KorAP: Find »[drukola/base=suspicios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...47 >

1,154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

femei cât casa, într-un balonzaid bej și mă las ușor în jos, ca să nu mă vadă. Însă aceasta nu stă locului, și trebuie să mă mișc și eu după ea. — Dorești ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare. Sunt total expusă în mijlocul gării. Greg Parker

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
umeri și cercei lungi, care i se bălăngăne. E foarte fardată, are pantaloni lungi de mătase într-o nuanță ciudată de piersică, o țigară într-o mână și un cocktail în cealaltă. — Bună ziua. Trage din țigară și mă privește ușor suspicioasă. Ești de la agenție ? ȘASE Habar n-am despre ce vorbește femeia asta. Nu înțeleg ce spune. Mă doare atât de tare capul că abia dacă mă pot uita la ea. — Te simți bine ? Mă fixează cu atenție. Arăți ca naiba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Uite ce e... te rog, ascultă-mă. Mă frec pe fața transpirată. Nu am nici cea mai mică intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele, care mă dor. Nu mi-am dat seama cât sunt de epuizată. Fugeam de... ceva. Aveam nevoie de un loc unde să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
facă curat într-o casă ? — Evident că știu cum se face curat într-o casă. Îmi dau ochii peste cap. I-am spus mamei despre tine aseară. Îmi zâmbește brusc, de parcă tocmai și-ar fi amintit conversația, și îl fixez suspicioasă. Ce-a zis ? — Oricum, spune Nathaniel ridicând privirea, a zis că e de acord să te învețe să gătești. Și eu i-am zis că probabil ai nevoie și de ponturi pentru curățenie... — N-am nevoie de ponturi pentru curățenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A. Bine. Îmi pun cârpa jos, încercând să-mi regăsesc calmul. Da, știam și eu asta. Nathaniel clatină din cap. — Ba nu știai. Mă uit la chipul lui hotărât. N-are nici un rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fix. Nu pot să rămâi acolo. Vin să te salvez. Mâine mă sui în avion... — Nu ! zic mai vehement decât aș fi vrut. Nu ! Mă... distrez foarte bine. E în regulă. La celălalt capăt al firului se lasă o tăcere suspicioasă. Fir-ar să fie. Freya mă cunoaște ca pe buzunarele ei. Cu un bărbat ? îi aud vocea, într-un final. Poate. Zâmbesc fără să vreau. Da. — Detalii ? — E prea devreme. Dar e... îți închipui. Drăguț. Zâmbesc prostește spre propria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Uite-o și pe fata aia Sarah de la departamentul de Litigii, care aștepta și ea să fie făcută partener. Habar n-am dacă or fi facut-o. — Ce faci ? Melissa a intrat în bucătărie fără s-o aud. Mă privește suspicioasă. E a mea. Pe bune acum. Ce crede, că-i fur broșura ? — Făceam doar puțină ordine în lucrurile tale, zic cu subînțeles, lăsând broșura jos. Am nevoie de masă. — A. Mersi. Melissa se freacă pe față. Arată ca naiba de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pontul că tu ești. Mare baftă. Blitzul se aprinde din nou și tresar. — Nu ! E... o greșeală. Îi trântesc ziarul în brațe într-un talmeș-balmeș de foi. Asta... nu eu. Numele meu e Martine. Eu nu avocata. Fotoreporterul mă privește suspicios, apoi se uită din nou la fotografie. Văd cum chipul îi e străbătut de un licăr de îndoială. Adevărul e că arăt destul de diferit de modul în care arătam odinioară, cu părul blond și tot restul. — Ăsta nu e accent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Crede-mă, n-ai să reușești în veci să menții flacăra unui flirt de vacanță. — Nu a fost un flirt de vacanță ! țip furioasă, tocmai când se deschide ușa. Hilary se uită de la Guy la mine cu ochi ageri și suspicioși. S-a întâmplat ceva ? — Nimic, zic, întorcându-i spatele lui Guy. Absolut nimic. — Bine ! Bate cu degetul în ceasul de la mână. Fiindcă aproape e timpul ! Pare că întreaga planetă a descins în casa familiei Geiger. Când mă aventurez să ies

