2,825 matches
-
afară de-ți clănțăneau dinții și-ți scârțâiau bocancii. După o jumătate de oră de urcat în marș forțat, ajungem la Dealul Suspinelor. Auzisem de mult de locul ăsta ,dar acum că l-am văzut, chiar că-mi venea să suspin. Găuri, hârtoape, șanțuri, noroi înghețat și mărăcini scăpați de tirul armelor. Pentru că aici făcea antrenamentul toată artileria. Și ăia de la tunuri și cei de la tancuri și cei cu AG-ul. Era câmp de luptă, după luptă. - Pe două rânduri a-du-na-rea
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
fii mai mult iubita chiar de mâine, Ca viata o să-ți dea doar ce-i frumos Și o să ia tot ce e rau și-i de prisos... Că o să vezi cum fericirea-ti vine-n dar, Iar sufletu-ti va suspina din ce in ce mai rar Cum dragostea își face loc în viața ta Iar stropi de împlinire te vor încântă O să-ți dai seama că ce contează pentru tine E să fii fericită și să îți fie bine Că nu e important că
AM INVATAT de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354297_a_355626]
-
bani în America și s-a întors de acolo bolnav. Cu banii agonisiți și-a cumpărat pământuri și acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori și pe leacuri. „Ce-i omul...”, îmi spune, amintindu-și cum au suspinat, ani de-a rândul, bătrânele din sat. Au rămas în urmă să-l plângă, soția și trei copii: Mitică (Dumitru), Ion și Nicolae. Unul dintre băieți, Mitică, a ajuns secretar principal la Facultatea de Medicină din Cluj, iar fata acestuia
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
n-a fost târziu! S-au revoltat peștii, au înnebunit pescărușii și jumătate din duminici au pornit pe jos, să ne invite la bal. Îți amintești? M-ai sărutat deasupra infinitului, atunci mi-ai atins prima dată glezna și au suspinat, subit, magnoliile. M-ai încuiat în tine și salutam fiecare copac, promițându-i un regal de cuvinte dacă va înflori pentru amândoi deodată. Au înflorit până și munții, de-mi făcusem potecă direct pe picturi și îi mințeam că le
PETALELE EDENULUI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354386_a_355715]
-
obraz amintiri la fel de diafane că atingerea driadelor iar sânul nu ți-l pot simți sub palmă tot asa de rotund că zborul păsării paradisului... fiindcă toate sunt ele însele întotdeauna, neschimbate și mai ales neschimbătoare, am hotărât să mă întind suspinând în iarbă plină de roua și multă vreme să mă legăn acolo neștiut că un copil care n-a cunoscut iubirea de mamă. Referință Bibliografica: În leagănul ierbii / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1360, Anul IV, 21
ÎN LEAGĂNUL IERBII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354408_a_355737]
-
Punând într-un loc unic ,dor cu dor Să îți văd ochii strălucind fierbinte În ochii mei ce te privesc avid Și să-mi șoptești zâmbind,fără cuvinte Că astăzi fericirea ta deschid... Iar în final,îndatorați pe viață Și suspinând în doi,cuprinși de dor Să adormim ținându-ne în brațe Lungind în somn o clipă de amor. DAN MITRACHE Referință Bibliografică: UNICITATE / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1176, Anul IV, 21 martie 2014. Drepturi de Autor
UNICITATE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353856_a_355185]
-
prin smerenie și rugăciune că va rămâne, măcar pentru o clipă o parte din taina lui Dumnezeu. ” Mi-a-mbrățișat tot trupul lumânarea, Mă leagănă în brațele-I și zic: < >. Îmi dă săruturi, cât nu vede zarea, Da-n zori se duce, suspinând din greu, În gazda ochilor lui Dumnezeu”. (pag. 7) Traianus nu este doar un arhivar al dorințelor și gândurilor pătrunse de mister și taină, este și un dascăl supus căruia conștiința învăluită în Credință și Dragoste îi dictează să fie
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
o belea! Bă! Bagă-n capu' ăla sec! Doi ori douăzeci face patruzeci, bă! Adică la toamnă, pentru esport bagi patruzeci dă capete dă tăurași îngrășați ca să nu cadă capu' tău de idiot! - Ooo, abia acu' am înțeles aluzia, rosti, suspinând ușurat, Iftode. - Bă, da' tu știi cu cât e prevăzut să crească producția proprie dă vite? Iftode, un excelent psiholog, repetă schema cu figura tâmpită. Reuși de minune! - Cu cinci la sută băi, animalule, da' tu nu intri la socoteală
