22,147 matches
-
interbelice. Mircea Vulcănescu, unul dintre străluciții săi studenți, scria că nu trebuie privit ca filosof de catedră. De aceea, "viața și învățătura lui nu trebuie privite didactic, ci ca eforturi ale unui om viu. Ca om viu va trebui să surprindem secretul atitudinii sale în existență, care să ni-l restituie întreg, dincolo de toate metamorfozele lui aparente". Dar, chiar dacă un om viu și nedidactic, un filosof trebuie analizat prin opera sa. Dificultatea de aici începe. Pentru că Nae Ionescu n-are operă
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
inclusiv în memoriile sale postume, recent publicate. În mai 1935, Mihail Sebastian, un apropiat entuziast al profesorului, nota în jurnalul său: "Citesc, nu știu de ce cu atâta întîrziere, căci o aveam de mult în bibliotecă, Années Décisive de Oswald Spengler. Surprins de a găsi fraze întregi, formule, idei, paradoxe, din cursul lui Nae. Tot cursul lui de anul trecut (politică internă și externă, pace, război, definiția națiunii), toate loviturile lui (Singapore, Franța care moare, Rusia, puterea asiatică, Anglia în lichidare) totul
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
dojană, glorie asemănătoare/ cu a lui Rimbaud într-un port din Harrare" (ibidem). Într-o epocă roasă de mercantilism, cît de greu îi vine poeziei a se menține în starea sa de spontaneitate, în mirabila-i devenire, aptă a-și surprinde, în primul rînd, autorul! "Poesia nu-ți dă voie să mori,/ să fii al nimănui,/ chiar dacă la sfîrșitul mileniului cei mai mulți s-au învățat/ să numere bani decît metri antici,/ poți, desigur, trece liniștit pe stradă,/ liniștea ta e o frunză
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un avânt romantic de extracție chopiniană, ca în liedul De ce?. Liedurile pe versuri de Eminescu - "unicul poet" despre care Pascal Bentoiu mărturisea undeva că "are nevoie oricând de el" - surprinde cu acuitate, întreaga gamă a meditațiilor despre timp, spațiu, viață și moarte, potențate de sentimentul iubirii. Glasul sopranei pendulează între puritatea imaterială a sunetului, întârziind în supraacut (tot așa cum întârzie în finalul Simfoniei a 8-a construit pe sintaxa poeziei
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
întreținea cu mare grijă. în 1970, cînd eu însumi am publicat Contradicția, nevoia de Maiorescu nu apărea ca obligatorie majorității intelectualilor români. Noul obscurantism din deceniul care urma (protocronismul și celelalte) era greu de prevăzut. Paul Georgescu s-a arătat surprins de motto-ul din E. Lovinescu pus de mine în fruntea monografiei, întrebîndu-se asupra motivelor mele de aprehensiune. Abia cîțiva ani mai tîrziu mi-a dat dreptate. Cît privește contestarea lui Maiorescu, ea a venit din mai multe direcții, în funcție de
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
ce parazitau restaurantul scriitorilor erau, tot în general, niște rebuturi estetice. Când "grupul Barbu" s-a adresat lui Ceaușescu pentru a cere să se înființeze o Uniune a Scriitorilor comuniști se confirma eclatant ceea ce știam, intuitiv, dinainte. Nu m-a surprins, prin urmare, când, după 1990, oameni cunoscuți pentru murdăria lor morală au deschis baierele vulgarității indescriptibile a limbajului și ale comportamentului. Șocat am fost (însă numai pentru o clipă, pentru că - aflasem între timp - individul avusese niscaiva antecedente de ciomăgar, neieșind
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
suferit un accident) și pe Șerban Ionescu în Alexandr, fizicianul cel nebun, care, deși figura pe afișul serii respective, nu a jucat. Regretele nu pot fi decît ale mele. Acest spectacol cu două fețe, chiar dacă nu reușește decît episodic să surprindă emoțional și spiritual atmosfera unei situații cu profunde implicații și a unei condiții umane variate ca formă, dar asemănătoare ca fond, reușește să prezinte la rampă personalități actoricești. Și asta nu e puțin lucru. Stele în lumina dimineții de Alexandr
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
foarte sensibil senzor al limbii vorbite, la care se adaugă, în obținerea efectului de familiaritate, tehnica naturalizantă a contaminării lingvistice dintre vocea auctorială și personaje. Dincolo de aspectele stilistice, Poveștile Monei reușesc - și acesta este meritul lor cel mai important - să surprindă un aspect esențial al tipologiei feminine din România de astăzi, un hibrid de mentalități erotice: tînăra decorsetată moral, deseori cinică "devoratoare de bărbați", dar care nu poate renunța cu totul la clișee romanțioase, la mai vechile "candori" și alintări pisicești
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