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

mână strângând mânerul bastonului, cu cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă. Voia să se Încredințeze că acest bărbat tânăr, aparent valid, avea motive Întemeiate să nu se găsească pe front, ca să-și apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit de priviri piezișe În direcția blocnotesului În care mă văzuse mâzgălind grăbit. N-am avut nevoie să aduc argumente, accentul mi-era apărarea cea mai elocventă. Bărbatul se scuză fără ezitare, mă invită la masa lui, Îi evocă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

ușor încruntată. Bex... nu mi‑ai zis săptămâna trecută de niște sandale lila? Foarte scumpe, de la LK Bennett? — Da? Simt că‑ncep să mă înroșesc un pic. Nu... nu‑mi amintesc. Poate. Oricum... — Bex, îmi aruncă Suze o privire brusc suspicioasă. Acum spune‑mi adevărul. Chiar ai nevoie de o pereche de sandale lila? Sau pur și simplu ți le dorești? Nu! zic, cu un aer defensiv. Chiar am nevoie de ele! Uite! Îmi scot planul vestimentar, îl desfac și i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
viitor, Știi, un fel de ... investiție. — O investiție? — Da. Și, într‑un fel, e ca și cum aș economisi bani, pentru că acum am astea și la anul nu mai trebuie să dau alți bani pe pantofi. Nici un ban! Pe bune? zice Suze, suspicioasă. Nici un ban? — Nimic! Serios, Suze, o să trăiesc în pantofii ăștia. N‑o să mai îmi cumpăr alții cel puțin un an. Probabil doi! Suze tace și eu îmi mușc buza, așteptând să îmi spună să le duc înapoi. Dar ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
strigând, atât de tare încât mai multe persoane se întorc să se uite la noi. — Becky! Așteaptă! Mă opresc, mă întorc încet pe călcâie și îl văd ridicat în mașină, formând un număr de telefon la mobil. — Ce faci? strig, suspicioasă. Îl sun pe tipul ăla îngrozitor cu care trebuie să mă întâlnesc, zice Luke. Să‑l contramandez. Să anulez întâlnirea. Îmi încrucișez brațele și mă uit la el cu ochii mijiți. — Alo? Bună ziua. Camera 301, vă rog. Michael Ellis. Mersi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să completeze un formular. Cu vedere la grădina de trandafiri. — Minunat, spune Luke. Becky, ce ziar vrei dimineață? — Financial Times, zic, mulțumită. Sigur, spune Luke, în timp ce scrie. Deci, un FT și un Daily World pentru mine. Îi arunc o privire suspicioasă, dar chipul lui nu are nici o expresie. — Doriți ceai mâine dimineață? spune recepționerul, scriind la computer. Sau cafea? — Cafea, vă rog, spune Luke. Pentru amândoi, cred. Se uită la mine întrebător, și eu dau din cap că da. — Veți găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Cum ar fi să admir peisajul... și, poate, să mă duc la o fermă și să mă uit cum se mulg vacile sau ceva de genul ăsta... — Înțeleg. Buzele i se lățesc într‑un zâmbet. — Ce vrei să zici? spun suspicioasă. — O să aterizezi la o fermă și o să‑i rogi pe țărani să te lase să le mulgi vacile? — N‑am zis că eu o să mulg vacile, zic demnă. Am zis că o să mă uit la vaci. Și, oricum, poate nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mamele că fiii lor sunt absolut irezistibili? — Nu chiar! spun, cât pot de veselă. Adică vreau să zic că mă bucur pentru Tom. Și pentru Lucy, firește. — Becky? Femeia de la fereastră se întoarce spre mine și ochii i se îngustează suspicioși. Ea e Becky? Pe chipul ei nu se citește nici o urmă de prietenie. O, Doamne, nu‑mi spune că și ea crede că umblu după Tom. — Ă... da. Îi zâmbesc. Eu sunt Rebecca Bloomwood. Și dumneavoastră probabil că sunteți mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
întrerupă, spun după o pauză și mă forțez să zâmbesc cât mai natural. Ei... să nu te mai țin. Probabil că vrei să vorbești cu invitații. Da, spune Lucy după o pauză. Da, așa e. Îmi aruncă încă o privire suspicioasă, după care fuge foșnind spre maică‑sa și curând se strânge un grup în jurul lor, care se uită din când în când spre mine. Una dintre domnișoarele de onoare fuge spre alt grup de oaspeți, care se uită și ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
E vreo problemă, domnișoară? Un tip cu șapcă mă fixează curios, și eu ridic ochii, încă în transă. Tocmai am citit promisiunea Sephora. E... e, pur și simplu, foarte frumos spus. — Păi... OK, zice individul și se uită la mine suspicios. Vă doresc o zi bună. Dau din cap, apoi plec cu un mers relativ împleticit spre un șir de sticluțe cu lacuri de unghii, cu nume ca Inteligență Cosmică și Vis Lucid. Mă uit la produsele expuse, copleșită de emoție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de ce n‑o fi vrut să amâne întâlnirea? Adică, chiar nu vrea să‑l vadă? — Rebecca, cine te vopsește culoarea asta? zice Elinor brusc. — E... chiar a mea, zic, atingându‑mi cu un gest nervos o șuviță. — Chiara? mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. Și la ce salon lucrează? O secundă sunt redusă la tăcere. — Îhm... păi... rostesc în cele din urmă. De fapt... eu... nu știu dacă ați auzit de el. E foarte... mic. — Ai face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ochii și o văd privindu‑mă îngrijorată. — Nu știu. Să mă uit la Cafeaua de dimineață. — Ba nu te uiți la nici o Cafeaua de dimineață! zice Suze apăsat. Haide. Închide Guardian‑ul media. Mi‑a venit o superidee. — Ce? zic suspicioasă, în timp ce ea mă trage la mine în cameră. Deschide ușa larg, mă conduce înăuntru și‑și desface larg brațele, arătând spre dezordinea din jur. — Cred c‑ar trebui să‑și petreci dimineața aruncând din troace. — Ce? O privesc îngrozită. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

