929 matches
-
culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestruc tibilei lor legături. Pe micuța scenă din subsolul Teatrului "Nottara", scenograful Vittorio Holtier (colaborator al regizorului și la Procurorul) a conceput cadrul pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de pat uriaș, pătrat, rigid, pe care actrița îl va înveli, lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
gândul la marele regizor rus. Eu văd însă Ana ca un "film de autor despre autor". Fără nimic ostentativ și, cu siguranță, fără să fi gândit vreodată filmul la persoana I-a. Dar asta nu mă împiedică să observ că supliciul pe care îl trăiește "ziditorul" din filmul lui Alexa Visarion a ajuns să se apropie până spre similitudine cu Golgota pe care a urcat-o acesta în credința că trebuie să dureze cel mai important edificiu dintr-o operă artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
relaxare. înregistrarea tuturor confesiunilor și reascultarea lor, ca temă pentru acasă, de către pacientul însuși, fluidizează eficacitatea procedurii. Devine evident că expunerea in vivo este superioară celei imaginare, asta nu înseamnă că vom determină bolnavul de PTSD să mai traverseze efectiv supliciul traumei, dar poate fi în schimb supus să relaționeze cu obiecte sau locuri care evocă trauma. Fără îndoială, deși strategia expunerii cumulează multiple avantaje, ea nu este infailibilă și nici omnivalabilă. Așa se explică de ce tehnica respectivă nu trebuie utilizată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu pot avea un contact nemijlocit cu bebelușul, constituie un suport emoțional inegalabil. Din fericire după anul 1986 (apud D. Chamberlain, 1995), au încetat acele manevre medicale barbare care supuneau copiii prematuri unor intervenții medicale fără anestezie. Confruntați cu aceste suplicii de o ferocitate extremă, mulți prematuri intrau într-o stare de leșin sau chiar mureau din pricina șocului algic. Oricum, în literatura de specialitate există numeroase exemple care atestă că datorită șiragului de experiențe spitalicești chinuitoare pe care le incumbă condiția
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
n-ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care, periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului numită suav climat supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intrînd, după celălalt, în Best Club. 16 martie Ce relaxare, interviul t.v. cu teribilul Minghella! Teribil prin vigoarea aspră menținută exclusiv la nivelul Oscarurilor. În schimb, de un calm dialogal dînd măsura superioarei vocații. Apendice personal. Pe patu-mi (tuturor) supliciilor de atelier, printre schițe și însemnări, o carte: recenta apariție de la Polirom, Cold Mountain, masivul roman al lui Charles Frazier, care i-a servit jovialului Minghella ca scenariu peliculei tocmai terminate în... România. Roman avînd în chapeau numele a trei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obicei vetust interbelic și radio. (Poate și pentru a ne ține, din cînd în cînd, departe de pestrița presă, nocivă oricum pentru cel ce mai are ceva de făcut la masa de scris, la pian, în fața șevaletului.) Pe patu-mi tuturor supliciilor de atelier, un tranzistor mirobolant e gata, permanent, după terminarea lucrului, să mă pună în contact cu "România Cultural" (singurul oarecum credibil, în avantajată juxtapunere cu postul național, indigest aservit pesedismului agresiv). Dar și aici stupizenia își face numărul. Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne o eliberare de supliciul normelor impuse și de alte asfixiante constrîngeri. Numai că, în anormalitatea ai cărei captivi sînt El și Ea, libertatea e dramatic îngrădită și expansiunea sufletească însăși e tratată de orwelliana, tentaculara instanță care controlează totul ca o infracțiune. Oricînd poate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
uneori și să citească, scop pentru care vor fi reținuți un an suplimentar sub drapel (în Franța, după 1872). În astfel de cazuri nu aveau decît consolarea de a-și imagina că fiii lor nu vor mai fi supuși acestui supliciu și că se vor familiariza cu catehismul național frecventînd școala. Această cateheză națională nu seamănă decît de departe cu cea religioasă. Mai subtilă și mai ambițioasă, aceasta își propune pentru început să inoculeze într-un mod aparent ace-soriu, în mintea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lor, ne-au dăruit tuturor din belșug atâtea binefaceri cerești”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 14. footnote>. Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi însemna Hristos. Și-au îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei înșiși: „Noi în teama
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și țara sa, se pune în slujba altei țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în felul acesta cei din Edesa au scăpat de furia împăratului”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VII-a, capitolul XXII, în PSB, vol. 75, p. 301-302. footnote>. Nici creștinii de neam nobil nu s-au dat înapoi de la supliciile martiriului. Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
au putut mărturisi pe Hristos, «făcându-i biruitori în Hristos» (II Cor. 2, 14)”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Așa s-au stins pentru lumea aceasta
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
