6,212 matches
-
acestor artificii de concepție: "lui văru-meu tipul cu geaca dintr-un/ mai vechi instantaneu îi stă bine/ supărat pe viață e colosal băiatu' ăsta/ când vorbește despre pupe cei patru bunici Ťde culori diferiteť călătoriile/ lui în capitala cu femei superbe/ care latră/ e mai haios decât o mașină la scară/ și nici berea blondă/ nu-l lasă rece." Nu cred că mai e o surpriză pentru nimeni că reușitele certe ale volumului Klein spuse Klein se ivesc începând din locul
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
Cronicar La începutul anului, Cronicarul a urmărit pe postul RTL cîteva dintre regulile împrospătate din codul bunelor maniere în Europa. Atenție la telefonul mobil: este un intrus într-o discuție, o prezență dezagreabilă, indiferent ce superbă melodie i-ați alege. Așadar, trebuie să fie nevăzut și mut. Dacă e obligatoriu totuși să răspundeți, sînt obligatorii și scuzele. Nepoliticos, chiar jignitor este să-l țineți pe masă, fie ea și masă de ședințe. l La masa cealaltă
Codul bunelor maniere by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9960_a_11285]
-
luate importante decizii istorice. După apariția monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ștefănescu este omul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confrați, invitat și celebrat cu fast în orașele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ștefănescu se află mereu în centrul atenției, prezența sa într-un loc este imposibil să treacă neobservată. Chiar și cei care își propun să îl ignore ajung până la urmă să își piardă cumpătul, încep să-l vâneze cu
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
bărbie voluntară - totul degajînd un aer adolescentin, aproape feciorelnic. l Plecarea ei lasă un gol imens în tapiseria românească. l Acțiunea se desfășoară la începutul secolului, pe o durată de 40 de ani. Note de călătorie l Budapesta pare o superbă regină care ține sub largul ei malacov frumusețea unor monumentale edificii, cu largi bulevarde pe care circulă o populație frenetică. l Weimarezii încearcă, și reușesc, să facă din Goethe un titan, ceea ce și este. l Ca în fiecare primăvară, Plovdivul
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
care se bazează predarea studiilor românești. În prima zi, lucrările conferinței au fost găzduite de Universitatea "La Sapienza" iar moderatoarea primei sesiuni a fost chiar gazda noastră, doamna profesoară Luisa Valmarin. Următoarele două zile au adus alte sesiuni găzduite de superba Accademia di Romania. Paleta discuțiilor a fost amplă, abordându-se probleme de literatură și limbă română, dar și de interculturalitate, traductologie, lingvistică romanică și comparată, discurs mediatic, muzeografie. A existat și o secțiune special destinată prezentării unor proiecte științifice aflate
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
s-a referit tot la formele de expresie ale comunității românești, în context intercultural. Iar Dan Cepraga a susținut o incitantă comunicare despre meandrele limbajului poetic românesc, pornind de la poezia lui Asache. Marinella Lorinczi (Universitatea din Cagliari) a făcut o superbă analiză a Columnei Traiane, Marco Barato (Asociația culturală "Dacia") s-a referit la problema conceptualizărilor identitare prin mediumul lingvistic, iar Gheorghe Carageani (Universitatea din Pisa) și-a prezentat un proiect legat de poezia deținuților politici. Extrem de interesante au fost și
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
-a e plăcută: "E greu să alegi un cadou, e ușor să alegi o carte!" Tocmai despre textele care te invită să cumperi o carte e articolul cel mai interesant. Îi aparține unui om de meserie, editor și culegătorul de superbe perle ale tranziției, Radu Paraschivescu. El adună, se pare, și clișeele din lumea editorială: "Din stolul refrenelor tocite se detașează "N-o poți lăsa din mână", propteaua cvasiobligatorie a thrillerelor de 500-600 de pagini și în general a lecturilor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
cît colo vioara și să se ia temeinic de treabă. Să se ouă. Baba a pretins de învățătură modelul ei. Bătaia. Să fie bătut. Cum a făcut și ea cu Găina dumneaei. De aceea, carevasăzică, ea, Baba, are. Un moment superb din spectacol, jucat impecabil de Tudor Tăbăcaru-Moșu' și Cezar Antal-Cucoșu', cu gesturi mici, cu un du-te vino fin de priviri, de subînțelesuri, de sensuri ce se rostogolesc unele după altele este acel taifas bărbătesc dintre cei doi. Șueta masculină
