1,669 matches
-
teritoriile” interioare, dorind să exploreze o lume nouă pe care o găsesc mai degrabă misterioasă decât terifiantă și amenințătoare. Artiștii suprarealiști nu pot fi aduși la un numitor comun, fiecare având propriile forme de exprimare, de cele mai multe ori antinomice. Pictorii suprarealiști Salvador Dali, Max Ernst, Zimmermann, Chirico realizează o artă care nu se mai bazează pe o anumită vizualizare a omului, ci pe o nouă privire asupra lumii, mai exact, a lumii obiectelor inanimate. Relațiile familiare dintre lucruri sunt abolite pentru
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pământ ridicat În fața unei piramide egiptene. „Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos pendulul lui Foucault și În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădu seama că închisese ochii și își ținea respirația, ca să gândească mai bine la cine ce știa, ce spunea și ce mințea. Deschise ochii și văzu doi câini sfâșiindu-se unul pe celălalt și un roșu animat împroșcat în modele suprarealiste pe celuloidul alb-negru, dispărând și colorând sângele real în culoarea lui reală, apoi încețoșând obiectivul aparatului, care la început era gri, apoi deveni de un roșu de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a privit direct în ochi. Mie mi se învârtea capul. Locul meu și al lui Luke era în New York, unde trăiam îndrăgostiți unul de celălalt. Prezența lui la Cloisters, unde dădea cu mine de pământ, era o chestie mult prea suprarealistă, era ca și cum ai fi văzut niște vaci zburătoare. — Așa..., a zis Josephine. Următoarea întrebare: „Cum au afectat drogurile comportamentul lui Rachel?“, iar Luke a răspuns „E greu de spus pentru că, din câte știu, în tot timpul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
artistic al romancierului - sunt ființe pe care sistemul le-a dementizat. Într-o grăitoare scenă a acestui dens și strălucit roman, Manea omagiază doi mari scriitori români - dramaturgul Ion Luca Caragiale și George Bacovia, poetul melancoliei citadine și al viziunilor suprarealiste.“ (PAUL BAILEY, Times Literary Supplement, Anglia, 10 mai 1996) * „Prin Plicul negru, a apărut o capodoperă. Arta metaforei face ca volumul să rămână întunecat și luminat, totodată, precum «Alegoria prudenței» lui Tizian, cu cele trei fețe ale timpului. O carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prânz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebându-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc când ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prânz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebându-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc când ne-am văzut ultima oară doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
minciună. Țin foarte mult la Davey și nu-mi place să-l văd suferind. M-aș duce să-l strâng în brațe, dar ceva anume, nu știu ce, mă ține pe loc. Mă ridic și mă strecor afară din cameră. La modul suprarealist, se aude în hol muzica lui Eminem, muzica dezmoșteniților suburbiei americane, acompaniată strident și prostesc de răcnetele băiețașilor de bani gata, care se plâng în gura mare că și-au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp de două-trei săptămâni, frecventau cinemateca în disperare. Știau că nu au mult timp pentru citit, așa că încercau să compenseze prin vizionări de filme suprarealiste. La cinematecă se putea intra pe gratis doar dacă erai student la arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la Sorin, a cărui privire ironică se mișcă vioi deasupra unei mustăți răsucite - se plînge că e prea cald și nu poate să lucreze. Sorin i-a fost elev. Sorin strînge lume duminica (medici, profesori, milițieni, actori) cu niște metafore suprarealiste interesante: paiațe de cîrpă, funii Înnodate - despre care cineva a zis, mai În glumă, mai În serios ( În mod sigur cu jumătate de gură), că arată ca viața noastră. Apoi a intrat la Mircea, care și el are o pereche
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au răspuns Încercării de suprimare a revoltei și dimensiunile la care a ajuns protestul inițial Îi sperie. Bilanțul fără precedent e grăitor: sînt operate În jur de 200 de arestări. 17 decembrie, duminică. Dimineața, centrul orașului devine teatrul unei scene suprarealiste: cîteva divizii de armată mărșăluiesc prin Piața Operei, În muzica triumfală produsă de fanfare militare. O asemenea desfășurare face parte dintr-o strategie pe care Statul-Major al armatei l-a conceput pentru a intimida, pentru a demoraliza orice alte Încercări
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu’ tot vorbește acolo? Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși. Ce informație au primit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a te apleca asupra lor. Prin urmare, Aventura lecturii. Poezie română contemporană - conține prezentările a treizeci și șapte de volume de versuri, aducând o imagine - parțială, firește - a poeziei românești actuale, în care coexistă ecouri neoromantice, neoclasice, simboliste, parnasiene, neoexpresioniste, suprarealiste, dar se reliefează, cu precădere, amploarea fenomenului postmodernist, elogiat și contestat, în egală măsură. În ce mă privește, nu mi-am propus să stabilesc ierarhii ori să realizez clasamente, ci am căutat doar să subliniez, așa cum am menționat și cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sub semnul unei singure certitudini: cea a viețuirii de azi pe mâine. Tabloul social este întregit prin revenirile ca-n noduri de năvod la crâșmă, crâșmari și consumatorii de varii spețe și motive. Ei bine, într-un asemenea