2,627 matches
-
a sosit. Trebuia să nu-l lași să te lase! Și să pleci tu cu El în Palatul Vulturilor de Cleștar! Aveam și noi acum o Mesageră în Soarele mișcării. Iar am ratat întâlnirea la Cina din Miercurea Cenușii! Zise supărată Președinta femeilor cu pălărie neagră pe cap. - Jur pe Sol! Jur pe Sol! Sol! Sol! Sol! Strigau Doamnele în roz. Apoi, în replică, răspundeau în cor și Doamnele de bine: - Vrem bărbat! Vrem bărbat! Sânge negru de bărbat! - Care negru
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
cap. Dar voi pentru care copil vă luptați acum? Pentru Dionysos-copil, o reminiscență din Aristocrația Neagră compusă din cele 13 familii, cele mai bogate din lume? Sau pentru Copilul care joacă Dame, o altă reminiscență din Familiile regale europene? Întrebă supărată Președinta femeilor cu pălărie galbenă pe Președinta femeilor cu pălărie albă. - Copilul negru are nevoie de dreptate. Copilul alb are nevoie de afirmare. Copilul roz are nevoie de stabilitate! Luptați-vă fiecare pentru prințul vostru, doamnelor! Și lăsați Copiii să
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
acum titanidele astea înfierbântate și învăluite în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap? Am îndrăznit eu să o întreb pe nobilă Doamnă, dar fără succes, căci răspunsul întârzie să vină de la balcon. Supărată că nobila doamnă n-a vrut să-mi răspundă la întrebări, i-am spus chiar așa: Vă veți întreba, poate: sunt eu oare vreo Prințesă sau zeița Dike, mama justiției, ca să vă întreb cine conduce politica mondială și cine împinge
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
ci și psihicul. A devenit depresiv, închis în sine, introvertit, uneori suspicios chiar și cu cei care îl iubeau, dar totuși corect, responsiv, veșnic oferind o mână întinsă spre ajutorarea celor care îl solicitau. Deseori, l-am simțit obosit, blazat, supărat chiar, dar precum acel armăsar din poveștile copilăriei noastre mânca „jăratec” și se metamorfoza într-un om plin de energie, de farmec, de bunătate... Un fel de pasăre Phoenix! Evadând din izolarea autoimpusa se contopea cu lumea și făcea minuni
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
scuzându-se totodată că „Sultănica” este prima lui nuvelă, operă de debut, în care evocă motivul erotic în viziune romantică. Și n-au terminat discuția despre domnișanca tristă din iubire, fata Stancăi, că pe portița din dosul conacului apare, deloc supărată, Sultănica, de o eleganță orbitoare, într-un costum național, țesut în război de mama Stanca, cu motive florale și geometrice, maramă țesută din fire subțiri de borangic, frumos ornamentată, iar pe frunte, fesul de catifea neagră brodată în filigran. în urma
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
din mână-n mâna, niște „buchetele albastre”, nu de flori Albastrele, ci de stegulețe albastrele, pe care era scris: „Prietenul vostru: William Brânză!” ...Soția-mi zice repede: „Eu nu pun mâna pe așa ceva de Ziua României!” ...O altă doamna zice supărată: „Nesimțiții! Stegulețe cu Tricolorul nu puteau să ne dea azi? L-aș fi păstrat și eu ca amintire. Poate că aș fi prins și o semnătură de la Artiștii noștri...” Auzind-o, chiar mi-a sărit muștarul! M-am ridicat și
PARTIDELE, PANA SI DE ZIUA NOASTRA NATIONALA... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357988_a_359317]
-
mere și dulciuri împărțite de Lucica și Ioana, învățătoarea care-i însoțise și care intrase cu sacoșele pline... - Haideți toți la masă! Uite, Ioana! Tu ai scaunul lângă mine și... - Da, de unde până unde, întâmplarea asta cu...?! a întrerupt-o, supărat și destul de lipsit de maniere, nea Petrică, privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în direcția Ioanei, soția lui, care părăsise domiciliul conjugal cu aproape un an în urmă. - Nu! Nu este chiar o simplă întâmplare, domnul meu! îl
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
unor confrați că piesa e gata. Aici era liniște, putea să se concentreze. N-apucă însă să scrie decât un rând și călimara cu cerneală se răsturnă, pătând mândrețea de scândură netedă și albă. Atunci maestrul se sculă repede și supărat, n-a mai scris nimic. I-a fugit toată inspirația. I s-a părut că e un semn rău. Ca să se răzbune, luă tocul și scrise: „Toate meseriile necurate lasă pete.” Când se adunară toți ai casei, începură să râdă
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
