2,071 matches
-
din mângâierile noastre să răsară roade vii, pruncii... Căci altminteri, dragostea se pierde, bucuria ajunge stearpă, iar unirea noastră viciu... M-am cutremurat înțelegînd că nu senzualitatea și dragostea ei pentru mine o sileau să-mi ceară aceasta, ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea aceea mă gândeam unde se găsește adevărata sinceritate a simțurilor, adevărata inocență a cărnii, la ei sau la noi, civilizații? Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Khokha, îmi explică Maitreyi, uitîndu-se în toate părțile cu teamă. Trebuie să întărim unirea noastră, să nu fim blestemați, să nu supărăm ritmul. Încercai aceeași deziluzie și desfătare pe care o aveam de câte ori descifram în dragostea și sufletul Maitreyiei jungla superstițiilor. Ritmul, karma, strămoșii... Câte puteri trebuiau întrebate și invitate pentru asigurarea fericirii noastre?... ― Ți-am ales piatra pentru inel, îmi spuse Maitreyi, dezlegând din colțul sari-ei o nestemată verde-neagră în forma unui cap de șopârlă, străbătută în creștet de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
irită puțin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Și o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam!) Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare și demente. Purtam cu mine spaima și superstițiile unei întregi literaturi, pe care, dacă nu o cetisem, o văzusem evoluând lângă mine, în adolescență și în cei dintâi ani ai tinereții. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam că mă pot dispensa de civilizație, o pot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
secolului trecut în sudul Africei, că nu poate suferi ipocrizia albilor, că a venit aici hotărâtă să uite tot și să intre într-un ashram, să caute adevărul, viața, nemurirea. O ascult, fără nici o schimbare a feței, îi ascult toate superstițiile culese despre India fachirică și mistică, toate inepțiile din cărțile lui Kamacharaka, toată pseudocultura care circulă prin orașele anglo-saxone. Simt că a rămas multă vreme singură și că ar vrea să-mi spună tot, fericită că a găsit un om
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o brută, un porc sau un imbecil," și că singurii masculi care merită vreo considerație sunt cei care renunță la "plăcerile" lumii, adică sihaștrii, filozofii, misticii. În capul Jeniei se băteau o sumă de idei inconsistente, alături de dezamăgiri sentimentale și superstiții femeiești (cultul "omului superior", al "omului singur", izolarea, aventura, renunțarea.) Aproape că mă îngrozeam ascultînd-o, căci, de când mă retrăsesem aici, ajunsesem să gândesc un lucru până la capăt, să cercetez o idee în toate implicațiile ei, și mă făcea fîră voie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschid dacă se auzea o sonerie timidă... Același gheridon, aceeași pomieră de bronz ; din când în când, în așteptarea soneriei, îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dobrogea degajată, armata lui Mackensen împinsă tot mai spre sud, noi pe urmele ei, până vom face joncțiunea dorită cu Armata de la Salonic. Și iată astfel deschizându-se cu adevărat și frontul din Balcani, care întârzie ! Ce visuri nebunești ! Din superstiție, mă și tem acum că le-am așternut pe hârtie. 19 septembrie 1916 O zi specială în calendarul războiului. Cu toată stricarea vremii, m-am văzut de dimineață obligat a porni pentru umilitoare tratative de aprovizionare. Este primul an când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzut ce s-a Întîmplat, gata, s-a terminat, l-au executat, le-ai auzi tu pe femeile alea ce spuneau, că cică e de rău augur că l-au omorît În ziua de Crăciun?! Niște tîmpite, cred că sînt superstiții... nu știu dacă e de rău augur, dar de prost-gust sigur e, nu mai puteau să aștepte o zi? Ce teroriști băi băiatule? De unde să aibă Ceaușescu atîtea trupe de mercenari să pornească o contraofensivă? E adevărat că se trage
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar el răspundea: „Anglo-irlandez“, și auzea comentariul: „A, deci nu ești irlandez curat“, Emma Scarlett-Taylor zâmbea vag și nu mai adăuga nimic. Tatăl lui privise anglicanismul ca pe o religie a iluminismului, în orice caz un protest al rațiunii împotriva superstițiilor care-l împresurau la Dublin. Maică-sa era romantic pioasă, iar la Bruxelles continuase să se ducă la biserica anglicană și să cânte vechile imnuri cu vocea ei dulce, ușor bătrânească. Avea un glas plăcut de soprană și reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