în această stare de câtva timp. ― Seamănă cu o intrare, propuse Kane, punând mâinile în șolduri. Sau cu un sas, poate. Vă închipuiți tambuchiurile interioare? ― Dacă sunt sasuri, de ce sunt atât de aproape unele de altele? zise Lambert observându-le suspicioasă. Și de ce sunt toate deschise? ― Constructorii lor poate că preferă să facă totul în triplete, glumi Kane. ― Foatre amuzant! (Dar ea nu râse.) Dar ce rost are să le lase pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717

Kiril. Mâine-mi vine un transport de pepperoni. Deschid lista de comenzi. Domnul Claude se află în pivniță împreună cu domnul Sami Hirsch, agent de asigurări. Patronul bistroului tocmai s-a decis să-și facă o asigurare împotriva inundațiilor. Unii, mai suspicioși, s-ar putea mira că l-a apucat prevederea tocmai duminică seara, dar o asigurare este o chestiune de inspirație. Și lui Claude i-a venit inspirația duminică seara. Putea să-i vină să parieze pe un cal. Dar lui

Funeralii fericite! by Adrian Lustig (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
Tot e închis bistroul. — Îmi dai liber o zi? îi cere Roman voie lui Lionel. — Nici o problemă, răspunde absent Lionel. — Patroane, o să te cam coste revizia asta: e ultima mea zi de viață și mă vând scump. Claude îl privește suspicios, neînțelegând la ce face aluzie Roman. — N-o să iei pielea de pe mine. Te-aștept mâine, la opt. Eu m-aș cam duce acasă, mă simt obosit, se ridică Lionel. — Eu mai rămân, zice Roman. Dacă tot mă las de băutură

Funeralii fericite! by Adrian Lustig (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
lasă pe toți cu gura căscată: — Ce s-a întâmplat cu cenușa lui Kiril? — Care Kiril? întreabă în cor Clovis și Claude. — Imigrantul căruia i-a căzut ieri pe cap un chinez, explică Lionel. — De ce te interesează cenușa lui? devine suspicios Clovis. Am întrebat și eu, așa, se lasă păgubaș Lionel. Plec acasă. Nu intri să bei ceva? îl întreabă Claude, în timp ce Clovis se uită cam câș după român. Lionel nu răspunde și se îndepărtează. E ora 21.00. Liliane, într-

Funeralii fericite! by Adrian Lustig (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
în acest hol. Iese. Agnès scapă solnița în cușcuș. Nevenindu-i să-și creadă urechilor, mormăie pentru ea: — Nu e grav. E ora 9.00. Gérard Clément intră pe ușa consulatului României. Este condus de o secretară - care-l privește suspicios și îmbietor - în biroul lui Anghel. Anghel se preface ocupat, deși, încă de dimineață, recalculează pe ce i s-a dus salariul din aprilie. Îl invită pe Gérard să ia loc. Acesta se conformează și-i întinde o carte de

Funeralii fericite! by Adrian Lustig (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]