tocmai prin paradoxul ei, prin felul în care se vrea simplă, eficientă, funcțională, reușind în schimb să fie vag abstractă și enciclopedică. Absența matematicii mi se pare mai curînd un capriciu, decît o alegere întemeiată. În fine, m-a mai surprins un aspect al argumentației lui y Gasset: un fel de vehemență naționalistă, pe care o pun tot pe seama umanismului său. Lui y Gasset îi repugnă comparațiile cu instituțiile de învățămînt străine, comparații pe care le găsește găunoase și ilogice din
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
punere între ghilimele) e unul dintre cele pe care un străin le-ar putea căuta în dicționare sau gramatici cu disperare dar fără nici o șansă de reușită. Un vorbitor nativ le-ar recunoaște destul de ușor, dar ar rămîne totuși destul de surprins întîlnindu-le în scris. Cuvîntul - a cărui forma masculină e (al) enșpelea - circulă în româna familiară modernă, în care substituie compusul indefinit mai vechi format de la nu știu cît ("a nu știu cîta oară"). Colocvialul enșpe provine din folosirea literei n
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
Spații imaginare, reunește, șapte studii ale unor specialiști în istoria imaginarului și-a culturii, istoria arhitecturii, studiul realității virtuale și antropologie. În ciuda succesivelor schimbări ale perspectivei, fenomenul aflat în discuție este bine definit și analizat. Este vorba de orașul imaginar, surprins în cîteva ipostaze semnificative, începînd cu fabulosul Tombouctou și orașele magice pueblo, trecînd prin arhitectura efemeră a pavilioanelor naționale la diverse expoziții, pentru a ajunge, în fine, la Sim City 2000, un model integral creat de computer. Despre toate acestea
Utopiile arhitecturii by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17352_a_18677]
-
categoriile de mai sus - cea mai bună carte de poezie, cel mai bun roman, etc. - iar învingătorul se cheamă că e o valoare trans-generică. Lesne de închipuit euforia celui/celei ce cîștigă. Am urmărit seara decernării premiilor Whitbread la televizor, surprinsă în primul rînd că am un astfel de prilej (deși, la ce bun un premiu de popularitate dacă nu-i recunoști tocmai... popularitatea, pe care audiovizualul o confirmă și simbolizează), apoi de ceremonie în sine. De agitația și emoțiile vizibile
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
a lumii interbelice. în plus, are o distincție care o face întru totul compatibilă cu principesa de altădată. Traducerea sa seamănă cu o voioasă complicitate feminină peste timp, cu un grațios act de colportaj. Citind-o, ai senzația că le surprinzi pe două doamne din înalta societate schimbând impresii în legătură cu celebritățile primei jumătăți de secol. Martha Bibescu este, bineînțeles, cea care are inițiativa, iar Elena Bulai o ajută să-și formuleze opiniile în limba română. Multe fragmente sunt antologice. Iată, de
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
cei doi sînt într-atît de diferiți, fiecare descins din alt univers estetic, fiecare cu o altă miză de creație, încît chiar numai întîmplarea îi poate forța să stea laolaltă. Sau, ca în cazul de față, simpla mirare a cititorului (eu) surprins să descopere splendoarea de crisalidă impecabil păstrată sub geamul prăfuit al unei colecții încuiate într-o clădire părăsită (spre a improviza în spirit nabokovian), alături de masivul, însă ostenitul urs împăiat din sala cea mare a muzeului. Nuvelele lui Nabokov, multe
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea celui care o împărtășește, decît se impune celorlalți cu argumente și arțag. Ambele forme de monumentalizare se regăsesc explicit dintr-o anchetă, care m-a surprins inițial, făcută de revista Times Literary Supplement în ultimele săptămîni ale anului trecut. Întrebarea, pusă cîtorva celebrități în lumea umanioarelor, era următoarea: care credeți că este cartea mileniului și care cartea anului? Sigur, banală tevatură publicistică, vor spune unii, am
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
mai puțin cunoscuți mie. Nu știu sigur cît populism au aceștia în comun, cît de "coruptibili", cu alte cuvinte, sînt ei de întrebări precum cea de mai sus, dar am citit totuși cu multă curiozitate răspunsurile lor. Unele m-au surprins, dar, și acesta mi se pare a fi un fapt important, niciodată cînd se refereau la opțiunea pentru cartea mileniului, ci doar la cartea anului. Pentru Searle, de pildă, cartea mileniului o reprezintă Meditațiile lui Descartes, chiar dacă mai curînd prin
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
