1,369 matches
-
măști de intimidare, ca a călugăriței. O lume codificată, dar fără cheia codului. Frapantă și inexplicabilă ca ideogramele incașe sau tăblițele rongo-rongo. Efectul estetic esențial este cel de insolitare. Romantismul german e profund uman. Sfera lui de interes este sentimentul. Suprarealismul nu cunoaște sentimentele și de aceea ne apare ca străin și insuportabil, asemenea unui zeu de neînțeles. S-a mai vorbit, în legătură cu preocupările suprarealiste, de mistică, de tantrism, de kabbală, de alchimie. Nici un fel de mistică în suprarealism. Speculații cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este sentimentul. Suprarealismul nu cunoaște sentimentele și de aceea ne apare ca străin și insuportabil, asemenea unui zeu de neînțeles. S-a mai vorbit, în legătură cu preocupările suprarealiste, de mistică, de tantrism, de kabbală, de alchimie. Nici un fel de mistică în suprarealism. Speculații cu cifre, cu nume bizare, cu imagini inexplicabile. Nimic care să ducă spre interior, totul aglomerat la suprafață, ca basoreliefurile 264 de pe templele indiene. Nimic mistic și nimic paranoic (fie și critic). Schizofrenie pură, autistă, catatonică. întîlnirea întîmplătoare dintre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
amestecă, nu este supus îmbătrânirii. "Magia imaginii" poetice există, în acest sens, dintotdeauna. Ca și cea a imaginii onirice. Morții încă ne populează nopțile, și nu degeaba Hesiod face din Hypnos fratele mai mic al lui Thanatos. Prin cultul visului, suprarealismul a putut regăsi așadar dinamica esențială, inima vie a imaginii. Dar, din punctul de vedere al animismului și vitalismului exacte pe care ea le presupune, doar perioada originară a idolilor (așa cum o vom analiza) ține de magia în sensul propriu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contemporană. Bineînțeles, ciclurile nu reîncep de la zero, deoarece umanitatea nu-și poate șterge din memoria socială traiectoriile trecute, pe care le înmagazinează inconștient. Al doilea arhaism nu este, prin urmare, la fel de "inocent" ca primul, iar al treilea și mai puțin (suprarealismul folosește procedee de asamblare cunoscute deja în paleolitic, dar ocupându-se cu atenție de ele). Statuetele cretane, de exemplu, nu urmăreau asemănarea mai mult decât figurile magdaleniene, iar emergența figurativă a întârziat în acest al doilea ciclu grec, secole, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Paris, 1991, p. 133. * Anul II al calendarului revoluționar francez, adică 1793; în 1792, un decret al Adunării Legislative cerea înlăturarea tuturor simbolurilor regale (n. trad.). * Expresia îi aparține lui Louis Aragon, din Le Paysan de Paris (1926): "Viciul numit suprarealism este folosirea dereglată și pasională a stupefiantului imagine" (n. trad.). 38 Bergson menționează cinematografia numai în trecere și peiorativ; Alain, în Preliminarii la estetică, susține că aceasta "respinge gândirea" și că "mecanica ecranului înlătură orice poezie"; Sartre scrie Imaginarul și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din Thaiti”, „Unde pleci?”; Vincent van Gogh -„Peisaj cu chiparoși”, „Femei din Arles”; Nicolae Grigorescu -„Car cu boi”, „Cap de fată”, „Atacul de la Smârdan”. Modernismul s-a caracterizat printr-o varietate de curente literar-artistice sau doar artistice: expresionismul, dadaismul, cubismul, suprarealismul, futurismul. -Expresionismul o insista pe aspectul dominant al realității; o pictura expresionistă se afla în relație cu filosofia iraționalistă; o a cultivat tehnica ilustrației și caricatura; o mulți dintre artiștii plastici au excelat atât în arhitectură , cât și în sculptură
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cruzimii. Ceea ce suprarealiștii aduc nou în scenă, este modul lor de a cultiva, mai sistematic încă decât Jarry, ilogismul. Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui André Breton, care datează, în prima versiune, din 1924, în cea de-a doua, din 1930, debutează prin elogiul imaginației, nebuniei și freudismului. Suprarealismul este definit aici ca un "automatism psihic prin care se propune exprimarea, fie verbală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui André Breton, care datează, în prima versiune, din 1924, în cea de-a doua, din 1930, debutează prin elogiul imaginației, nebuniei și freudismului. Suprarealismul este definit aici ca un "automatism psihic prin care se propune exprimarea, fie verbală, fie scrisă, fie în oricare alt fel, a funcționării reale a gândirii. Dicteu al gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aici ca un "automatism psihic prin care se propune exprimarea, fie verbală, fie scrisă, fie în oricare alt fel, a funcționării reale a gândirii. Dicteu al gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale. Suprarealismul se bazează pe credința în realitatea superioară a anumitor forme de asociere neglijate până la el, pe atotputernicia visului, pe jocul dezinteresat al gândirii." Foarte atenți la visele lor, suprarealiștii le notează toate traseele mnesice în poemele lor ca și în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Tiresias (Les Mamelles de Tirésias) de Apollinaire (1880-1918) este un adevărat manifest. Piesa, care datează din 1917, a fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi calificată drept "suprarealistă" pentru că anunța un spirit nou, deși fusese scrisă înainte de nașterea Suprarealismului propriu-zis. De altfel, în Prefața sa apare pentru prima dată termenul de Suprarealism. Apollinaire reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Piesa, care datează din 1917, a fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi calificată drept "suprarealistă" pentru că anunța un spirit nou, deși fusese scrisă înainte de nașterea Suprarealismului propriu-zis. De altfel, în Prefața sa apare pentru prima dată termenul de Suprarealism. Apollinaire reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum înainte, nu mai are loc. Yvan Goll (1891-1950), care se simte urmaș al Suprarealismului, suprimă actul care face unitatea, și juxtapune scenele, care nu se mai înlănțuie în mod logic în Mathusalem, piesă din 1920. "Fără acte. Numai o suită de scene, cu un punct culminant. Avantajul care rezultă din asta este o libertate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adesea în el o sursă de inspirație profundă. La vreo treizei de ani mai târziu, Eugène Ionesco (1909-1994), Arthur Adamov (1908-1970), Romain Weingarten (născut în 1926), Fernando Arrabal (născut în 1932), care, în sânul marii Avangarde a anilor cincizeci, continuă Suprarealismul, vor proceda la fel, aducându-și adesea visele pe scenă. Pentru cineva care face teatru, declară Ionesco în Între viață și vis (Entre la vie et le rêve, 1966), visul poate fi considerat ca un eveniment esențialmente dramatic. Visul este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
