1,054 matches
-
deznădejdea-n avanpost, Dispuse să n-asculte. După milenii de trăiri În desfrânări cu carul, În violență și grăiri, S-a stins pe-ncetul harul. De-atâtea rele pe pământ Și stricăciuni în valuri De fapte, gânduri și cuvânt, Se surp-a’ vieții maluri. Azi noaptea neagră s-a lăsat Acoperind lumina, Și răul crește apăsat Ca-n lan de grâu neghina. Că, sub divinul panaceu, Omul stricat-a planul, Plâng Iisus și Dumnezeu Cu lacrimi cât oceanul. 22 martie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de teapa lui și Biserica și sărutatul icoanelor și tot ce poartă uniformă preoțească?! Ce învață ei pă internetul ăla care le-a năpădit mințile? La asta nu vă gândiți nimeni, părinte! Că ne distruge credința strămoșească, derutează poporul și surpă temeliile străbune. Nu vă gândiți la asta, dar toți dați cu gura că... - Stătem mult și bine acolo, de nu mă scăpa Prea Sfințitul, oftă popa Băncilă. A fost prezbitera mea la el și s-a rugat și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-a pus în lesă iubirea și-o plimbă ca o umbră eliberată de-o rază de soare... Mi-e greu să te găsesc chiar într-un zid ce suspina cândva în sacrificiu. Mi-e teamă că grinda s-ar surpa s-ar face praf, dimpreună cu zidul, pentru nesocotința mea... Crima dintre paranteze Tăcerea dintre noi se joacă pe tabla de șah... Stăm departe unul de celălalt, precauți. Mutăm piesele și totul se termină cu remiză. Apoi trece un timp
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
trimitere pe ultima pagină, în care se menționează pentru cei interesați, de către exegeți, neamuri, divinități, longitudinile și paralelele nenumăratelor ținuturi, continente, cuadraturi, galaxii și metagalaxii, pe unde și-a exercitat meseria lăsând în urmă religii, secte, paroxisme, paradigme, paradoxuri, istorii surpate în neant, dar și construcții megalitice care promulgau ideea universală a necesității plăpumii și pilotei cu puf de gâscă, de găină, cu câlți, cu păr de capră mongoleză sau de iac, din pânză țesută la război Made în România fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sigur, răutatea oamenilor i-au săpat mormântul, orașul însuși e un mormânt, disperarea cu care se construiește azi, devine mâine ruină a disperării care se materializează prin modificarea design-ului interior și exterior, străzile se asfaltează, o apă rea le surpă, noaptea este și ea plombată cu bitum, un penel gigantic adaugă asimetric o Lună goală, lumina ei murdară se revarsă pe străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă, ceea ce a rămas din spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăsnit. "Mai exista o cale!" Un depozit... ciudat. Și ce se află în această stație? Căi funcționale de transport feroviar! Ochii Împăratului începură să sclipească. Nu cred că mai circulă trenuri pe acolo, dar măcar căile de acces nu-s surpate... bănuiesc eu. Superb! Nu prea contează unde duc aceste tuneluri atât timp cât duc undeva. Acum... Armata... Armata aduce ceva probleme... Nu cred că ea va fi principala noastră grijă. Dacă am putut citi corect printre rânduri, Leveriful câștigă! Uniunea Asiatică trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
destinul frânsese cursul vieții, trimițându-l în această direcție? Și, de fapt, a fost un anumit moment, ca un impact, care mi-a distrus viața, sau a fost că o casă clădita pe nisip, pe care vântul, apa, trepidațiile o surpa încet, până când se prăbușește singura, sub propria-i greutate? Am vrut să fiu fericit. Am și fost, poate - deși acum mă întreb dacă am stiut vreodată ce înseamna fericirea. În ce constă ea? De ce ingrediente are nevoie pentru a fi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