de o parte și de alta creștea stuf care îl incomoda la scosul peștelui din apă. A intrat în lac și cu apa până la genunchi, Paul a reușit să aducă pe mal un crap de peste 35 cm lungime. Cel mai supărat era Andrei, pentru că bibanul lui rămăsese pe un loc codaș. Ambiție de pescar adevărat. Așa, am putut să le dăm de lucru și doamnelor. Cum cele tinere s-au oferit să curețe peștele, băbuța mea a scăpat din nou de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
-s pustii Țipă așteptarea și în geam să știi! Nu mai sunt soluții, vorbe ce se spun Caușul cu lacrimi, unde să îl pun? Pietre ard în soare parcă-ar fi himere Liniștea coboară doar cu a Ta vrere. Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme Amintiri se-aștern peste a lui urme Se mai scriu dureri, uneori pe ceas, Ticăie algebric, asta i-a rămas... În livadă vișini au crengi aplecate, Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate Graurii mănâncă fără
DE VEGHE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357738_a_359067]
-
Dar spre seară, minunea se împlini și sună telefonul. - Alo! Radule, mă întreabă cine este? Cu vreo jumătate de oră în urmă am avut o discuție despre ceva ce nu trebuia el să facă și a făcut. Adică eu eram supărată, iar el acum era, Radule. Se mai întâmplă! - Este domnul Marian Sechelarie dragă. - Spune domnule Marian! A făcut o pauză, parcă prea lungă, în sfârșit a continuat. - Am fost, doamna! - Și? - Și mi-a spus că această formă de a
EMA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358497_a_359826]
-
altă colegă la plimbare? i-o aruncă furioasă Aveline. - Ah, asta era, acum înțeleg reacția ta. Ești geloasa. - De ce aș fi geloasa pe unul că ține sau pe ea? - "Unul ca mine"! Vai, după cum îmi vorbești este limpede că ești supărată, dar chiar nu reușesc să pricep. Doar tu singură mi-ai dat de înțeles că ești disponibilă, si ca ma plăci. În fond, sunt bărbat și pot caută oricând și alte prezente feminine. - Brigitté îmi este prietena, indiferent de ce crezi
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
carte... fiecare-și făcea parte. - Vino, dragul meu, acasă, să citesc, să scriu, mă-nvață! Mi s-au înmulțit dușmanii, de când tu îmi trimiți banii. Mi-e plin de riduri obrazul, c-am trăit tot cu necazul și sunt tare supărată, că nu mai cred eu vreodată c-aș putea să te mai văd prin ogradă, îndărăt. - Vin la vara viitoare, îi scria într-o scrisoare fiul ei de ani plecat socotit un om bogat. O vecină mai de treabă totdeauna
REÎNTÂLNIREA AMÂNATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344669_a_345998]
-
Daaa...ce ne facem moș Andrei ? Nu sunt acte-n primărie . Moș Andrei proptit în bată Priveste-n vale de vreun ceas , Spune-o vorba mai urâtă Despre hoții de pripas , Scuipa și se șterge bine Și pleaca-ncet tot supărat. Da vorba spusa-i despre cine ? Că nici primarul nu-i din sat . Emil Susnea București Ian. 2009 Referință Bibliografica: NECAZ / Emil Șușnea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1226, Anul IV, 10 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
NECAZ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350693_a_352022]
-
să plângi Pentru sufletul meu Sufletul meu pe care l-am vândut Și tu ai să înțelegi ce înseamnă să iubești o țară Aici printre străini, departe de România mea. Tu ai să râzi de mine Eu am să plâng Supărat, m-am săturat De străinătatea asta Și strig în noapte După tine draga mea! România mea. Așa se vinde sufletul, române! Așa a fost Și așa va rămâne Ieri, azi și mâine În vecii vecilor Așa se vinde sufletul Ca să
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
reînvie memoria acestui artist de excepție, Dimitrie Sevastianov. La întoarcere, călătorim înghesuite peste poate, într-un microbuz. Navetiștii elevi de la Isaccea se întorc acasă. La debarcader, ne îmbarcăm pe bac. E foarte frig și un vânt ostil. Dunărea e tare supărată. Nori amenințători stau deasupra ei, parcă dinadins. Rândunele nervoase săgetează apa, foarte aproape de suprafață. Valuri încălecate se întrec cu bacul. Dobrogea e un ținut magic foarte, foarte frumos. Colinele foarte line sunt verzi. Munții de granit sunt despicați în multe
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
