13,862 matches
-
38,9 ani). Cea de-a doua (definită din punct de vedere tehnic și expusă în capitolul introductiv, supra), numită speranța de viață (sau de supraviețuire) la naștere (sau la o vârstă precizată) privește durata individuală de viață (sau de supraviețuire). Mărirea sa regulată induce creșterea îmbătrânirii prin partea superioară. În țările dezvoltate, problema de a ști dacă îmbătrânirea este în principal imputabilă bărbaților sau femeilor este pentru moment lipsită de importanță: în ceea ce privește îmbătrânirea prin partea inferioară, este clar că ea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
exemplu, în 1940 dispunea atunci de o speranță de viață de aproximativ cincizeci de ani. Presupunând că mai trăiește la vârsta de cincizeci de ani (1990), dispunea încă, în noile condiții de mortalitate, de treizeci de ani de speranță de supraviețuire. Și în 2004, la vârsta de 64 de ani, puteam din nou să îl credităm cu douăzeci de ani de speranță de supraviețuire. Această prelungire regulată a speranței de viață a unui individ pe tot parcursul existenței sale se explică
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de ani (1990), dispunea încă, în noile condiții de mortalitate, de treizeci de ani de speranță de supraviețuire. Și în 2004, la vârsta de 64 de ani, puteam din nou să îl credităm cu douăzeci de ani de speranță de supraviețuire. Această prelungire regulată a speranței de viață a unui individ pe tot parcursul existenței sale se explică prin depășirea (victorioasă) și/sau prin reducerea (științifică și medicală) a riscurilor de deces legate de fiecare vârstă trăită. Este uimitor să constatăm
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sau prin reducerea (științifică și medicală) a riscurilor de deces legate de fiecare vârstă trăită. Este uimitor să constatăm că, pe durata întregului secol al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea (mai exact până în 1905), speranța de supraviețuire traversa în fiecare an un maximum spre vârsta de trei sau patru ani; și, de asemenea, că rămânea superioară, pentru vârsta de un an, speranței de viață la naștere până în 1975. Acest lucru ne permite să ne facem o idee
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
fost foarte bine calificat (Aglietta, Blanchet și Héran, 2002), nu va putea să se sfârșească decât odată cu dispariția, pur și simplu, a generațiilor implicate (între 2040 și 2075, progresiv). Dacă, între timp, speranța de viață la naștere și speranțele de supraviețuire la fiecare vârstă nu ar fi variat, este clar că îmbătrânirea din viitoarea jumătate de secol ar fi de asemenea de ordin pur conjunctural, cum a fost poate însuși cazul fenomenului baby-boom. La acestea trebuie să adăugăm că unii cred
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mai mult. Este de asemenea principalul factor care va face să crească populația oamenilor în vârstă dincolo de 2050 (generațiile fenomenului baby-boom fiind atunci pe cale de dispariție). Să mai remarcăm, în sfârșit, că ameliorarea regulată a speranței de viață și de supraviețuire nu trebuie confundată cu o creștere a longevității, termen tehnic care desemnează durata maximală de viață ce caracterizează o specie. Observarea îmbătrânirii biologice a dus la emiterea chestiunii unui eventual progres al longevității umane. Are loc o întreagă dezbatere asupra
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a se face înțeles, "mărginirea vieții economice din cauza unui sistem fiscal și economic prost". În Anglia și în Germania, unde creșterea demografică este mai puternică decât în Franța, un punct de vedere științific asupra legăturii între populație și mijloacele de supraviețuire există încă din secolul al XVI-lea și teama de suprapopulare și de mizerie este exprimată de economiști și moraliști. Doctrinele economico-demografice ale fiziocraților francezi propun un populaționism moderat, dar mai ales inversează relația mercantilistă: popularea depinde în prealabil de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
unei părți a bogăției produse în economie sunt factorii esențiali ai creșterii. În dinamica ricardiană în care principiul lui Malthus este un element central, trei clase lucrători, proprietari de pământ și capitaliști își împart venitul global primind respectiv salarii pentru supraviețuire, rente și profituri. Ultimii sunt esențiali pentru continuarea creșterii economice, căci acumularea cere un minim de profit. Or, creșterea demografică susținută care obligă cultivarea a din ce în ce mai multor pământuri permite cu siguranță menținerea unui procent de salarizare la nivelul său natural
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
