12,131 matches
-
de înțeles că o păstrez. N-a insistat. Am pornit. În continuare nu vorbește cu mine, dar la asta făceam față cu brio. În locul replicilor tensionate, al mingilor ridicate la fileu și al concluziilor-sentință preferam să tac. Acum însă era supărat cu motiv. Conducea nervos, cu mâinile încleștate pe volan, privind numai drumul din față. Îmbătrânise un pic. Probabil, exact cât mine. Era mai slab și nu-mi amintesc să-i fi știut vreun fir de păr alb. Încercam să-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se întristeze prea tare și am întrebat-o, arătând niște nasturi mici, maronii. — Și ăștia? Fața i s-a încrețit iar. — Sunt de la șlițul pantalonilor. A început să râdă și am zâmbit și eu, dar Năsturel, care-o auzise, mieuna supărat pe hol și mama a deschis ușa ca să-l lase înăuntru. Mi-am schimbat în viteză poziția pe canapea și, pentru prima dată, m-am bucurat că purtam fustă - o dovadă de respect pentru mătușa, după părerea mamei -, fiindcă am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să-i explice? Era prea complicat chiar și pentru noi, români fiind, darmite pentru un străin. În plus, englezul lăsa mereu bacșiș când vedea restul în monedele pe care încă nu le învățase. Așa că, dacă noi eram fericiți, de ce să supărăm clientul generos și să îl corectăm? Bine că ne înțelegeam. Noi nu predam româna. Iar lecția ne-o învățaserăm: străinului, restul nu i se dă niciodată în bancnote. Când nu pricepea ceva, englezul, amețit de viteza cu care i se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alergând mai să-și piardă basca. În goana sa, i se prinsese de haină o bucată de beteală care flutura după el. Era pentru prima dată când ieșea din piață cu mâna goală. Mai târziu, măcelarul ne-a povestit că, supărat că engle zul nu îi gustă din produsele proaspăt făcute, nu s-a putut controla când l-a auzit cerând din nou, chiar și în ajun de sărbători, doi bucate de pastramă. Și-a pierdut cumpătul și i-a spus
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pentru că i am lăudat mereu felul cum conduce. De data asta îmi pare însă exagerat de agitat. Bună ziua, domnule Farcaș, cum e treaba? Să trăiți, merge bine. Pornim? întreb. Da, numai o clipă, trebuie să folosesc toaleta. Dacă nu vă supărați, zice. Ana Marian O ieri spre dimineață Îmi place mult în 74. Au scaunele înăltuțe, așa că stau ghebos cu barba priponită-n bar și-mi fac ple tele cortină în jurul paharului și sorb acolo-n legea mea și mă doare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
el. Dispare. Nu îl caut cu privirea pentru că știu că trebuie să fie pe aici, pe undeva. Îmi termin duhovnicescul ritual și o iau spre ieșire. Afară dau peste Anica; mă întreabă timidă: Ce a făcut băiatul meu, v-a supărat cu ciucurele ăla? Zâmbesc. Nu, nu m-a supărat deloc. Mă duc să iau lumânări, mă închin și plec. Pe banca din curte îl văd cum meșterește ceva. Îmi fac curaj și mă așez lângă el. Își vede în continuare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că trebuie să fie pe aici, pe undeva. Îmi termin duhovnicescul ritual și o iau spre ieșire. Afară dau peste Anica; mă întreabă timidă: Ce a făcut băiatul meu, v-a supărat cu ciucurele ăla? Zâmbesc. Nu, nu m-a supărat deloc. Mă duc să iau lumânări, mă închin și plec. Pe banca din curte îl văd cum meșterește ceva. Îmi fac curaj și mă așez lângă el. Își vede în continuare de meșterit. Mă ofer să îl ajut. Uite, dă-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care nu sunt cuminți? iscodeam eu cu mare interes, deoarece ăsta era un subiect veșnic și tare fierbinte. — Și ei. — Dar... Dacă ei tot nu sunt cuminți... căutam eu să înțeleg. — Pentru că nu sunt cuminți, îngerii lor sunt ceva mai supărați pe ei, pentru toată bătaia de cap pe care le-o dau. Ne întorceam de la scăldat. Adică noi, Plutonul lu’ Nea Aurică, cum ne botezase satul, și cu alți copii de prin vecini. Traversam lunca gălă gioși și plini de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