spațiu - azi suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai poți întâlni. Mulți dintre ei erau ucrainieni, ruși, lipoveni, găgăuzi sau bulgari. Nu conta. Pariul conviețuirii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ființă in comparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile și acțiunile. În după-amiaza acelei zile pariziene văzusem, la Centrul Pom pidou, o mare expoziție André Bre ton, pretext, de fapt, pentru o desfășurare de image rie suprarealistă cum rareori poți vedea într-un singur loc. Mă însoțiseră prietenii la care locuiam, un cuplu tânăr, mixt în mai multe sensuri, căci reunea două rase, două religii și două arte, dar mai ales două fizionomii extrem de contrastante. Ei îi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în patul meu, adâncindu-se în cearșaful de pe saltea, era o oaie! Dormea pe-o parte, mare, lânoasă și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe lampă: creierul lui Mark Schluter în secțiune transversală. Tânărul neurolog vedea doar o structură. Weber vedea chiar și acum cea mai rară specie de fluture, mintea înaripată, cu aripile țintuite pe film, obscen de detaliat. Hayes urmări conturul imaginii suprarealiste. Fiecare nuanță de gri vorbea despre funcțiune sau defecțiune. Acest subsistem mai murmura încă; celălalt amuțise. — Vedeți aici despre ce este vorba. Weber se mulțumi să-l asculte pe bărbatul mai tânăr cum se îndreaptă spre dezastru. Ceva care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a așezat pe scaunul de la orgă și a contemplat zidul Edenului. în cele din urmă a zis: — Asta îmi place. — Mă bucur. Desigur, mi-e imposibil să fac o critică de specialitate. Nu este nici cubistă, nici expresionistă, nici suprarealistă, nu este pictură academică sau de doi bani, și nici măcar naivă. Seamănă puțin cu Puvis de Chavannes, dar cine îl mai știe azi pe Puvis de Chavannes? Mi-e teamă că vei fi pedepsit pentru că ești în afara curentelor. — Cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ideal spre a traduce acest joc cu visul și cu moartea, în decorul unei lumi descentrate și care se cere reîncărcată cu sacrul hrănit de firul șerpuitor al drogului. Proza grafică a lui Manara nu încetează să fie un manifest suprarealist pentru salvarea acelui nucleu nedomesticit de civilizație și de cultul respectabilității „burgheze”. Întâlnirea cu Pratt, întâlnire din care se nasc câteva texte reunind cruzimea și reveria într-un aliaj paradoxal, este catalizatorul ce face să urce spre suprafață magma de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe, mese de croit, mașini de cusut masive și cuptoare care asigură aburii pentru călcat. Efectul general este destul de suprarealist, mai ales când vezi, în acest decor mecanizat, Les Africains mișcându-se încoace și încolo ca să-și îndeplinească sarcinile. Trebuie să recunosc că ironia implicită mi-a stârnit fantezia. Mi-a venit în minte ceva din Joseph Conrad, deși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vor vedea ce se-ntâmplă, dacă vor veni peste noapte de la spital să-l ia pe Ignatius. Alergă în baie, se pudră pe obraz și pe partea din față a rochiei, își desenă sub nas o gură într-o versiune suprarealistă și se repezi la ea în cameră să-și ia un palton. Când ajunse la ușa din față, se opri. Nu putea să se despartă astfel de Ignatius. Era copilul ei. Se duse la ușa dormitorului și ascultă zăngănitul violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
seară apăream În avanscenă În mare ținută de adorator“. Eu am Înlocuit teatrul cu Bazooka Bar, iar pe actriță cu o animatoare În corset. Scriam poeme În proză pentru Tina, adevărate criptograme În care ascundeam sub un vocabular luat de la suprarealiști dorințe pe care nu voiam să le fac mai explicite. Mai compuneam și versuri de o calitate Îndoielnică pe care le debitam fetelor de la Bazooka Bar. Versurile mele le făceau să rîdă și-mi dădeau dreptul la languroase sărutări nefacturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fostă), Mariana. Noaptea arctică are efecte ciudate. La vremea aceea nu i se părea deloc caraghios să stea acolo, Înfofolit ca o mumie În vîrtejurile de zăpadă, povestindu-i tot unui leș. De fapt, toate acele conversații din acele luni suprarealiste au fost colosale, epice, neegalate de atunci Încoace. El și Zamyatin petrecuseră și cîte douăzeci de ore discutînd de toate. Dar din toată acea vorbăraie, ce-și amintea cel mai bine era profunda singurătate a Arcticii. Toate milioanele de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și o parte a colecției de artă a Companiei. Wakefield este plăcut surprins să găsească o pictură de dimensiuni medii din perioada timpurie a lui Jackson Pollock și o schiță a lui Robert Motherwell pîndind pe după faună, alături de o pictură suprarealistă Înfățișînd mici siluete mărșăluind către un vortex de energie luminoasă, semnată V. Brauner. Mai există două Giacometti spirituale și o vacă zburătoare de Chagall, chiar și o schiță a modelului de lenjerie de noaptea trecută și un model redus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Apoi avocatul ar avea grijă ca liniștea să fie reinstaurată. Chiar În fața cafenelei, pe partea cealaltă a străzii, este un mic muzeu. În curtea lui a stat expus, ani la rînd, un obiect misterios: un guguloi de fier, o gogoașă suprarealistă, presupusă a fi primul submarin din lume. A fost pescuit de pe fundul unui lac și nimeni nu are idee cum a ajuns acolo. Chestia Îl făcea fericit pe lui Wakefield, pentru că avea un soi de absurditate copilărească, dar acum bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]