1,280 matches
-
decât o marcă înregistrată sau denumire de soi, că este vorba de un alt soi sau dă impresia greșită privind identitatea solicitantului, responsabilului cu menținerea soiului sau a amelioratorului; ... e) conține sau este alcătuită din termenii următori: ... (i) comparative sau superlative; (îi) numele speciei sau un element din genul sau specia regnului vegetal; (iii) numele comun al unui gen sau specii ale regnului vegetal din cadrul grupului, fie din specia de plante agricole sau din specia de plante de legume cărora le
REGULAMENT din 3 februarie 2003 privind testarea şi înregistrarea soiurilor de plante de cultura. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148064_a_149393]
-
unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
student, studentului. c. Înscris în legea acordului, articolul exprimă, concomitent cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinge printr-o frumusețe aparte”. Enunțuri precum „Are o inteligență...”, „Are o voință...”, „Se distinge printr-o frumusețe...” nu sunt reperabile, decât dacă articolul nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori stilistice deosebite, preluând și sarcina semantică a unui determinant superlativ lăsat neexprimat; „Are o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin trei variante: • genitivul însușirii; se dezvoltă într-o sintagmă nominală specifică cu regentul un substantiv care absolutizează o trăsătură a „obiectului” denumit prin substantivul determinant: „Mușchiul reavăn, negrul minei/ține cumpăna căldurii” (L. Blaga, p. 218); • genitivul superlativului; se dezvoltă într-o sintagmă formată prin repetarea în genitiv a substantivului regent, ceea ce generează ideea de superlativ al unei însușiri implicite în planul semantic al substantivului: frumoasa-frumoaselor, minunea-minunilor, răul-răilor etc.; • genitivul calității; se dezvoltă într-o sintagmă prin care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care absolutizează o trăsătură a „obiectului” denumit prin substantivul determinant: „Mușchiul reavăn, negrul minei/ține cumpăna căldurii” (L. Blaga, p. 218); • genitivul superlativului; se dezvoltă într-o sintagmă formată prin repetarea în genitiv a substantivului regent, ceea ce generează ideea de superlativ al unei însușiri implicite în planul semantic al substantivului: frumoasa-frumoaselor, minunea-minunilor, răul-răilor etc.; • genitivul calității; se dezvoltă într-o sintagmă prin care substantivul-determinant atribuie o calitate distinctivă „obiectului” denumit prin substantivul-regent: omul dreptății (=omul care se conduce după principiul dreptății
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 4) Opoziția internă a categoriei gramaticale a intensității obiective (comparative) se realizează în patru termeni corelativi, purtători de sensuri gramaticale: echivalență, superioritate, inferioritate, superlativ și un termen neutru, nepurtător de sens gramatical: pozitiv. Echivalențatc "Echivalen]a" Gradul de intensitate echivalentă semnifică manifestarea unei însușiri cu aceeași intensitate la obiecte diferite sau la același obiect în momente sau locuri diferite: „Cerul era la fel de albastru ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este mai puțin optimist decât Mihai.” este sinonim cu enunțul „El este mai pesimist decât Mihai.” Această sinonimie permite întrebuințarea eufemistică a gradului de inferioritate în locul gradului de superioritate: „Maria este mai puțin frumoasă.” în loc de „Maria este mai urâtă.” Superlativultc "Superlativul" Gradul superlativ semnifică manifestarea însușirii la un grad maxim sau minim de intensitate la un obiect în raport cu altele sau cu el însuși în momente sau locuri diferite. În funcție de cele două tipuri de intensitate superlativă, gradul superlativ dezvoltă două variante: • superlativul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin optimist decât Mihai.” este sinonim cu enunțul „El este mai pesimist decât Mihai.” Această sinonimie permite întrebuințarea eufemistică a gradului de inferioritate în locul gradului de superioritate: „Maria este mai puțin frumoasă.” în loc de „Maria este mai urâtă.” Superlativultc "Superlativul" Gradul superlativ semnifică manifestarea însușirii la un grad maxim sau minim de intensitate la un obiect în raport cu altele sau cu el însuși în momente sau locuri diferite. În funcție de cele două tipuri de intensitate superlativă, gradul superlativ dezvoltă două variante: • superlativul pozitiv; însușirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în loc de „Maria este mai urâtă.” Superlativultc "Superlativul" Gradul