la ceruri, pînă la locuința sfîntă a Domnului. $31 1. Cînd s-au isprăvit toate acestea, toți cei din Israel care erau de față au plecat în cetățile lui Iuda și au sfărîmat stîlpii idolești, au tăiat Astarteele, și au surpat de tot înălțimile și altarele din tot Iuda și Beniamin și din Efraim și Manase. Apoi toți copiii lui Israel s-au întors în cetățile lor, fiecare la moșia lui. 2. Ezechia a așezat din nou cetele preoților și Leviților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și se strejuiau prin casele lor. Norodul rămase singur. Miliția, încă tânără, fu scoasă la Holboca și, ca să nu rămâie târgul fără pază, se rânduiră din cincisprezece în cincisprezece zile câte o roată de grenadiri. Dar roata cea întîiu rânduită, surpată de boală, nu întîrzie a-și cere schimbători... Gheneralul M[irkovici] se făcu Dunăre... "De ce, striga ofițerului cu raportul, de ce ai îmbrăcat uniforma... Nu știi că datoriea cătră patrie se arată nu numai pe câmpul bătăliei, dar orișiunde se cere
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mele să-mi stăpânesc lacrimile, care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. Nu Înțeleg de ce plângi. Oare nu asta ți-ai dorit? Mă privea Într-un fel ciudat, știam că și În sufletul lui se ducea o luptă, se surpau vise, altare... S-a apropiat de mine și m-a strâns cu putere În brațe. Cea mai adevărată și mai Înflăcărată Îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
însă, că iadul nu se mai termina. Oamenilor îndeosebi, care nu mai trăiseră asemenea eveniment, li s-a părut o veșnicie. Și chiar o veșnicie a fost. La un moment dat, uriașa cupolă a uriașei grote a prins a se surpa. Din loc în loc, curgeau, asemenea unor cascade, șuvoaie de calcar și pietre, care astupau tot ce le era în cale. în scurt timp, o bubuitură înfundată s-a auzit pe o distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe vremea aceea pierdeam nopțile dormind greu. Papa, în schimb, nedeprins cu vinul dobrogean și oricum chinuit de insomnii, ne povestea a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da, confirmă Zina de parcă ar fi vorbit singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de furnicuțe împovărate. Cei mai mulți lucrau undeva de dimineața până spre seară, unii nu ieșiseră încă din pușcării, alții erau atât de bătrâni ori nevolnici, încât nu puteau urni nici măcar un bidon cu petrol sau cu lapte, câțiva își făceau veacul surpați de necaz la birturile „Dezrobirea“ și „Calul bălan“. Iar unii pur și simplu nu mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
orgoliu? Nu. Sunt lucruri pe care nu le pot accepta. Încolo, încep să înțeleg că modestia este inevitabilă, ca moartea. Adevărurile în care am crezut mi se par tot mai relative, tot mai precare. Timpul mi le șubrezește, mi le surpă și nu mai știu cât valorează... Problema e că nu prea văd ce pot face cu această umilință. Cea mai mare modestie ar fi să nu mai am nici o ambiție. Iar cea mai mare vanitate, să-mi doresc "fericirea pietrelor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și de Fecioara Maria. Aici, în vechiul Constantinopol, s-a prăbușit nu un oraș, ci o civilizație. Sfânta Sofia e martora dispariției unui imperiu. Și nu mă pot opri să nu devin melancolic, spunîndu-mi că, o dată cu prăbușirea Constantinopolului, s-a surpat ceva și în destinul nostru. Cum ar fi evoluat Europa și, îndeosebi, Europa de Est dacă turcii n-ar fi cucerit acest oraș? Ieșind de la Sfânta Sofia, trecem strada și coborâm în subteranele "palatului de apă". De fapt, o enormă sală, cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceea ce socot eu "mitologic americană". Mitul progresului. (El explică, probabil, deruta americanului când ceva nu merge sau se defectează în "mașinăria", aproape perfectă, în care crede. Dintr-o dată, siguranța cu care și-a organizat, până atunci, averea și superficialitatea se surpă.) Mitul eficienței. (În timpul războiului "din golf, americanii priveau foarte mândri, la televizor, bombele care loveau ținta cu o precizie extraordinară. Moartea îi interesa mai puțin. Spectacolul "tehnologic" se afla pe primul plan.) Mitul banului. (Băncile sunt aici veritabile sanctuare. Grecii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tău, dar coiful tău din papură albă ușoară, împletită după calapod, te protejează, covorașul din papură albă ușoară, desăvârșit la războiul vertical de cusut, face cinste războiului tău și rezistă, pământul reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale nu se surpă nici o jumătate de becutec. ai mult noroc, bine pregătit în începuturile poveștilor tale. imaginea prințului tău mult încercat te întărește și este proiectată prin aripile licuricilor cu ochi mari de lapis lazuli deasupra întregii tale proprietăți, deasupra suflețelului tău miraculos