profituri. Ultimii sunt esențiali pentru continuarea creșterii economice, căci acumularea cere un minim de profit. Or, creșterea demografică susținută care obligă cultivarea a din ce în ce mai multor pământuri permite cu siguranță menținerea unui procent de salarizare la nivelul său natural (salariul de supraviețuire), dar face să crească renta diferențială datorită legii randamentelor descrescătoare. Procentul de profit rezidual atinge în cele din urmă o rată considerată insuficientă de capitaliști ca răsplată pentru eforturilor lor și riscul asumat. Astfel, creșterea demografică antrenează oprirea creșterii economice
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
rezidual atinge în cele din urmă o rată considerată insuficientă de capitaliști ca răsplată pentru eforturilor lor și riscul asumat. Astfel, creșterea demografică antrenează oprirea creșterii economice care, la rândul ei, oprește creșterea demografică, salariul obișnuit devenind inferior salariului necesar supraviețuirii. Concluzia ricardiană n-a fost niciodată dovedită. Mai întâi, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, se manifestă tranziția demografică, asociind o scădere continuă a fertilității unei măriri constante a venitului pe cap de locuitor. Apoi, progresul tehnic a permis
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
fel ca bunurile de consum durabile. Pe lângă asta, constrângerea bugetară face să apară o cerere de copii sub două aspecte: un aspect cantitativ (numărul de copii) și un aspect calitativ (productivitatea viitoare a copiilor), fiecare având un preț (cheltuieli de supraviețuire și de școlarizare). Randamentul maxim al utilității sub constrângere determină atunci un procent marginal de substituție între calitatea și cantitatea copiilor egal în raport cu costurile privind cantitatea și calitatea. Părinții arbitrează deci între cantitate și calitate în funcție de prețuri relative. Pentru Becker
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
trece de la 64 la 77,6 ani. Grupul persoanelor trecute de 60 de ani este astăzi constituit din indivizi pe care totul îi desparte de cei din același grup de acum câteva decenii: raritate relativă în sânul populației, speranța de supraviețuire, rolul în familie și starea de sănătate. În privința acestui ultim punct, trebuie evocat indicatorul "ani de viață sănătoși" (AVBS), numit și indicatorul "speranței de viață fără incapacitate" (EVSI) sau "speranță de sănătate" (ES). Acest lucru înseamnă calcularea speranței de viață
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de sănătate este învecinată. Se face o medie ponderată din doi indicatori: vârsta (pondere 2/3) la care rămân 10 ani de trăit (măsură de recul a mortalității la vârstele înaintate) și vârsta (pondere 1/3) pentru care probabilitatea de supraviețuire de 5 ani este identică cu cea a unui bărbat de 65 de ani (vârstă ce precede deteriorarea stării de sănătate) în 1985 (probabilitate de 86,5%). Din 1825 până în 1985, pragul a fost împins cu 13 ani pentru femei
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
maximă, probabilitatea de a deceda ar scădea de la o generație la alta iar acest lucru ar fi însoțit de o comprimare a morbidității: bolile grele care aduc o incapacitate severă s-ar concentra în preajma vârstei limită ("rectangularizare" a curbei de supraviețuire). Dacă vom urma raționamentul lui Fries, consumul medical la vârste puțin îndepărtate de vârsta morții împins până la limitele sale ar trebui să scadă, dar să fie compensat printr-o concentrare crescândă de cheltuieli în ultimele luni de viață. Pare ca
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sigur că progresele speranței de viață se traduc în realitate printr-o diminuare a numărului deceselor. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie amintit ce este un "tabel al mortalității". Tabelul de moment (al anului 1950, de exemplu) dă șanse de supraviețuire unui număr de 100 000 de persoane care, la fiecare vârstă a vieții lor, ar cunoaște condițiile demografice prevalând în 1950. Acest tabel, care exprimă caracteristicile mortalității la un moment dat, permite calcularea speranței de viață. Aceasta este astfel durata
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
realitatea deceselor anului. Dacă observăm tabelul de mortalitate în Franța anului 1950, putem citi de exemplu că la 30 de ani există 91 285 supraviețuitori din 100 000 de nașteri (supraviețuitori la vârsta 0) și 196 de decese. Rata de supraviețuire la 30 de ani este astfel de 91,285% iar riscul de a deceda la 30 de ani este de 0,215%. Aceasta era realitatea? Dacă urmărim generația 1920, care avea deci 30 de ani în 1950, numărul de supraviețuitori