superlativ semnifică manifestarea însușirii la un grad maxim sau minim de intensitate la un obiect în raport cu altele sau cu el însuși în momente sau locuri diferite. În funcție de cele două tipuri de intensitate superlativă, gradul superlativ dezvoltă două variante: • superlativul pozitiv; însușirea se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „De astăzi nu-mi mai pasă/ Că cea mai dulce-ntre femei/ Se duce și mă lasă.” (M.Eminescu, I, p.187); • superlativul negativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este mai urâtă.” Superlativultc "Superlativul" Gradul superlativ semnifică manifestarea însușirii la un grad maxim sau minim de intensitate la un obiect în raport cu altele sau cu el însuși în momente sau locuri diferite. În funcție de cele două tipuri de intensitate superlativă, gradul superlativ dezvoltă două variante: • superlativul pozitiv; însușirea se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „De astăzi nu-mi mai pasă/ Că cea mai dulce-ntre femei/ Se duce și mă lasă.” (M.Eminescu, I, p.187); • superlativul negativ; însușirea se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Superlativul" Gradul superlativ semnifică manifestarea însușirii la un grad maxim sau minim de intensitate la un obiect în raport cu altele sau cu el însuși în momente sau locuri diferite. În funcție de cele două tipuri de intensitate superlativă, gradul superlativ dezvoltă două variante: • superlativul pozitiv; însușirea se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „De astăzi nu-mi mai pasă/ Că cea mai dulce-ntre femei/ Se duce și mă lasă.” (M.Eminescu, I, p.187); • superlativul negativ; însușirea se manifestă într-un grad
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intensitate superlativă, gradul superlativ dezvoltă două variante: • superlativul pozitiv; însușirea se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „De astăzi nu-mi mai pasă/ Că cea mai dulce-ntre femei/ Se duce și mă lasă.” (M.Eminescu, I, p.187); • superlativul negativ; însușirea se manifestă într-un grad minim de intensitate: „El este cel mai puțin pregătit dintre toți.” B. Conținutul categoriei intensității subiective rezultă din interpretarea lingvistică a intensității unor însușiri din perspectiva aprecierilor subiectului locutor. Opoziția internă a categoriei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pregătit dintre toți.” B. Conținutul categoriei intensității subiective rezultă din interpretarea lingvistică a intensității unor însușiri din perspectiva aprecierilor subiectului locutor. Opoziția internă a categoriei intensității subiective se realizează în doi termeni corelativi purtători de sensuri gramaticale: intensitatea relativă, intensitatea superlativă și un termen neutru, pozitivul. Intensitatea relativă 6; subiectul vorbitor aproximează manifestarea unui caracter relativ scăzut sau relativ ridicat de intensitate a însușirii: „L-am găsit cam trist.” sau consideră că gradul de intensitate a unei însușiri corespunde unor parametri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
găsit cam trist.” sau consideră că gradul de intensitate a unei însușiri corespunde unor parametri pe care-i are în vedere: „Când era destul de mare, puse să-i facă un buzdugan de fier.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 4) Intensitatea superlativă; subiectul vorbitor situează însușirea la un grad maxim sau minim de intensitate; în funcție de aceste două moduri opuse de a privi gradul superlativ de manifestare a însușirii, intensitatea superlativă prezintă două variante: • superlativul pozitiv; subiectul consideră însușirea la un grad maxim
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
era destul de mare, puse să-i facă un buzdugan de fier.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 4) Intensitatea superlativă; subiectul vorbitor situează însușirea la un grad maxim sau minim de intensitate; în funcție de aceste două moduri opuse de a privi gradul superlativ de manifestare a însușirii, intensitatea superlativă prezintă două variante: • superlativul pozitiv; subiectul consideră însușirea la un grad maxim de intensitate: „Fata e foarte inteligentă.” • superlativul negativ; subiectul vorbitor consideră însușirea la un grad minim de intensitate: „Fata e foarte puțin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