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a clanului Tokugawa la Okazaki, iar Ieyasu va auzi că e călcată sub copitele cailor noștri, nu va mai conta cât de bine îi sunt pregătite bastioanele de pe Muntele Komaki, nici ce mare geniu militar o fi fiind. Se va surpa din interior, fără ca noi să-l atacăm măcar. Am să mă gândesc, spuse Hideyoshi, evitând un răspuns grăbit. Dar mai gândește-te și tu o noapte - nu ca la o inițiativă care-ți aparține, ci obiectiv. E un plan inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu ochii lor, în momentele de groază din timpul cutremurului din 10 Noiembrie 1940, pe rusoaicele venite de dincolo de Nistru și stabilite (pentru totdeauna, credeau ele) în Basarabia cum căzuseră în genunchi și se rugaseră ca Dumnezeu să nu le surpe viața. Și dacă bolșevismul nu ucisese credința, atunci, în '40, poate că vechea Icoană a Rusiei Pravoslavnice încă dăinuia în zilele noastre. Sau, în orice caz, ar fi putut să reînvie. Așa că bietul lor suflet, refugiat în Vechiul Regat precum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am fi umblat într-o cu totul altă metodă, una în care, după cum mi se părea mie atunci, orice cale a logicii ar fi fost părăsită. Ne afundam în covorul roșu devenit dintr-odată moale și scârbos și ne clătinam, surpându-ne, încet, asemeni edificiilor pe cale de a se răsturna ale umanității muribunde. Dădeam să ieșim. Numai că, dintr-odată, lucrul acesta nu mai era atât de ușor de făcut. Cei care până acum ne priviseră în tăcere, oamenii aceia atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acea victorie. Dacă astăzi mie mi-ar fi îngăduit să mă întorc la Ab-du, n-aș mai găsi nimic, încheie el ca și cum ar fi închis o ușă. Pe-acolo a trecut războiul, a distrus edificiile și plantațiile de palmieri, a surpat malurile lacurilor sacre; și apoi, deasupra ruinelor și morților vântul a adunat munți de nisip. Memoria sa îndurerată făcea ca toate cuvintele să-i fie reproșuri, și le rostea pe tonul nestăpânit al celui nevoit să tacă vreme îndelungată. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule care-i cuprindeau pe marinarii lui Ulixes pentru a-i rupe în bucăți. În acea spelunca, moartea trecu pe lângă Tiberius când îi aduseră prânzul. Stânca se surpă și stârni o ploaie de pietre; toți fugiră, unii fură loviți; împăratul se mișca încet, căci corpul îi era îngreuiat de mâncare. Un ofițer se năpusti spre el pentru a-l proteja; îl împinse într-un colț și își încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușile de la intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început să prindă rădăcini Hedera helixseattle, dar nu e greu să ne imaginăm. Dacă o să căutăm prin colecția ziarului Seattle Times, o să găsim următorul anunț din pagina de divertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fiecare dată când autoritățile încep să taie vițele, să le dea foc cu aruncătorul de flăcări sau să le stropească cu ierbicide - chiar și atunci când au adus caprele pitice să le mănânce -, încep să se întindă rădăcinile. Rădăcinile astea au surpat tunelurile, au întrerupt cablurile și conductele subterane. Dom’ sergent formează în continuu numărul din anunțul cu restaurantul, dar linia rămâne moartă. Chelnerița se uită la limbile de iederă care au început deja să traverseze strada. Într-o săptămână, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Întreabă Motanul Negru. Prințesa din basme, berberica, Așteaptă sărutul și verbul. Ochii aud întunericul, Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]