urmă participă la patimile lui Hristos. El, Care suferea în ei, împlinea mari minuni. Astfel, martiriul este un gest de iubire: martirii erau ușurați de iubirea lui Hristos. În timp ce mulțimea cerea ca martirii să fie biciuiți și supuși la diferite suplicii - așa cum a fost biciuit și prigonit Iisus -, ei se bucură pentru că îndură astfel o parte din patimile Domnului. Hristos suferă cu mucenicul, iar mucenicul suferă cu Hristos. Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și Maximin care au suferit mucenicia pe timpul lui Iulian Apostatul, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 356. footnote>. Același autor menționează că cei mai mulți dintre împărații păgâni au aruncat pe creștini la diverse suplicii, și anume, în adâncuri, în foc, în prăpăstii, în mare, i-au dat furiei fiarelor sălbatice, i-au supus la fel de fel de chinuri și munci, căci „căutau cu orice chip să nimic ți. Cu cât creștinii erau tească credința din
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
încât nu au putut fi toate notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile m ai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre credința martirilor și supliciile la care au fost supuși. Se notau viețile sfinților uciși, care se citeau mai apoi în biserică. Numele celor martirizați au umplut calendarul creștin, martirii fiind primii sfinți prăznuiți de Biserică. Numărul celor care au pătimit pentru Hristos este imens
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
conturate, pentru care Începutul este determinat de mulți factori. Americanizarea Îi remodelează, dar zestrea cu care a venit fiecare nu poate fi abandonată și nici nu ar fi În folosul cuiva. Explicînd acest metamorfism, care rămîne În ultimă instanță un supliciu individual, un specialist al istoriei românilor americani concluziona că, la fel ca alte grupuri etnice, „conștient sau inconștient, ei au transplantat și adaptat la realitatea noii lor țări modelul existențial pe care Îl cunoșteau și pe care au voit dinadins
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care omul îl poate oferi lui Dumnezeu este durerea”<footnote ARHIMANDRITUL IOANNIKIOS, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 408. footnote>. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile bolii nu se plângeau de această dureroasă stare, ci își exprimau convingerea că dacă omul ar ști cât de folositoare sunt suferințele pentru suflet, le-ar primi ca pe cele mai mari daruri. În Patericul egiptean, se relatează despre un
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
coord.), Magic, Witchcraft and Curing, The National History Press, New York Păun, Radu, 2007, „Scenă și simbol: reprezentații ale puterii În Vechiul Regim românesc”, În Constanța Vintilă-Ghițulescu, Maria Pakucs Willcocks (coord.), Spectacolul public Între tradiție și modernitate: Sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii, Institutul Cultural Român, București Pavelescu, Gheorghe, 1942, „Pasărea-suflet”, În Anuarul Arhivei de Folclor, nr. 6 Pavelescu, Gheorghe, 1944, Mana În folclorul românesc, Sibiu Pavelescu, Gheorghe, 1998, Magia la români, Minerva, București Pearson, Joanne; Roberts, Richard; Samuel, Geoffrey (coord.), 1998, Nature
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Age, University of Philadelphia Press, Philadelphia Willcocks, Maria Pakucs, 2007, „Sărbătoare În oraș: festivaluri și ceremonialuri publice În Sibiul veacului al XVI-lea”, În Constanța Vintilă-Ghițulescu, Maria Pakucs Willcocks, (coord.), Spectacolul public Între tradiție și modernitate: Sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii, Institutul Cultural Român, București Willis, Roy, 1996, „Magic”, În Alan Barnard, Jonathan Spencer (coord.), Encyclopedia of Social and Cultural Anthropology, Routledge, Londra Winkelman, Michael, 1990, „Shamans and Other ‘Magico-Religious’ Healers: A Cross-Cultural Study of their Origins, Nature and Social Transformations
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
membrii echipajului, numai ea a mai fost găsită În viață 370. Insula a fost apoi invadată de tăietorii de lemne care au găsit 370 Întoarsă la Londra, Eliza Frasser a făcut o propagandă intensă despre această insulă miraculoasă și despre supliciile la care a fost supusă de către aborigeni. Relatările doamnei Frasser a constituit subiectul unui film și al mai multor cărți, printre care și romanul lui Patrick White A Fringe of Leaver (Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 244-246). 218
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfârșite: „ce e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe umeri, având deasupra sa figura Muzei care pare să patroneze efortul considerabil al edificării creației artistice. În mod evident, această tensiune se joacă în jurul abiguității figurii feminine pe baza asocierii măreției creației cu sacrificul de sine, a frumuseții cu supliciul. Tema simbolisto-decadentă a investirii sacrificiale în artă, ca secretă soteriologie, este recuperabilă din ambivalența feminității ca factor emulativ, deopotrivă Muză și Meduză, femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu o fluditate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Christ, Floarea de zăpadă (1923), Păcatul (1926), proiectul din 1925 pentru Monumentul aviatorilor din Bucuresti care a fost câștigat de sculptorița Lydia de Kotzebue -, Alexandru Călinescu cu Tinerețe, George Dimitriu cu Meditație, Suferința, Cel din urmă glas al durerii, Supliciul 303, Gheorghe Leonida (1892- 1942) cu Prometeu (bronz, 37 x 28 x 17 cm), Somnul, Diavolul, pentru a nu vorbi de contribuția la monumentul din Rio de Janiero, celebra statuie, Isus Mântuitor, al cărui chip îi aparține sculptorului român, Vasile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]