facă un buzdugan de fier.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 4) Intensitatea superlativă; subiectul vorbitor situează însușirea la un grad maxim sau minim de intensitate; în funcție de aceste două moduri opuse de a privi gradul superlativ de manifestare a însușirii, intensitatea superlativă prezintă două variante: • superlativul pozitiv; subiectul consideră însușirea la un grad maxim de intensitate: „Fata e foarte inteligentă.” • superlativul negativ; subiectul vorbitor consideră însușirea la un grad minim de intensitate: „Fata e foarte puțin inteligentă.” Ca și în cazul superlativului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fier.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 4) Intensitatea superlativă; subiectul vorbitor situează însușirea la un grad maxim sau minim de intensitate; în funcție de aceste două moduri opuse de a privi gradul superlativ de manifestare a însușirii, intensitatea superlativă prezintă două variante: • superlativul pozitiv; subiectul consideră însușirea la un grad maxim de intensitate: „Fata e foarte inteligentă.” • superlativul negativ; subiectul vorbitor consideră însușirea la un grad minim de intensitate: „Fata e foarte puțin inteligentă.” Ca și în cazul superlativului obiectiv (comparativ), superlativul subiectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
grad maxim sau minim de intensitate; în funcție de aceste două moduri opuse de a privi gradul superlativ de manifestare a însușirii, intensitatea superlativă prezintă două variante: • superlativul pozitiv; subiectul consideră însușirea la un grad maxim de intensitate: „Fata e foarte inteligentă.” • superlativul negativ; subiectul vorbitor consideră însușirea la un grad minim de intensitate: „Fata e foarte puțin inteligentă.” Ca și în cazul superlativului obiectiv (comparativ), superlativul subiectiv negativ se întrebuințează cel mai adesea pentru exprimarea eufemistică a unor însușiri prin adjectivul antonim
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
superlativă prezintă două variante: • superlativul pozitiv; subiectul consideră însușirea la un grad maxim de intensitate: „Fata e foarte inteligentă.” • superlativul negativ; subiectul vorbitor consideră însușirea la un grad minim de intensitate: „Fata e foarte puțin inteligentă.” Ca și în cazul superlativului obiectiv (comparativ), superlativul subiectiv negativ se întrebuințează cel mai adesea pentru exprimarea eufemistică a unor însușiri prin adjectivul antonim: „Dana este foarte puțin frumoasă.” înseamnă „Dana este (foarte) urâtă.” Când subiectul vorbitor apreciază că gradul de intensitate atins de însușirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variante: • superlativul pozitiv; subiectul consideră însușirea la un grad maxim de intensitate: „Fata e foarte inteligentă.” • superlativul negativ; subiectul vorbitor consideră însușirea la un grad minim de intensitate: „Fata e foarte puțin inteligentă.” Ca și în cazul superlativului obiectiv (comparativ), superlativul subiectiv negativ se întrebuințează cel mai adesea pentru exprimarea eufemistică a unor însușiri prin adjectivul antonim: „Dana este foarte puțin frumoasă.” înseamnă „Dana este (foarte) urâtă.” Când subiectul vorbitor apreciază că gradul de intensitate atins de însușirea unui obiect depășește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eufemistică a unor însușiri prin adjectivul antonim: „Dana este foarte puțin frumoasă.” înseamnă „Dana este (foarte) urâtă.” Când subiectul vorbitor apreciază că gradul de intensitate atins de însușirea unui obiect depășește anumite limite, el dezvoltă o a treia variantă a superlativului, o variantă în cel mai înalt grad emfatică - superlativul excesiv 7: „(...) Ca să mediteze pune/ Urechile ce-s prea lunge și coarnele de la cerb.” (M. Eminescu, p. 31) sau superlativul absolut: „Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foarte puțin frumoasă.” înseamnă „Dana este (foarte) urâtă.” Când subiectul vorbitor apreciază că gradul de intensitate atins de însușirea unui obiect depășește anumite limite, el dezvoltă o a treia variantă a superlativului, o variantă în cel mai înalt grad emfatică - superlativul excesiv 7: „(...) Ca să mediteze pune/ Urechile ce-s prea lunge și coarnele de la cerb.” (M. Eminescu, p. 31) sau superlativul absolut: „Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiect depășește anumite limite, el dezvoltă o a treia variantă a superlativului, o variantă în cel mai înalt grad emfatică - superlativul excesiv 7: „(...) Ca să mediteze pune/ Urechile ce-s prea lunge și coarnele de la cerb.” (M. Eminescu, p. 31) sau superlativul absolut: „Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor de intensitatetc "Exprimarea gradelor de intensitate" Gradele de intensitate se exprimă prin mijloace analitice: morfeme libere și, mai rar, sintetic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]