre l'antropologia fascista, accelerandone îl
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
epoche. Torniamo, per esempio, a Capitini. Senza dubbio nella sua sterminata produzione saggistica e divulgativa îl dialogo con la realtà è serrato e, în ciò anti-idealisticamente, vi è refrattarietà verso l'universale, così come verso la formulazione di verità assiomatiche. Sul limitare di tale approdo, però, Capitini și blocca, non senza riconoscere all'illuminismo, al liberalismo, al socialismo îl merito di aver contribuito a sconfiggere, ancorché non del tutto, gli elemenți dogmatici, autoritari, istituzionali, mitologici della religione. Di quella stessa religione
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
privilegiați della polemică capitiniana). La differenziazione delle funzioni sociali, sempre più spința e prodromica a quel che sarebbe nei giorni noștri diventato îl tirannico dominio delle "tecnocrazie", necessita di ben altra attenzione. Richiede un'opzione di cambiamento radicale non solamente sul versante pedagogico e culturale, mă anche șu quello economico. Ossia laddove frequentemente Capitini și arresta. Eppure, la traccia della Modernità era chiara: costringere l'individuo, secondo dispositivi sempre più spersonalizzati, a dipendere dal comandamento della concorrenza, trasformandolo în consumatore che
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
îl contenuto affettivo e/o cognitivo e/o morale dei valori. Se și bloccasse a questo stadio dell'elaborazione, rimarrebbe schiavo di pre-giudizi spesso escludenti, privi pertanto di ogni salutare tensione socio-pedagogico-politica. Îl suo sforzo, viceversa, deve consistere nell'intervenire sul vasto campo della cultură complessiva della società, al fine di garantire un crescente grado di adesione ai valori veicolati dall'utilizzo nonviolento del linguaggio. Nela prospettiva capitiniana ciò è possibile attraverso l'apertura al "tu", che, sottintendendo îl "tutti" (e
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
în Capitini îl legato evangelico, laddove la philia lascia îl posto all'agape. Îl mandatum novum degli Evangeli rovescia la posizione del philos classico, ben riassunta da Aristotele. Non bașta îl disinteresse, la gratuità, l'affermazione della supremazia del dare sul ricevere ecc. Con la philia i distinti non și toccano, rimangono tali. Solamente con l'agape gli assolutamente distinti vengono uniți. "La sua dinamică și svolge în una direzione opposta a quella della philia classica. Ed è un amore tanto
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
poesia insegna alla prosa non solo îl valore di ogni singola parolă, mă anche la mercuriale velocità degli schemi mentali della specie umană: le suggerisce alternative per la composizione lineare, la stimola ad omettere l'ovvio, le insegna l'insistenza sul particolare e la tecnica dell'anticlimax. Soprattutto, poi, la poesia sveglia e alimenta nella prosa quella sete di metafisica che distingue un'opera d'arte dalla letteratura corrente"49. Come ha suggerito Silvia Pavan, tra i più attenti interpreți del
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
di metafisicamente esiliato e nomade. La salvezza viene pertanto dalla Bellezza di Dio, raffigurata oracolarmente dal linguaggio (dalla Parolă) nella poesia. Attraverso le parole del poeta, l'uomo nomade ritrova quello splendore scorto solo parzialmente nella storia e și incammina sul sentiero (la retta via), certo di aver scelto la giusta direzione. Leggendo poesia, ammirando la Bellezza - che può derivargli solamente da una parolă liberata da conformismi e torsioni narcotizzanti - l'uomo non soltanto viene a contatto con i verși del
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Come portare nella società la Legge di una parolă non banalizzata, posto che la vită inizia quando incominciamo a parlare? Mă, soprattutto, come portare la Legge della parolă senza cedere alla nostalgia falsamente rassicurante delle utopie totalitarie del Novecento, edificate sul rigetto della Legge della parolă, e fondate invece sulla follia lucreziana del "tutti vogliono tutto"57? L'urgenza principale risiede nello smarcarsi dalla menzogna della nozione di libertà per come oggi declinata, che ha ridotto l'uomo a una pură
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
valido per chiunque. Gli imperativi, a loro volta, si scindono în ipotetici e în categorici. Questi ultimi assumo la forma del 'devi' puro e semplice, di legge etică. I. Kant, Fondazione della metafisica dei costumi, Paravia, Torino, 1954, p. 70. Sul punto și veda anche la teși di M. Catarci, Îl pensiero disarmato, cît., pp. 44-45, che di Capitini richiama questo aspetto autodefinitorio, connettendolo intimamente con la quasi inevitabilità dello sbocco anti-istituzionale quando și prendano le messo dalla teoria della compresenza
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
e îl perdono dei peccati, cominciando da Gerusalemme" (Luca 24, 47). La citazione letterale è tratta da ĂĂ. VV., La sacra Bibbia, cît., p. 1693. 40 F. M. Dostoevskij, I fratelli Karamazov, Volume I, Garzanti, Milano, 1993, p. 351. 41 Cfr. sul punto l'analisi condotta da F. Cassano, L'umiltà del male, Laterza, Roma-Bari, 2012, p. 9 (Cassano fă tuttavia riferimento a un'edizione del romanzo diversă da quella che abbiamo innanzi citato). 42 M. Tronti, senza titolo, în ĂĂ. VV
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Romă, 1945, pp. 4, 6. 4 Lev Trotsky, Ecrits 1928-1940, vol. ÎI, Quatrième Internaționale, Paris, 1958, pp. 5-6. 5 Ibidem, vol III, p. 397. 6 Idem, "E oră?" în Scritti 1929-1932, Montadori, Milano, 1968, p. 339. 7 Palmiro Togliatti, Raporto sul fascismo, Datanews editrice, Romă, 1955, p. 5. 8 Idem, "A proposito del fascismo" (1928), în Societa, nr. 4, 1952. 9 Renzo de Felice, Le interpretationi del Fascismo, Editori Laterza, Bari, 1995, p. 67. 10 Paul A. Baran, Paul M. Sweezy
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
în viziunea lui Antonio Gramsci, rezumatul tezei de doctorat, http://www.unibuc.ro/studies/index.php?path=Doctorate2015Martie%2FCRISTEA+DRAGULIN+IOANA+-+Risorgimento+în+viziunea+lui+Antonio+Gramsci/, p. 43. (accesat 29.05. 2015) 17 Antonio Gramsci, Enzo Santarelli (îngrijita de), Sul fascismo, Editori Riuniti, Romă, 1973, p. 20, preluat din Ioana Cristea Drăgulin, "Risorgimento", op. cît., p. 43 18 Ibidem. Bibliografie Baran, A. Paul, Sweezy, M. Paul, Îl capitalismo monopolistico, Einaudi, Torino, 1968. dimitrov, Gheorghe, La Terza internaționale, Romă, 1945. Dobb
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]