o sală de concert și propune o soluție ingenioasă și dură pentru cântăreți, pentru dirijori: orchestra în adâncul scenei, eroii în primul plan. Manevra presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
de evitat nu elimină senzația de consistență muzicală a Medelenilor - deloc întâmplător, prima referință la Medeleni, cea din Vacanța mare, trimite către persistența melodică a numelui moșiei. Realismul nostalgic pe care Ionel Teodoreanu îl construiește în trilogia sa caută să surprindă, la unul din nivelele textului, o tranziție despre care romancierul însuși amintea. Verdictul lui Mihai Ralea rămâne în mare măsură valabil - lumea Medelenilor (acea lume a marii burghezii rurale de peste Milcov) e marcată de un stigmat al declinului. Mai toți
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
ciclului de lieduri op. 74 - 17 la număr - foarte rar cântate. Ele întregesc profilul compozitorului cu farmecul lor proaspăt, chiar rustic. Soprana Adriana Mesteș a făcut efortul considerabil de a le învăța și cânta în limba polonă. Ea le-a surprins cu finețe flexibilitatea melodiei mulate pe cuvânt, diversitatea expresiei și a stărilor, șlefuind cu migală și plasticitate fiecare din aceste mici poeme. Dragoș Mihăilescu la pian, muzician care își asumă menirea cu responsabilitate a creat în această partitură - nu complicată
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
Zăpadă neagră a lui Maxudov, scrisă și rescrisa, este introdusă și scoasă din repertoriu fără nici o explicație. Atunci cand repetițiile încep în cele din urmă, ele sunt minate de elocinta regizorala a lui Ivan Vasilievici - sedus de mirajul scenei, Maxudov se surprinde în ultimele fraze ale "românului" (neterminat) într-o ipostază aproape kafkiană - daca ironia bulgakoviană nu ar elimina patetismul: "Chinuit de dragostea mea pentru Teatrul Independent, prins de el ca un gândac pe un dop de pluta într-un insectar, continuăm
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
pariu, căci în pofida abordării foarte tehnice la modă astăzi spiritul acestor pagini nu se dezvăluie decît unei reflecții îndelungi. N^Kaoua are o comprehensiune firească a duhului romantic și viziunea să nuanțata și viguroasa în același timp este capabilă să surprindă forță epica a Baladelor, sau imagistică neprevăzuta a mazurcilor. Fără exagerări, cu echilibru și măsură - este o definiție a artei galice -, dar și cu un climat interiorizat, identificat mereu cu arhitectura muzicii el a cîștigat pariu.
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
în transparență limbajului și în opacitatea propriului chip, este o configurație misterioasă a feminității, imaginea aburita a unui mit. Prin țesătura unor tuse largi, care amintesc oarecum pensulația lui Sălisteanu, chiar dacă pictorița a fost elevă lui Vasile Grigore, Maria Lie-Steiner surprinde, în compoziții preponderent verticale, siluete feminine care se topesc în propria lor anvelopa sau se încheagă dintr-o atmosferă cu densități fluctuante. La rîndul ei, Saviana Stănescu compune în șoaptă, dintr-un amestec de cruzime copilăreasca, de clorofila și de
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
sensibil, încît mă întreb adeseori dacă aceasta capodoperă a fost percepută ca atare. De fiecare dată cînd scotea un nou film - dupa perioade de liniște și de reflecție din ce in ce mai lungi -, acel film era un eveniment major. Știam că o să fim surprinși și că o să aflăm cu adevărat ceva. Cu fiecare nou film, Kubrick se redefinea pe sine și redefinea cinema-ul, aria posibilităților lui." Vom vedea cum vă redefini această "arie", începînd de mîine, ultimul Cannes al secolului.
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
și aparent încremenite. De separat îi separă, evident, în primul rînd limbajul, tehnicile și materialele. Îi mai separă apoi, într-un plan care scapă iarăși observației nemijlocite, o foarte particulară înțelegere a spiritului pe care formă artistică încearcă să-l surprindă și să-l comunice. Sculptorul contemplă o realitate imuabila, o suită de semne care au atins varianta absolută a manifestării lor, în vreme ce artistul fotograf se confruntă voit cu dinamică temporală și cu relația imperceptibila dintre formă ritualizata și permanentele somații
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
plină desfășurare. În care recipientul de Coca-Cola și carpeta turcească încearcă, alături de forma neolitica a oalei de pămînt, să dea camerei curate un sens mult mai înalt decît simplul ei inventar ar lăsa să se întrevadă. Iar Peter Korniss a surprins această lume, zdrobita literalmente între două civilizații, cu melancolie, cu admirație, cu ironie tandra și cu o impecabila acuratețe artistică.
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]