las cu bine, televiziune națională, poate-ți pui creierul la treabă! Doamne ajută! Sa trecem acum la celelalte televiziuni, așa-zise comerciale. Dar dacă le spui cumva că produc emisiuni numai pentru bani, dar care nu fac "doi bani" se supără tare. Unde mai pui că se autointitulează și ele televiziuni naționale. Nimic Împotriva titulaturii, numai că și În spatele ei trebuie să fie ceva național, adică pentru oamenii cărora le iau banii. Și, În general, credem că televiziunile comerciale ar trebui
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
oriunde, nu numai acasă, dar bucățile acelea frumoase din trupul mamei țară plâng și rănile lor dor cumplit și abandonarea alor tăi este monstruasă și, cu părere de rău, văd că de 14 ani Încoace asta faceți, ba să nu supărați pe unul, ba pe altul, ultima găselniță fiind NATO. Mai nou, neamurile care vor să ne viziteze trebuie să aibă 500 Euro În buzunar ca nu cumva să n-avem ciorbă să le dăm și ei să fie nevoiți să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
găselniță fiind NATO. Mai nou, neamurile care vor să ne viziteze trebuie să aibă 500 Euro În buzunar ca nu cumva să n-avem ciorbă să le dăm și ei să fie nevoiți să cerșească. Și asta ca să nu ne supărăm noii prieteni, care ne acceptă cum vor ei, nu cum suntem noi. Domnule Prim Ministru și onor Guvern și partid de guvernământ, nu discerneți oare nici un pic ce faceți, că de ce-ar trebui făcut nu mai vorbesc ? „Iubirea” - spuneau
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să fugim în pădure!" Cineva se mișca, în liniște, în spatele ei. Dar, nu, nu. Nu era nimeni. Nici o umbră. Țipenie. Numai vântul care mișca totul. "Prea mult am stat îngropată în casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe soacră-mea." Ieși pe poartă, în drum, și-ntorcând spatele orașului și casei, începu să adulmece ca o vietate slobodă, scăpată din țarc, apoi porni înainte spre foșnetele grele ale colinei ce urca sub apăsarea metalică a cerului către pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alungă urâtul, șoptea deschizând larg ochii. De ce mă privești așa? Cum te privesc? Nu știu cum. Mereu mă privești așa. Parcă mă împungi. Ți se pare. Bine, fie cum zici mata... Să lăsăm asta. Adică, ce vrei să spui? Nimic. De ce te superi? Nu mă supăr, dar mă tem să nu-mi pierd sufletul când te aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul cu-atâta frumusețe în jur. Voiam să te-ntreb ce-ai visat. Ai vorbit prin somn. Vorbesc prin somn? Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deschizând larg ochii. De ce mă privești așa? Cum te privesc? Nu știu cum. Mereu mă privești așa. Parcă mă împungi. Ți se pare. Bine, fie cum zici mata... Să lăsăm asta. Adică, ce vrei să spui? Nimic. De ce te superi? Nu mă supăr, dar mă tem să nu-mi pierd sufletul când te aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul cu-atâta frumusețe în jur. Voiam să te-ntreb ce-ai visat. Ai vorbit prin somn. Vorbesc prin somn? Câteodată. Și ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Voiam să te-ntreb ce-ai visat. Ai vorbit prin somn. Vorbesc prin somn? Câteodată. Și ce spun? Nu se-nțelege. Ești dată naibii! Cum adică? Mă dai naibii!? Nu vrei să-mi spui. Te ascunzi. Hai, hai, nu mă supăra. Eu, de tine!? Sau, tu, de mine! Mamă, dacă am să-ți spun că, așa cum ești, mi-ești mai dragă ca mama mea, n-ai să crezi. Pe mama abia o țin minte. M-a lăsat de mică și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te, du-te. Poate dai de bucluc. Poate găsești un cerb cu stea-n frunte sau o vidmă năzdrăvană. Ești tânără. Trăiește-ți viața. Du-te. Chiar nu te superi? Ce ți-ai pus în gând du-te să faci. E mai mare păcat