vei fi! Dar nu este nimeni pe aici? Unde sunt ai Daciei fii! Altădată eram primit cu alai mare. E drept! Nu-l mai merit oare? Dar unde, unde este Dochia? Unde este al meu nepot? Unde e Vezinas? Sunt supărați socot. Ei! Olaci, străjeri, unde sunteți, unde? ( La strigătul lui Decebal, dinspre dreapta și fața scenei vine trist, abătut și cu capul în jos bătrânul Olac,în seama căruia este lăsat spre îngrijire Ionuț.). Hei! V-ați pierdut capul? Răspunde
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
pasul, domnu' Sebastian. - Nu mor caii când vor câinii. - M-ai făcut câine, domnu' Sebastian. - Nu. Ți-am spus doar un proverb. De ce simt unii oameni nevoia să mărească suferința altora când îi văd la necaz? Am plecat mai departe, supărat mai mult pe mine decât pe el. Pentru că răspunsesem la o provocare, cu o altă provocare și ne despărțiserăm ca doi dușmani, ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Dar atunci pe loc nu am găsit nimic altceva mai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
o priză de două sute douăzeci de volți, amândoi sunt precipitați și speriați. Dar nu. „Nu e ceea ce crezi!” Este o plăsmuire, este himeră, este fata morgană. Pe când încercam s-o potolesc pe nevastă-mea, ea a luat o mutră de supărată și a sunat-o întâi pe mama, să-i reproșeze că nu mi-a dat educație, că sunt un golan, un afemeiat, un mitocan, un mincinos. Apoi a aflat soacră-mea, apoi soră-mea, apoi cumnata mea, apoi verișoara de la
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
vară când copiii adunau printre rădăcini groase de copaci bureți albi, râșcovi, hribi și gălbiori. Nu mai e nici urmă de fragi, căpșuni, afine și zmeură, după care umblau copiii veseli, cu cănițe în mână călcând iarba din fânețurile oamenilor supărați că vor cosi cu greu la vară iarba bătătorită și încâlcită de copii... Sunt uimit că văd prin întuneric din ce în ce mai clar și-mi par toate mai limpezi. Văd un iepure, departe într-o râpă, ca un ghemotoc negru, sărind ca
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
abis. Observ de la o vreme, că te închini mai des... Tu crezi cumva că Domnul, se joacă cu-a ta soartă? Hai, nu mai plânge! Domnul de sus te-a înțeles Și-ar vrea să râzi ferice. Nu mai sta supărată! - Doar știi c-o plâng pe mama. De ea n-am avut parte... Cinci ani eu împlinisem, atunci când a plecat. Și... nu va fii aicea să mă învețe carte... Nici nu o mai țin minte, dar... cu ea m-am
DE CE TOT PLÂNGI? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360353_a_361682]
-
departe spre sala de curs. Zicea că se grăbește să revadă înainte de a începe ora cursul anterior pe care nu a mai avut timp să se uite. - Mă mir. Ce s-o fi întâmplat cu ea? - Mi s-a părut supărată. - De ce? - Dacă intrăm în sală aflăm precis. - Desigur, și Deea l-a luat de mână pe Robert cum face orice fată îndrăgostită, pornind spre sala ce curs. Manifestările Deei erau naturale, fără nicio falsitate, din instinct. Chiar dacă Robert nu i-
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
prietenă, mai ales că banchetul la care au participat i-a facilitat o cunoaștere mai bună a colegei de grupă, iar prin discuțiile din timpul nopții și-a dat seama că au multe afinități comune. - Andrada, am auzit că ești supărată. Ce s-a întâmplat?o luă în primire Deea de cum și-a întâlnit prietena. - Eu? De ce să fiu supărată? Cine ți-a spus? - Roby te-a văzut supărată și grăbită să intri în sala de curs când ai trecut pe lângă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
grupă, iar prin discuțiile din timpul nopții și-a dat seama că au multe afinități comune. - Andrada, am auzit că ești supărată. Ce s-a întâmplat?o luă în primire Deea de cum și-a întâlnit prietena. - Eu? De ce să fiu supărată? Cine ți-a spus? - Roby te-a văzut supărată și grăbită să intri în sala de curs când ai trecut pe lângă el. - Nu sunt supărată, replică ea puțin iritată. Am văzut că te așteaptă și m-am gândit să nu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
dat seama că au multe afinități comune. - Andrada, am auzit că ești supărată. Ce s-a întâmplat?o luă în primire Deea de cum și-a întâlnit prietena. - Eu? De ce să fiu supărată? Cine ți-a spus? - Roby te-a văzut supărată și grăbită să intri în sala de curs când ai trecut pe lângă el. - Nu sunt supărată, replică ea puțin iritată. Am văzut că te așteaptă și m-am gândit să nu vă deranjez intimitatea. - Ce intimitate, Dadi? suntem doar prieteni
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]