McCaffrey? întrebă Pearl. — Da. — Ce mult a crescut! — Era mai drăguț înainte, spuse Diane, care nutrea sentimente ciudate față de Tom. — Cum merg lucrurile la Belmont? o întrebă Pearl pe Ruby. — Prost. — De ce? — Din cauza vulpii. Vulpea poartă vina. Asta era o superstiție veche, țigănească. Nu fi proastă, spuse Diane. — E de rău, ai să vezi. Presupun că ai să-l vizitezi pe profesorul Rozanov? o întrebă Diane pe Pearl. O să-ți plătească banii de concediere? — După câte știu eu, nu. — În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rostogolesc dintr-una, ca darurile din sacul lui Moș Crăciun? Adevărul e sui generis. Cât despre rest - nu există spectru, a fost o imagine falsă, o scăpare. — O scăpare semnificativă, bănuiesc. — Ideea unei conexiuni interioare a virtuților e o pură superstiție, o iluzie reconfortantă, genul de lucruri în care credeam la douăzeci de ani. Așa ceva nu rezistă la o cercetare științifică. — O, nu, spuse părintele Bernard sau, mai curând, murmură. O, nu, nu. Le apăruse acum în față „Inelul din Ennistone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Peter Blackett, ai cărui părinți erau „umaniști“ venea aici din curiozitate și din admirație pentru Nesta. Nesta regreta că n-o putuse convinge și pe prietena ei, Valerie Cossom, să vină, dar Valerie privea orice manifestare religioasă ca pe o superstiție și un stupefiant. Percy Bowcock care, în trecut, își însoțise adeseori soția, nu se mai arăta acum, și Gabriel auzise pe cineva spunând că ar fi devenit francmason. Gabriel nu știa mare lucru despre francmasonerie și dacă era compatibilă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple nenorociri. Nu fi proastă. Asta-i o superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat unde. Alex, cu buzele albite de spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privesc: -nu ceea ce este, ci ceea ce există, -aceasta duce spre participarea sportivului la esența lucrurilor și a sinelui (cerc, dramă sacră, numere de aur, spațiu ordonat, spațiu supus ordinii, vizualizare); -ca mișcare sacră, de credință, jocul sportiv atrage magia și superstițiile (alchimia, astrologia, magia, medicina, mantica, știința talismanelor), -ca formă a științei sportul atrage inițiații, ce utilizează instrumente noi și tehnici aparent secrete, poate ca misterele să fi fost la temelia antrenamentului prin hipnoză; -ca artă religioasă, sportul presupune costumație (regalia
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
hazardului/alea interesat întotdeauna sportivii, de aceea norocul reprezintă o fațetă a adorației pentru divinitatea secretă, fie în funcție de selecție, fie depinde de alegerea culoarului sau a ordinii intrării, mai ales de controlul situației psihice, de concentrarea maximă, legată adesea de superstiții. Sportivii cred în norocul sau ghinionul cifrei de pe tricou, al etapei sau al talismanului la care țin, de exemplu, pentru cifra doi armonia se realizează prin purtarea pietrei albe a lunii, al cărei simbolism apare corelat cu acela solar, dar
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
visul sportiv, vechile iluzii magice printr-un film interior al eroului. La toate popoarele victoria reprezintă un contact cu lumea supranaturală, condensând deplasând și dramatizând într-un fel de muncă, temerile din viața obișnuită. Gândirea magică intră în acțiune în superstițiile din competiții, împrumutând procedeele miraculoase ale visului nocturn și pentru cei îndrăgostiți și pentru cei frustrați, controlul miraculos reapărând prin farmecul pe care și-l acceptă oamenii de acțiune e în relația cu destinul. Dialogul între sportiv și acțiunea motrică
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Între sistemul social religios și sistemul social sportiv există multe canale și iradieri, mai ales în încrederea în victorie, pusă sub semnul divinității (exemplele de credință ortodoxă la antrenorul Anghel Iordănescu, dezvoltarea unor sisteme derivate din credință în talismane și superstiții). Precum există o iradiere a credinței, înafara templului, există și o iradiere a sportului, înafara organizației, un sport practicat pe stradă, - volei, joggining, skateboard, mersul pe role - care poate să fie privit și ca o reacție împotriva sportului organizat. Sportul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
tip militar, cu ascultarea și supunerea pentru execuție. Trebuie să consemnăm variantele comunicării magice, realizate și în practicile religioase, în magie, care naște fenomenul de tabu/interdicție lingvistică, căci mișcarea sportivă se referă la un limbaj magic, păstrat în multiplele superstiții ale sportivilor. Mișcările își pierd valoarea existențială și tind spre o valoare simbolică, fie o mișcare în cerc, fie o mișcare în pătrat. Mișcările sportivului devin o parte din ceremonie. Mereu în existența socială se caută ceremonii; primul simbol social