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
cultural stambuliot. Impărțirea e în altă parte, dacă mi se îngăduie să observ. Sediul ICR Istanbul se află de altfel foarte aproape, la nici cinci minute de mers pe jos, de sediul Institutului Cultural Francez. Și tot într-o clădire superbă, o clădire monument. Cu deosebirea (doar una dintre deosebiri) că în vreme ce accesul la francezi este liber, la ICR e dificil, din motive obiective: în aceeași clădire funcționează si Consulatul Român, iar aceasta este o instituție avînd reguli specifice, o instituție
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
de opacitate printr-un elan de simpatie penetrantă. Abia după aceea judecata lui poate cădea fără întoarcere. Înțelegerea deci, ca putere de supunere la obiect, ca probă de plasticitate spirituală" (pp. 82-83). O singură rezervă am de făcut la această superbă profesiune de credință, și ea se leagă anume de unicul accent rezolut al autorului: "judecata lui poate cădea fără întoarcere". Nimic nu poate să cadă, în sfera omenescului, "fără întoarcere", iar în domeniul criticii, cu atât mai puțin. Judecățile noastre
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
smerenie, candoare, sensibilitate și delicatețe. Sensibilitatea autoarei respiră prin toți porii poemelor. De versurile ei trebuie să te apropii cu multe precauții, ținându-ți respirația. În preajma ei trăiești sub teroarea ideii că orice mișcare greșită ar putea duce la năruirea superbului, dar atât de fragilului castel ridicat din cuvinte. Dacă acestei poezii de acord fin i s-ar căuta în literatura română, un corespondent la nivelul sensibilității, cred că acesta s-ar putea regăsi în lirica altui important poet al generației
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
cu o cutie goală de conserve în gură sunt gata să urlu/ și chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sunt gata să urlu/ că au lumea lor și că lumea asta a lor îmi face greață" (șatov). Un superb poem al golului existențial este cel care începe cu versurile fiecare femeie/are ceva de ascuns. În doar câteva cuvinte scriitoarea distilează tot misterul feminității. Tăcerea de dincolo de cuvinte urlă în mintea cititorului unde se reverberează întreaga dramă a femeii
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
necunoscută a echivalențelor, iese o variantă fericită. Mă gîndesc la cît de fericit a fost Blaga cînd a găsit, pentru François Villon, pentru versul "Mais ou sont les neiges d'antan?", varianta: "Dar unde sînt zăpezile de an?" Ce chestie superbă, sublimă, ce frumoasă soluție pentru Blaga să echivaleze versurile lui Villon în această formulă! Dar și lui i-a venit această revelație după ce a așteptat o vreme. Există revelații ale echivalențelor și probabil că marea satisfacție a traducerilor, cînd e
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul? Suntem în fața unui roman propriu-zis, de construcție epică, ori mai degrabă a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
la Polirom. Tribulațiile celor doi călugări benedictini purtători de bască, prin cenușa imperiului de litere ce-și are centrul în Moldova secolului al șaptesprezecelea, poate fi citită chiar mai cu folos decât acum douăzeci de ani. Groșan a scris o superbă parabolă a descompunerii lumii comuniste românești, surpată de propria prostie și nemernicie. Finalul cărții e el însuși de-o actualitate șocantă. Risipirea românilor în cele patru vânturi, revenirea și plecarea în numele unei neașezări fără leac constituie o descriere sfâșietoare a
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
ferestrei" D.P.: Să revenim la încăperile prin care ai stat și la piesele pe care le-ai scris. M.V.: După momentul Bine, mamă... de pe strada Lirei, m-am mutat la poetul Eugen Chirovici, care avea o mansardă disponibilă într-o superbă casă veche boierească de pe strada Nicolae Iorga. Pentru prima dată aveam dreptul la un copac în fața ferestrei. Ca să nu mai vorbesc de faptul că eram, practic, peste drum de Casa Scriitorilor. În mansarda de pe Iorga am scris }ara lui Gufi
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
de plăcere, dar și de satisfacție, și Vol lua treptat înălțime, fredona ceva, dar nu se auzea ce, acum, dacă trebuiau să se înțeleagă, trebuia să-și vorbească la ureche, ca niște secrete. Ea spuse tare că decolarea a fost superbă, când se zice că e cel mai periculos lucru, nu? parcă așa se spune, și el auzind-o perfect, aprobă, și ocoli în dreapta, nu se știe de ce în dreapta... Ea se înclinase, iar pe busola de pe bord, văzu că se înclinau
