1,110 matches
-
negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima măcinată sub tricou, care fusese spălat și chiar călcat la dungă atît de fină precum tăișul lamei de ras. Trupul meu și al lui, barca, memoria noastră comună. Nimeni nu uitase nimic. Ca și cum ar fi fost menit să fie așa, o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-a surprins
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țipenie de om. Câteva pufoaice veneau la vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată nu răzbătea de acolo nici un glas. Oamenii păreau muți, iar coasa ce foșnea prin iarbă nu se auzea nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau ar fi fost din câlți. La vremea secerișului, babulea Tatiana Începea să se agite. Strângea prin casă tot ce apuca și, la lăsarea serii, luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numele de Petre. În timpul vacanței am plecat la Nicorești, la părinții mei din satul Dobrinești, unde am stat toată vara. Părinții se mutaseră în casa pe care mătușa Aglaia le-o lăsase moștenire înainte de a pleca în cea lume sub tăișul cuțitului banditului Nasie iar noi am stat în casa părinților pe care am și cumpărat-o plătind datoriile la legea conversiunii, casa fiind ipotecată. Toate erau bune: părinții părinți, prietenii la fel dar întâi septembrie se apropia îngrijorător. Toate cadrele
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
timpul nas În nas cu ei. El Îi numea pretendenți, admiratori sau pețitori. Oare Ulise, când se Întorsese, după atâtea peregrinări prin lume, acasă, nu găsise În fața ușii lui o ceată Întreagă de pețitori, de care a scăpat apelând la tăișul sabiei?! Armele lui Noimann erau noblețea, toleranța și diplomația... Totuși, uneori coarda plesnea. Și numărul de circ lua o turnură neașteptată. Muzica, desigur, putea liniști nervii. Și Mozart, și Ceaikovski, și Chopin, și Haydn, și Beethoven, și Bach, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Șeful protocolului turc, trecut prin spasmele morții, oftă ușurat îngăimând: Ptiu! Gata să-mi dea comă beiul ăsta ghiaur. De-acu nu te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Maria, spre seară, am găsit în fața ușii, pe pragul de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos și mare cât un pui de vrabie zvâcnea din când în când, apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa de sub fereastră. (Ar trebui să adaug câteva amănunte despre cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
forță, dar deocamdată mi-e bine... Condimentez textele sacre: ienibahar pentru exod, piper pentru lepădare, cuișoare pentru răstignire. Fac și eu ce pot să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai cu securea o felie groasă din pîinea tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Grea-i această metaforă, grea ca o mașină de război, grea și amenințătoare... Mă tocmesc la marginea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Eliberatoare miezul!... Cei doi flăcăi, năimiți de dimineață, apărură atunci, clătinându-se de povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
această periculoasă sfădălie și el știa că de la el li se trage astfel se alătură celor doi încăierați, din care țâșnea focul mâniei și al nepăsării de rușinea celor din jur Și pe dată, am văzut scăpărând, în mâna lui, tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil al poienii de pădure, Aborigenul surâse către neagra lucire a ochilor Fetei. Îi spuse cu blândețe: Copilă, fără de rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
platoului de paradă un semicerc de soldați care se deforma din mers, după vectori preciși. Această mulțime de uniforme se alungi altminteri, ținând-o așa, întruna, devenind tot mai mult un solid meterez de furnici, de pureci-săritori și de sclipitoare tăișuri. Acest meterez, masiv ca un fronton de fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu să trepideze, tot mai tare și mai tare, la fel ca podina de gheață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a dat în vileag? Tata. Și curățam niște cartofi, să-mi fac să mănânc. Dacă i-am văzut că aia era chioară de beată în pat, nu mai știa de capul ei... Și-aveam un cuțit așa, mare, cu două tăișuri - și pe-o parte, și pe alta. Mi-a dat o palmă și i-am pus mâna-n gât și-am luat cuțitul să-i dau. Și-a sărit cumnatu-miu, că altfel îl omoram. „Mă omori!“ - „Te omor! Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
venea... Îi auzeam încă gemetele când am plătit și am plecat cât am putut mai repede. Simțeam că trebuia să ajung afară. Să n-o mai aud pe femeia aceea gemând. Și parcă țipătul ei plutea în continuare ca un tăiș de pumnal în aerul frizeriei, deși ceea ce se petrecuse nu zdruncinase nici un detaliu. Rumoarea era aceeași ca de obicei. "Criză de isterie, a zis unul. Am mai văzut noi de-astea." Atât. Înțelegeți? Acesta a fost singurul comentariu pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-am mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă Iisus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să le descarce, legate pe parcursul drumului, În general cu centurile de siguranță sau, În unele cazuri mai condamnabile, ascunse În portbagaj și acoperite cu o pătură, mașini de toate mărcile, modelele și prețurile transportau spre această nouă ghilotină al cărei tăiș, iertată fie comparația extrem de liberă, era linia foarte subțire a graniței, invizibilă cu ochiul liber, pe acei nefericiți pe care moartea, de partea asta, Îi menținuse În situația de pedeapsă suspendată. Nu toate familiile care au procedat așa ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gogoși Krispy Kreme. O arunc repede la coș. — Sigur e pe aici pe undeva... încep să scormonesc frenetic și localizez dosarul corect. Slavă Domnului. Poftim ! — Nu știu cum poți să lucrezi în harababura asta, Samantha. Glasul lui Ketterman e sarcastic ca un tăiș, iar ochii îi sunt total lipsiți de umor. — Măcar am totul la îndemână ! Încerc să mă scot râzând, însă Ketterman mă fixează împietrit. Îmi trag scaunul roșie la față, și un teanc de scrisori de care uitasem se revarsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta. Nu e decât refuz, refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent. Pare viu, deși nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
merg mai departe, unde mai e criticul acela, tot de factura lui Silvestru, care organiza prin țară festivaluri, colocvii?!... Într-un orășel ca Bârladul funcționa, de exemplu, periodic, un excelent colocviu de regie. Silvestru era, Însă, o sabie cu două tăișuri. Dacă te ura, aveai de suferit foarte mult. Uneori avea și erori de gust, În privința dramaturgiei mai ales, apoi unele erori de diagnostic. Dincolo de aceste lucruri, era categoric o instituție. În cărțile sale sunt multe ipoteze curajoase de lucru. și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]