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
realizat prin acțiunea sportivă: -prin corpul omului în societatea supusă credinței sportive și aceea consumatoare de sport și -prin identificarea credincioșilor cu sfinții și a spectatorilor cu eroii sportivi, adulați ca modele, -precum și prin credințe religioase/ interdicții, posturi, precum și superstiții sportive care privesc corpul (mustață norocoasă, tatuaj), -prin vestimentație necesară prelungirii corpului, prelungire simbolică, -prin talismane, ori -prin superstiții care -privesc spațiul și familia sportivului, -care privesc obiecte aducătoare de noroc sau gesturi în vestiar, -cu superstiții în timpul jocului (își
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
identificarea credincioșilor cu sfinții și a spectatorilor cu eroii sportivi, adulați ca modele, -precum și prin credințe religioase/ interdicții, posturi, precum și superstiții sportive care privesc corpul (mustață norocoasă, tatuaj), -prin vestimentație necesară prelungirii corpului, prelungire simbolică, -prin talismane, ori -prin superstiții care -privesc spațiul și familia sportivului, -care privesc obiecte aducătoare de noroc sau gesturi în vestiar, -cu superstiții în timpul jocului (își fac cruce, pupă degetele), -cu fantasme și elemente iraționale -care arată teamă și insecuritate, -dorința de reușită și mai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
interdicții, posturi, precum și superstiții sportive care privesc corpul (mustață norocoasă, tatuaj), -prin vestimentație necesară prelungirii corpului, prelungire simbolică, -prin talismane, ori -prin superstiții care -privesc spațiul și familia sportivului, -care privesc obiecte aducătoare de noroc sau gesturi în vestiar, -cu superstiții în timpul jocului (își fac cruce, pupă degetele), -cu fantasme și elemente iraționale -care arată teamă și insecuritate, -dorința de reușită și mai ales -aventurile imaginarului simbolic (îmbrățișări, strângeri de mână, care anunță solidaritate, prietenie, spirit de echipă). Într-o scară
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-activitatea sportivă ca educație fizică în școli; -instituțiile sportive: clubul sportiv, organizații și asociații sportive; -grupurile sociale: echipe, susținători, galerii; -fenomene sociale din sport: corupția, mobilitatea socială, politizarea, manipularea; -mentalități și simboluri sociale sportive: frica, servitutea, solidaritatea, dăruirea, ascultarea, credințe, superstiții. Construcțiile unor stadioane, spații speciale pentru probe și pentru public au ca obiect de activitate o porțiune importantă a societății generale: procesul de execuție al lucrărilor de construcții aferente investițiilor, reparațiilor capitale la construcții, montajul de utilaje și instalații, lucrările
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
scăpat de un pericol posibil. Următoarea reacție e de regret. Nu voi vedea Salonicul. Și cine știe dacă voi ajunge vreodată în acest oraș. Never say never, zic englezii. Să nu spui nicio-dată, "niciodată". Dar mă tem că această mică superstiție nu mă va ajuta să înlătur părerea de rău. După masă, renunț la o lungă "abstinență" și joc șah. Constat, însă, că nu mai am suficientă răbdare. Și nici nu mai cred că e o probă de inteligență să învingi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zdruncina. Încât fixitatea sfârșește prin a-ți da amețeli. Munții, cu desăvârșire goi, și câmpul de piatră, albit de sare, de la poalele lor îmi creează impresia de timp fosilizat. Civilizația își pierde, aici, sensul. Ce mai înseamnă "progres", mitul progresului, superstiția progresului, obsesia progresului într-o natură unde de secole (sau, poate, de milenii) nu s-a schimbat nimic? Un automobil cu aer condiționat, sucuri la gheață în portbagaj, șoseaua, cu o dungă galbenă la mijloc, și pedala de accelerație. Nici măcar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ridică bagheta de forță și apăsă pe activator. Nu se întâmplă nimic - Așteptă! Bila de lumină se aprindea. Vocea lui Clane străpunse liniștea chinuitor: - Încă nu crezi în zei? - Sunt uimit - spuse Czinczar - că nu ți-e teamă de răspândirea superstiției mai mult decât de răspândirea cunoștințelor. Noi, așa-numiții barbari, - spuse cu mândrie - te disprețuim pentru încercarea ta de a îngrădi spiritul uman. Noi suntem liber-cugetători și toată energia atomică nu ne va întemnița. Dădu din umeri. - În ce privește controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]