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
care zburau în jurul lui într-o horă amețitoare. - El e! Țipătul ascuțit, făcu umbrele să se oprească și prindă forme. Femei nespus de frumoase se apropiară de el. Una, îi atinse obrazul, ca o adiere de vânt. - Te-ai întors, suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana, nu-l atinge, săriră celelalte femei. - E copilul meu! - Dar e și al Lui! Te va pedepsi! Cea căreia i se spunea Sânziana, îl înfășură cu șalul ei verde și îi șopti duios
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
însă, intră curajoasă, călare pe bietul măgăruș, care tremura din toate încheieturile. Nu merse prea mult printre copacii deși când, o femeie nespus de frumoasă îi răsări în cale: - Ce cauți în Pădurea Neumblată? N-ați făcut destul rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți, se prelingeau pârâiașe străvezii, clipocind liniștitor. Pe
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
În apusul soarelui, în camera ta prelungă, totul este estompat, linii stranii se desenează pe sticla ferestrelor, mâinile pereților se desfac, se lungesc, se-agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă magică, o rază strălucitoare de lumină coborâtă din ceruri
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului A mea pe veci Doar o clipă te-am zărit... Pe loc inima tu mi-ai răpit Întregul corp mi-a tresărit Și iată-mă îndrăgostit! Sufletul ușor mi-a suspinat Cu ochii mari la tine m-am uitat Și așa... am realizat Că ești tot ce-am visat! Rugăciunile mele-au primit răspuns Ne completăm îndeajuns Și tot ce mie îmi lipsește În tine mereu se regăsește O rugă înalț
A MEA PE VECI de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353181_a_354510]
-
și foametea acelor ani amenințau familiile satului și pe a sa; oamenii erau posomorâți și crânceni), un mod de a se elibera și transpune într-un alt univers, mai frumos și mai bun după care sufletul său curat de copil suspina. Crescând mai mare (în jurul vârstei de șapte ani) a simțit nevoia să facă și altceva, de exemplu o statuetă , cioplită tot cu briceagul, fără a folosi dălțile.“ Nu aveam cu ce trăi și la nici 14 ani a trebuit ca să
AMINTIRILE VIEŢII de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353235_a_354564]
-
norocul! Ai un ,,mărțișor,,de fier, că l-ai dat cam la tot blocul și juma* de cartier! Face ochii mari de frică vecinul mai bătrâior. Păi nevasta-i tinerică, dacă ia vre-un mărțișor ?! O bătrână se gândește și suspină încetișor tristă,fiindcă nu primește și ea în dar un mărțișor. Primăvara-și face turul... Eva-mi zice cu umor: Te mai ține dragă ,,șnurul,, de-aș mai vrea un mărțișor ??! autor Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: mărțișor / Dorel Dănoiu : Confluențe
MĂRȚIȘOR de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352633_a_353962]
-
adevărat, v-ar fi anunțat. Nu mai plânge, te rog! Nu-ți face bine. Și încearcă să înțelegi, că nu sunt împotriva ta. Eu chiar țin la voi. Vom vedea ce este de făcut. Încearcă, să fii mai diplomată! Beth suspină dar se liniști. Era tăcută dar mătușa Annie vioaie și plină de vervă li se alătură, curioasă. - Aveți secrete fără mine? Ce se întâmplă fetițo, de ce plângi? Fata nu răspunse - Nu s-a simțit bine dar acum și-a revenit
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
-n Suflet văpaie, Nespusă-ndurare, suspin, vindecare, Umil, ne dă pace și dulce iertare. Lăsat este astăzi s-aștepte în stradă, Uitat printre zgomote seci de petardă, Iubit doar cu vorba, pitit prin biserici, Intrus pentru lupii flămânzi și eretici. Suspină cu jale, cu lacrimi de sânge, Un loc de odihnă la tine-L aduce... Susur divin cântă dulce-o colindă, Haide, străine, primește-L în tindă! Renunță la pofta ce-n sclav te preface, Izbânda-i iubirea ce mintea-ți
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
Visa că se află în brațele bărbatului ce o plimba pe ringul de dans ca într-o plutire și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