occidentali. Pentru același motiv ei așteaptă de la spectator, căruia îi cer o reconsiderare totală a lui însuși, o deplină participare, și doresc să transforme în profunzime locul teatral. 2.1. Artaud și "teatrul cruzimii" Două influențe alăturate, teatrele orientale și Suprarealismul, sunt la originea concepțiilor scenice ale lui Antonin Artaud (1896-1948). El este unul dintre primii, după Claudel, care a resimțit fascinația teatrelor orientale, în același timp cu descoperirea entuziasmată, în sânul grupului suprarealist 26, a violentei cruzimi a lumii visului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Bread and Puppets în Statele Unite prin anii șaizeci, cei care-și fac să vorbească trupul prin mimat, dans, nuditate, ca Jérôme Savary, sunt moștenitorii săi și proslăvesc, ca și el, un spectacol complet. Mișcarea Panique provine direct de la Artaud și Suprarealism. Între 1960 și 1962, Arrabal (născut în 1932), Roland Topor, Alexandre Jodorovsky, pictori, dramaturgi, regizori scenici francezi, mexicani, spanioli, au ales cuvântul "panique" (panică) cu ocazia întâlnirilor lor de la Paris, la Café de la Paix, pentru a denumi între ei, nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Umorul și ironia vor fi revalorificate și chiar ridicate la rang de filosofie de către romantici, iar umorul negru, grotescul și comicul absurd își fac loc în literatura decadenților de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a se instaura semnificativ în suprarealism și în teatrul avangardei postbelice. Dacă în țările aflate în comunism în secolul trecut, satira era modalitatea tradițională a comicului, impusă și cultivată cu predilecție atât ca armă ideologică anticapitalistă, cât și, prin ricoșeu, ca bumerang critic al realităților glorificate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o consecință a slăbirii legăturilor vaginului”. Așa-i la indieni, vaginul se zbate-n legături, e pedepsit, vai de el. Noi stăm mai bine, cum scrie și pe-un perete: „Bebe + Pitica = Love”. Propoziție matematică ce-mi dă impresia că suprarealismul este specialitatea președintelui Iliescu. Care În alocuțiunea rostită cu ocazia zilei naționale, a făcut un firesc acces de paralelism Între 1 decembrie 1918 și decembrie 1989, precizînd ireal În toate televizoarele deodată: „La fel ca-n anii ce-au premers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acest fragment, s-a pierdut -, dar Michael ne-a asigurat că este o introducere potrivită în lumea lui Rudd și a asistentului său, Richard Maple, pe care el îl descrie drept „Holmes și Watson redivivus, cu o tentă sănătoasă de suprarealism“. CASTELUL MISTERELOR Capitolul 1 Jason Rudd, un distins detectiv din secolul al XIX-lea ședea la o masă de lemn sculptat, în fața asistentului său, Richard Maple, care-l însoțise în multe din aventurile sale. Jason era de talie mijlocie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
muzeul Guggenheim, la New York. Era o frumusețe: o figură demnă, rasată, de pisică persană. A fost combinată cu Marcel Jean, Benjamin Perét și Leonora Carrington; unii zic că și cu Victor Brauner, care i-a făcut nu știu câte portrete - toată crema suprarealismului. A fost prietenă și cu Frida Kahlo, comunista. I-a meșterit tabloul ăla celebru, după accidentul de tramvai: cu sânii goi, oasele frânte ale coloanei și zeci de cuie înfipte-n piele, printre barele corsetului metalic care o ține împachetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
măsură reprezentativitatea: itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominantă constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul întru totul definitoriu pentru specificul demersurilor avangardiste românești în ansamblul lor. Și nu în mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ei de cuvânt”. E o idee pe care poetul o va relua în mai multe rânduri, la scurte intervale, în articole din revistele Punct și Integral, în termeni sensibil asemănători. „Mai presus de pulsul individual - se poate citi sub titlul Suprarealism și integralism - stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul artistului în stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
încât secvențele de timp avute în vedere devin tot mai mici, iar procesul metamorfozelor artistice corespondente e tot mai accelerat. Astfel că, vorbind despre „integralism” ca mișcare de sinteză modernă în care se contopesc elemente de expresionism, futurism, dadaism și suprarealism, Voronca le împinge de fapt pe toate acestea într-un trecut, ca evenimente precursoare în raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecând în revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar în plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist, dar care e repudiat în primul rând cu argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar în plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist, dar care e repudiat în primul rând cu argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e însă șca dinamicăț inferior dadaismului. Suprarealismul e în analiză
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e însă șca dinamicăț inferior dadaismului. Suprarealismul e în analiză feminin expresionist”), urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul secolului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]