să păcătuiești cu gândul. Dar eu nu mi-am pus nimic în gând, dădu ea înapoi, speriată. Nu știu ce vrei de la mine. Nimic, stărui bătrâna. faci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în treacăt, apoi, cuprinsă parcă de-o oboseală leneșă, i se lăsă moale de gât. Știi... tu ești un băiat tare bun. Tare, tare bun. Într-o zi am să-ți spun mai multe, acum nu pot. Să nu te superi pe mine. Nu știu de ce să mă supăr, dar nu înțeleg misterele astea. Nu cumva... Măgarule! Ești un măgar! Ce-ți trece prin cap? Atunci ce-s misterele astea? protestă Miluță ofensat, și-i atinse ușor obrajii cu vârful buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
leneșă, i se lăsă moale de gât. Știi... tu ești un băiat tare bun. Tare, tare bun. Într-o zi am să-ți spun mai multe, acum nu pot. Să nu te superi pe mine. Nu știu de ce să mă supăr, dar nu înțeleg misterele astea. Nu cumva... Măgarule! Ești un măgar! Ce-ți trece prin cap? Atunci ce-s misterele astea? protestă Miluță ofensat, și-i atinse ușor obrajii cu vârful buzelor, mirându-se singur de îndrăzneala sa. Nici un mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-s misterele astea? protestă Miluță ofensat, și-i atinse ușor obrajii cu vârful buzelor, mirându-se singur de îndrăzneala sa. Nici un mister. Erika trebuie să plece într-un loc și vrea s-o însoțesc și eu... Dacă-ți spun, te superi și nu-mi dai voie. La o petrecere la care s-ar putea să vină și fratele tău... Tom!? Da. S-ar putea, nu știu. M-a rugat Cerboaica. Bine, dar de ce nu merge ea? Sau de ce nu merg eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai rău ca bătrâna. Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și maică-ta, și toți. Judecă singură! M-ai luat, m-ai pus pe drumuri, și-acu, ce vrei. Te superi pe mine că umbli cu capu-n nori? Ce-s vinovat eu sau mama, care nici nu știe ce faci tu! Minți! Adică... Știi că ai haz? Îmi pare rău că mi-ai mai dat hainele lui Tom. Unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ai stricat tot cheful. Măi, măi, măi, se minună el. Grozav le-a mai potrivit cine le-a potrivit! Se gheboși cu capul între umeri, supus, umilit și intrigat, nemaiînțelegând nimic. Se pomeni făcând drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut să te supăr. Nici eu, crede-mă, se dezvinovăți ea. Atunci ce facem? Nu mergem? Vreau să văd și eu balul ăsta. Dacă-i bal, bal să fie! Aș avea poftă de dans. Foarte bine! Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
măi, se minună el. Grozav le-a mai potrivit cine le-a potrivit! Se gheboși cu capul între umeri, supus, umilit și intrigat, nemaiînțelegând nimic. Se pomeni făcând drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut să te supăr. Nici eu, crede-mă, se dezvinovăți ea. Atunci ce facem? Nu mergem? Vreau să văd și eu balul ăsta. Dacă-i bal, bal să fie! Aș avea poftă de dans. Foarte bine! Du-te! Bine, dar singur... Cum să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu noi. Unul singur. Numai unul, se rugară în cor. Dădu să se strecoare pe lângă ei, să plece, dar se simți înghesuită din toate părțile, apucată de mâini, izbită de răsuflările fierbinți și nesuferite. Lăsați-mă-n pace că mă supăr, îi înfruntă, zbătându-se să scape. Vă arunc în stradă pe toți. Idioților! strigă Invalidul, bătând cu pumnu-n tejghea. Ce-i asta? Ia te uită! Cerboaica e gata să-mpungă! Prinde-o, mă! I se păru că întreaga încăpere zvâcnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Altu-n locul lui... Dar ce să mai vorbească, dacă nici lui nu i-a trecut prin cap când l-a văzut că-i face semn să-l pună în gardă și-i ia lopata din mână, ca și cum s-ar fi supărat pe el că-i neîndemânatic și umblă încet?! Ha-ha, al dracului! izbucni mecanicul, și se izbi cu palma peste frunte, pricepând figura. Deștept. Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]