1,173 matches
-
Ac, veluti in pratis, ubi apes aestate serena Floribus insidunt variis, el candida circum Lilia funduntur, strepit omnis murmure campus.1 Câteva tălăngi și țipete de copii anunțau capre în mers. Când se sculă constată că niște muscoi violacei dădeau târcoale grindei unse, de care atârnase cândva o slănină. Ioanide își modifică profund ideea despre idilicul rural. Gazda și nevastă-sa, cu un ferăstrău mare de două persoane, tăiau un buturug, în vederea aprinderii focului și încălzirii unui ceaun ce aștepta trântit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deși naiv, avea ca principiu al vieții de a da mereu din coate, încît, fără a se întreba asupra intențiilor umoristice ale lui Hagienuș, înțelese că există încă o șansă. Cu adresa în mână, găsi imobilul viitorului muzeu, îi dădu târcoale, intră îndrăzneț în curte, vorbi chiar cu văduva donatoare, sub pretext a se interesa în mod special de obiecte și mobile din trecutul țării, descusu o servitoare bătrână, puse pe nevastă-sa să facă anchete printre soțiile posibililor amatori, spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casei? O paloare subită înfrumuseță fața brună a Pichii. - Care agenți? Îngăimă ea. - Dragă Pica, eu îți vorbesc ca un prieten, nu cred că tu șistimabilul tău frate Tudorel, zis Doru, nu știți că de atâta vreme doi indivizi dau târcoale pe stradă. Am emis toate ipotezele posibile și am ajuns la încheierea că pândesc casa noastră. Și tu știi asta, de vreme ce n-ai îndrăznit să te întorci acasă și te-am surprins codindu-te să intri pe stradă. Pica lăsă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lexicoane. De aci se abătea pe la Gaittany, la care, la vremea prânzului, era totdeauna amplă audiență de amici. Intra la "Capșa", ba chiar în restaurante și bodegi, dacă i se părea că a zărit pe cineva cunoscut, dădea în fine târcoale peste tot unde se putea afla ceva. Când șantierele lui Ioanide erau în drumul său, se urca pe ele, întreba, descosea, voia să știe tot. Întors acasă la ora fixă, de frica Aurorei, ședea la masă și mânca nu excesiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moartea Pichii), lui Ioanide nu-i intra în cap că purtarea fiului său avea o latură serioasă, deși reprobabilă. Nu vedea decât ridicolul, grotescul și se gândea să interneze pe Doru într-o casă de corecție. De aceea, înregistră întunecat târcoalele pe care de la o vreme Tudorel le dădea prin birou, unde se prefăcea că scoate o carte din raft atunci când era surprins. Tudorel căuta caietul pe care-l împrumutase Pichii, compromițător pentru el, deocamdată. Împrejurările făcuseră ca memoriul să rămână
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sentințe nemiloase. Atât Pavese, cât și Sylvia Plath (ca să luăm doar două exemple sugestive) trăiesc cu blestemul morții la modul cât se poate de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu prezente, mereu la pândă - trinitate amenințătoare și zeități necontrolabile. Între gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea să vină. Pentru că ea face parte din educația de dreapta. O educație aspră, Învățată de la magiștrii păgâni, cei care au atras primii atenția că „moartea dă târcoale vieții”, Învârtind În mână inevitabilul laț. Lumea se Împarte, desigur, În grupuri de sinucigași și grupuri cărora eroismul sinuciderii le rămâne străin. E diferența dintre atenieni, care au știut s-o sfârșească glorios, și mizerabilii de stânga, care-au sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
era netedă și călduță, moale, chiar și-n interiorul furcii a cărei îmbucătură era căptușită cu un lichen mărunt și mătăsos. Robinson șovăi câteva zile în pragul a ceea ce avea să numească mai târziu calea vegetală. Cu pași furișați, dădea târcoale pe lângă quillaja, găsind în cele din urmă un anume subînțeles în ramurile care se desfăceau sub ierburi ca două coapse enorme. Cunoscu luni în șir o legătură fericită cu Quillaja", în Michel Tournier, op. cit., p. 140. 363 "Prezența aproape carnală
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
statură în fața domnului și Satan veni și el printre ei. Ci Domnul grăi către Satan: «De unde vii?» (unii spun că i s-ar fi exprimat mai plastic, pe unde dracu' ai umblat?). Iar Satan răspunse Domnului și zise: «Am dat târcoale pe pământ și am hoinărit prin el». Atunci Domnul, (probabil ca să se dea mare boss) grăi către Satan: «Ai luat tu seama la robul meu Iov? Că nimeni nu este ca el, pe pământ, bărbat fără prihană și drept, temându
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
înflăcărat, și nu atât din remușcare față de Mili (pe care o vizitează la spital mai curând din politețe decât din compasiune), cât din orgoliul de a-și fi pierdut luciditatea. Bolnav ("sobolul din coșul pieptului" începuse să-i dea iar târcoale), pleacă din țară fără a-și mai acorda, ca în trecut, vreun răgaz, de teama de a nu-și schimba iar, prin cine știe ce concurs de împrejurări, decizia. Va reintra în scenă abia în final, la chemarea dorinței lui Mili. După