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ani este de 0,215%. Aceasta era realitatea? Dacă urmărim generația 1920, care avea deci 30 de ani în 1950, numărul de supraviețuitori la 30 de ani este mai slab (77 468) ca și numărul de decese (169). Rata de supraviețuire la 30 de ani pentru cohorta 1920 a fost deci de 77,468% iar riscul de a deceda de 21,82%. Diferența dintre aceste rezultate și cele scoase de pe tabelul momentului 1950 provin din faptul că generația 1920 nu a
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
faptul că generația 1920 nu a fost plasată în condițiile demografice ale anului 1950 decât atunci când a atins vârsta de 30 de ani. Mai înainte, condițiile sale demografice erau mult mai puțin favorabile, ceea ce explică de ce rata sa efectivă de supraviețuire la 30 de ani era inferioară celei calculate plecând de la tabelul 1950. Generația 1920, născută după Primul Război Mondial, a cunoscut o mortalitate infantilă ridicată, o criză economică severă și un al Doilea Război Mondial. Acest exemplu arată că la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dezvoltarea prevenirii Creșterea speranței de viață s-ar putea traduce printr-o mai bună stare de sănătate la vârstele înaintate? Trei concepții se opun (Sermet, 1998; Grignon, 2003). Prelungirea speranței de viață nu s-ar datora decât ameliorării tehnicilor de supraviețuire la starea de sănătate dată. Toți anii de viață câștigați s-ar acompania de o degradare a stării de sănătate. Pe plan opus, creșterea speranței de viață ar tinde la îmbunătățirea stării de sănătate a populației. Condiții de viață mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
216-218, 222, 243, 244, 252.253, 277, 279, 281 Senescență, 218-221, 280 Servicii domestice, 254-255 Sold migrator, 11, 14, 29, 61-62, 74, 146, 192 Solicitatori de lucru la sfârșitul lunii (DEFM), 102-103 Solidaritate între generații, 38, 213, 243-271 Speranță de supraviețuire, 19, 47-48, 50-51, 223 Speranță de viață, 19, 21, 47-49, 95, 189, 209, 211, 222, 226, 232-233, 235-239, 250, 279 Speranță de viață fără incapacitate, 223, 233 Speranță de viață la naștere, 18, 20, 47-48, 50-51, 79-80, 269 Structura pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pare a fi menținerea „speranței împotriva oricărei speranțe”. Comunitatea unde se pare că s-a zămislit textul pare amenințată de o catastrofă de amploarea exilului babilonian. Reactualizând figura lui Baruh, membrii comunității își regăsesc un model vital, un model „de supraviețuire” sub teroarea istoriei. Ieșirea din istorie prin intermediul viziunii este singurul remediu psihologic împotriva disperării. Deși există o interpolare creștină destul de amplă, în capitolul IV, avem de-a face cu o scriere iudaică. Câteva motive esențiale (oamenii teriomorfi, din primele două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
respins din start de organismul sănătos al poporului român - toate acestea, dar și altele Încă, Îl pun pe cititor În fața unor realități istorice ilustrative pentru puterea acestui popor de a trece prin toate Încercările, conștient sau nu de menirea divină: supraviețuirea. Câteva din personajele principale ale romanului „Hanul cercetașului” sunt cunoscute cititorilor lui Vasile Ilucă din cărți anterioare. Este vorba de cei doi sergenți - cercetași, Înfrățiți În focul luptelor din primele linii, Toader Toaibă și Petrică Staniște, de doctorii Nicu Hliboceanu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu... ― Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
născuse într-o parte de lume unde toate aceste schimbări fuseseră posibile?... O lecție învățase bine de la viață: că, dacă cineva vrea să supraviețuiască, trebuie să se adapteze. Pe când Grigore Gospodin, Fănel Trifu și chiar Virgil credeau cu nonșalanță că supraviețuirea era posibilă și fără adaptare. Ei își puneau speranța în propria istețime, în pronia cerească sau în minunile pământești. 2 Iarna acelui an îl pusese pe Stelian la grea încercare, dar cu chibzuința lui de bun gospodar, precum și cu ajutorul vecinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întâmplător de ceea ce pățeau odinioară drumeții atacați de tâlhari în codrii Vlăsiei: dădeau tot ce aveau la ei, numai ca să scape cu viață. Făcând "donația" el își cumpărase cumva clemența regimului și își asigurase libertatea atâtă câtă putea fi și supraviețuirea. Elvira nu fusese însă interesată de vreun troc cu regimul și nu supraviețuise. Cât pierduse și cât câștigase cu asta? Și, mai ales, cum se cuvenea să procedeze de astă dată? Ce cale ar fi existat să nu respingă fățiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]