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
eram acolo în salonul cel mare. Cu mobilă Louis XV, mă rog, cum era la vremea aceea. Și la un moment dat a intrat ea, în rochie de seară, de dantelă, neagră, bineînțeles, și cu toate bijuteriile - avea niște bijuterii superbe! - și, când a intrat, a spus bună-seara, s-a așezat la pian și a cântat "Un valse brillant" de Durant, pe care îl învățase la pension. Cânta foarte bine la pian. Asta este persoana. La optzeci de ani cânta la
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
trebuie să pui de o revoluție. Am căutat-o o vară întreagă într-o veselie. Toată țara era pe drumuri, nu mai văzusem niciodată atâția oameni afară. Toți o țineam într-un râs și un cântec. A fost o vară superbă. și ultima. Cine l-a găsit pe primul revoluționar?" Dincolo de calitățile sale literare, discutabile (cu sensul pozitiv că pot genera discuții), Cuvântul din cuvinte estre o carte document, o alternativă ingenioasă și demnă la festivismul pășunist al literaturii "proletcultiste" din
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
tocmai de aceea... * în momentul când are loc acțiunea, - toamna lui 1969, - avea 30 de ani bătuți pe muche și era într-o formă fizică deosebită. înaltă, cu păr castaniu, cu ceva napoleonean, în tăietura nasului, însă având picioare lungi, superbe, de săritoare în înălțime, gambe fine de oțel parcă lucrate la polizor, - râdea ca o copilă și îi plăcea să cânte romanțe vechi. Juca tenis și biliard, fiind șampioana Iașului. Când întindea tacul peste masa verde, privitorii de pe margini se
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
nu mă lăsam copleșit de vaccinări, de mortalitatea infantilă, de păduchi, de obligativitatea ca fiecare casă să aibă și un closet, de urmărirea atentă a bolilor sociale: tbc, sifilis (nu o să uit nicicînd lupta mea inutilă cu cele două surori superbe, bolnave însă, care mai și furau, ajutate de mama lor, sacii de grîu din camioanele oprite brusc... pentru un scurt amor al șoferului păcălit de nurii lor, cu oricare din ele: una îl ținea în fiori, celelalte două descărcau sacii
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
surprindere de doamna cu coasa. Puțini oameni privesc sfârșitul existenței lor ca pe ceva firesc, natural. Mulți dintre semenii noștri nu se tem de sfârșit, datorită credinței că "după" urmează "judecata de apoi" și că va începe o nouă etapă, superbă din toate punctele de vedere și unde suferința dispare cu desăvârșire. Aceștia au convingerea că doar cei merituoși primesc această infinită răsplată. Ceilalți, care au fost niște oameni execrabili, se îndreaptă spre chinurile iadului. Cred că omul poate trece mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
o minune a istoriei scriitorul rămâne scriitor, se vede treaba că și criticul beneficiază de grația de a rămâne critic. Literar. Orbitor. Aripa dreaptă vine, așadar, să repare și să unifice benign câmpul receptării. Roman construit din fractali, adică din superbe forme geometrice infinit autosimilare, el repetă acest algoritm - exterior - în oglindă, narcisiac, visceral & terapeutic, legând complet nodurile pe care Aripa stângă sau Corpul le lăsaseră în suspensie, explicând ce era de explicat, corectând tot ce se cerea corectat. Mai mult
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
a scris o carte. Unul din poemele cele mai cunoscute ale lui Rilke din acel timp era Pantera, inspirat de vederea unei pantere care se învârtea febril în cerc, într-o cușcă strâmtă, în Jardin des Plantes, la Paris. Febrilitatea superbului animal încercând să-și explodeze captivitatea părea autoportretul însuși al poetului în exil, unde exista visul nelimitării și o libertate asumată. După cum se știe lui Rilke îi plăceau castelele și în unul din ele, la Duino, inspirat de o furtună
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
nou început. De curînd, regizorul și profesorul Cristian Hadjiculea, un om de mare ținută spirituală, a preluat conducerea Teatrului Național din Iași. Sfîrșitul de săptămînă pe care l-am petrecut acolo mi-a adus sentimentul unei frumoase reîntîlniri. Deoarece clădirea superbă, impresionantă a teatrului este într-un proces de reabilitare și de renovare, spectacolul " Audiția" se joacă în sala Teatrului "Luceafărul". Deși sîmbătă, deși caniculă, deși ispite de festivaluri ale berii și ale plăcerilor de consum, publicul a fost numeros. Am
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]