privindu-i cu multiple înțelesuri. Ca de obicei, după vizita medicală sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia suspinând intenționat, să fie auzită de amândoi. - Oho! Plânge sufletul tinerei domnițe ori doar mi se pare mie?... Ofelia, ascultă-mă pe mine, fată! Nici nu știi câte lupte s-au pierdut până să se câștige războiul. Tu nu observi întregul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
Cu gândul mult plecat în urmă, Sperând și așteptând să vii Să luminezi plimbarea mea nocturnă... Am tot cernut frumoase amintiri Ce hrană au ajuns să-mi fie, Cercându-ți vesele porniri, Strângeri de mâini și firea ta zglobie... Am suspinat pe străzile pustii Cu chipul tău păstrat în minte, Sperând și așteptând să vii Să-ți spun, șoptit, doar câteva cuvinte... Tu n-ai putut din lumea ta să vii Să împlinești dorința-mi vie Sau, poate, nici n-ai
NOCTURNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354205_a_355534]
-
Acasă > Poeme > Meditație > PE CARE GÂND Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului pe care gând pe care gând se pierd cărări?... sub orizont pierdut de armonii suflet de gheață porți suspine vii neprevăzute încercări ne bat în poarta în fiecare zi ploi nevăzute și puștii se pierd în verbul a iubi... făclii din cer din efemer iubiri ce nasc,iubiri ce pier din flori ,din zori albastre mari pe care gând
PE CARE GÂND de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354236_a_355565]
-
de ani de când corespondăm și ne considerăm amici, încerc un soi de motivare. Confrate la catedră, Confrate în mărturisitul dumnealui Crez artistic: „Sunt un autor care încearcă să-i reprezinte pe contemporani după puterile sale”. Și eu aș vrea, am suspinat! Răsfoiți „lista”! Halouri, cu numele autorilor și cărților asupra celor care s-a aplecat și veți constata că lecturile de „La început de mileniu” formează un Curcubeu vărgat peste țara aruncat, căci olteni de-ai noștri sunt doar câțiva: Geo
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
să reușești a scoate din interiorul tău suferința. După rugăciunea ce i-o adresezi, Domnul îți cerne cu mângâierea Sa lină, lumina sfântă pe creștet . Alergi la El de câte ori lumea te sfâșie cu gheare de leu și smulge din tine suspine. Când viața îți pare deșertăciune și vânare de vânt... Și atunci, lacrimile curg șuvoi printre șoaptele rugii tale spălând sufletul, adunând cioburile ascuțite de acolo. Ele curg... și curg până când speranța renaște în tine, iar sub tălpi simți din nou
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
cuprinse, strângând-o cu putere în brațe. Timp îndelungat căutase, experimentase întâmplări, încercase anumite lucruri.....nimic nu-i aducea liniște. Ce se întâmpla cu el, completa golul din viața lui...ea. Făptura mică și delicată se topea în îmbrățișarea fierbinte, suspinând. Dădea frâu durerii ce îi uscase anii de dor și așteptare. Cineva, acolo, sus în cer îi ocrotea. Deșerturile pământului erau mai puțin însetate decât erau ei unul de celalalt. Orele se scurgeau peste ei, amintirile și dorințele se transformau
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
din tine-un pic Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire; Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire... Și lasă-mă să caut de dincolo de noi Cum mai suspină dorul și ploile cum mor! Am adunat în mine un pas din doi în doi Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor Să te adun din mine, ca pe o notă vie Dintr-un solfegiu tainic
DIN FLORI DE GÂND TE-ADUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347064_a_348393]
-
pe strada Cometei, mai ales iarnă, devenind ,,un companion de crailic”, jucând rolul lui Donjuan. Însemnările lui despre femeie ne duc cu gândul la intimități ce nu se pot povești. ,,Luna, dulce-ai fost în acea plăcută, Sfântă noapte, cănd suspina Cleopatra...Ești tu cuminte, Cleopatra? Ești o mizerabilă cocheta, Cleopatra! Tu m-ai ucis moralicește. Mi-ai rupt șira spinării, m-ai dășelat moralicește, încât nu mai pot avea nicio bucurie în viață. Mi-e atât de frig în interiorul inimii
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]