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fără suflare, pe brațe, la poalele Muntelui Sacru pentru a se reîncarna, când nici el nu mai putea vâna și devenise o povară pentru ceilalți, s-a lăsat sfâșiat de totemul lui, un urs care de mult timp îi dădea târcoale. Între urs și el se formase chiar un fel de prietenie și, de multe ori, pe furiș, se așteptau unul pe celălalt într-un anumit loc, cunoscut numai de ei. Acolo, după ce se priveau de la distanță și se asigurau reciproc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a catapultat într-o altă lume cu totul aparte, a avut influențe pozitive asupra sănătății sale. Fără a băga de seamă, se pomenise la un moment dat că nu mai întrebuința hapuri aproape deloc, că reumatismul nu-i mai dădea târcoale ca înainte; de baston nici vorbă, iar de medicul de familie aproape că nu-și mai amintea. Poate că ar fi uitat și de propria ființă, dacă anumite necesități precum, igiena personală, somnul sau foamea nu și-ar fi cerut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și Prietenie, care a avut loc în august, chiar înainte de Plenară. În vreme ce Congresul American adopta o rezoluție prin care încuraja "lupta temerară" pentru libertate a "popoarelor subjugate" din estul Europei 736, corespondenții ziarelor "New York Times" și "Christian Science Monitor" dădeau tîrcoale Bucureștiului. Din articolele lor reieșea că poporul român acceptă comunismul, deși are oroare de el. După cum se arăta în "New York Times", "nici un popor nu are mai multă repulsie față de comunism decît cel român și nici unul nu face mai puțin decît
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ei, imagine a celei mai radicale alterități. Dar întâlnești și nebunia, căci imnul eriniilor este asociat pierderii rațiunii. Eriniile pun stăpânire pe mințile oamenilor, le încătușează, le lasă pradă delirului. Încă din finalul Hoeforelor, Oreste simte cum nebunia îi dă târcoale. Spiritul lui rebel, pe care nu-l mai poate controla, îl poartă deja pe cărări necunoscute, cele ale unei nebunii ce-l duce în pragul morții, cele ale unor halucinații în care i se năzărește că vede femei asemănătoare Gorgonelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nopții cei întunecați”. Din noaptea aceasta se va ivi mai târziu fantoma lui Banquo. Astfel, „noaptea impură”, noaptea spectrelor și a vrăjilor, figurează spațiul prin excelență al tragediei shakespeariene, spațiul alterităților de temut. Noapte de smoală, „când duhurile (spirits) dau târcoale, iar stafiile (ghosts) ies din mormintele lor”, așa cum este ea evocată în Henric al VI-lea, de pildă. S-ar putea obiecta însă că, în teatrul lui Shakespeare, există și alte nopți, nopțile de vară din Visul..., din Noaptea regilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe ușă sau s-a ridicat de la masă, semn impalpabil, imaterial al prezenței morții. Numai bunicul orb știe că printre ei se află cineva, că acolo s-a așezat cineva, bunicul orb căruia moartea a și început să-i dea târcoale; numai el are clarviziunea celor ce au trecut prin greaua încercare a tenebrelor și au devenit atoateștiutori, întocmai ca fantomele. Numai el poate „vedea” pe chipurile celorlalți semnul morții: „Îmi dau seama că toți sunteți acum mai livizi decât niște
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aceasta este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-un text. De aceea, ele sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deschidea altele cu talentul ei deosebit de a trezi instinctul de ocrotire, admirația și vanitatea bărbaților. Și profita de el. Ca la Jafji, În primul război din Golf, când un cochet colonel saudit nu numai că le dăduse voie să dea târcoale pe-acolo (sosiseră fără permis de la Dahran, ascunși Într-un vehicul cu Însemne militare aliate), dar le și oferise cafea pe la jumătatea luptei, apoi o Întrebase pe Olvido unde voia ea să țintească artileria lui, ca să-i iasă cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
insuportabilă, dincolo de orice incidență politică sau etică, oricât de grave ar fi ele: suntem doi fără să fim doi. Urmăritorul se ferește să fie văzut, se sustrage, își camuflează prezența, dar urmăritul știe că individul e prin apropiere, că dă târcoale prin preajmă, aidoma unui zeu căruia el, biet om vânat cu insistență, îi uzurpă statutul de omniprezență invizibilă tocmai prin faptul că a aflat de existența lui, că îl „simte” pândindu-l... Într-adevăr, prin „anonimizare”, supraveghetorul se erijează în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
știe că va fi supravegheat de Ducele însuși. Pentru a obține informațiile indispensabile, stăpânul recurge la o deghizare: nu va fi vorba de vreo „modificare” a sexului, ci doar de o schimbare radicală de statut. Travestit în călugăr, Ducele dă târcoale pe la Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp, îi descoperă viciile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pildă, atunci când, auzindu-l pe Hamlet că se îndreaptă spre apartamentele reginei, reacționează spontan și se ascunde, din nou, în spatele unei draperii, pândind mișcările prințului ca un adevărat spion profesionist. Puterea obișnuinței! Polonius se ascunde ca să nu fie surprins dând târcoale prin preajmă, dar nu uită să-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
comedie astăzi, însă eu chiar aș fi avut nevoie de o astfel de terapie. Când m-am confruntat cu primul eșec ca director, primul meu impuls a fost să mă descarc asupra subordonaților. Cred că ineficienței îi place să dea târcoale firmei noastre. Îmi aduc aminte că o dată la o evaluare a performanței am obținut un calificativ necorespunzător și nu am mai primit mărirea de salariu pe care contam, atât eu cât și soția mea. Am fost insuportabil aproape o săptămână
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
să întrevăd punțile de legătură, să focalizez simultan ce aud și ce gândesc. Mi-e cald (temperatură interioară) și mă concentrez tot mai greu. O rog pe Cami să modereze în continuare discuțiile, căci simt că o idee îmi dă târcoale și nu pot s-o prind. Îmi notez gândurile, dar nu scap nimic din ceea ce se aruncă pe masa de joc în același timp. Revin în rol de moderator, ca să-i dau posibilitatea lui Cami să prezinte schița scenariului ei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
prefață la secvența inaugurării statuii sau silueta albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]