1,658 matches
-
palmele copiilor. Adulții nu se plesneau niciodată unii pe alții cu rigla, ea ar fi fost și prea scurtă pentru flecăreala lor nesfârșită. Acasă, mama îi făcea tatei mai întâi un reproș, unul mic, apoi el îi azvârlea îndărăt vorbe tăioase, după care urmau privirile încărcate de mânie. Odată, tata chiar a alergat după mama împrejurul mesei din sufragerie. În vremea asta, eu mă gândeam: dacă i-ar apuca amețeala și ar cădea din picioare, aș putea să mă uit liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vreau decât să dorm, nu am nevoie de nimeni ca să pot dormi, dacă îmi va trebui ceva, voi telefona, iar eu, care îmi doream atât de mult să plec de acolo, nu mă mai puteam desprinde acum de sentința lui tăioasă, chiar și de pe patul său de om bolnav ne alungă, ne ostracizează, pentru totdeauna. Udighi, încerc eu, poate că Noga va merge mai târziu la mama, iar eu mă voi întoarce la tine, iar el spune, nu este nevoie, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o pătură neagră de ierburi pârjolite, distrugând echilibrul într-o singură noapte blestemată. Înghit aerul tăios al dimineții, încerc să conjur copacii și iarba, înaintez încet, pas cu pas, deja mi-au obosit picioarele, și nu o spun doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel suspicios, chiar doare. El nu făcea decât să meargă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu îmi mai pasă unde se află. Așteptarea tensionată, obositoare a întoarcerii lui se transformă deodată într-o pace sufletească stranie, pentru că, iată, am aici o fetiță și trebuie să învăț cum anume să o iubesc, departe de umbra sa tăioasă, geloasă și iritantă, privesc din nou fotografia, nu știam ce ne pândește de după țiglele roșii, dar ce e rău, de fapt, în toate astea, ce este rău în decepție, de ce trebuie să le băgăm copiilor sub nas adevărul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în general, ăsta este domeniul tău, eu nu pricep nimic din el, eu nu fac decât să construiesc case. Sau să le distrugi, spun eu, dar regret imediat, el își mușcă buzele și scoate din buzunar portofelul cu o mișcare tăioasă, l-am alungat, plătește și pleacă, dar, în loc să scoată de acolo o bancnotă, trage o fotografie și mi-o întinde, o fotografie ciudată de familie, în general, în aceste fotografii toată lumea stă înghesuită în centru, în curtea casei sau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
flux, atunci o să fie reflux, așa că ar trebui să ne târâm douăzeci de minute prin mâlul ăsta să ajungem la apă. Și apoi, n-am putea să facem nimic, fiindcă greutatea mea deasupra lui l-ar înfige literalmente în bucățile tăioase de scoici. Peisajul este splendid. O ceață subțire și albă mângâie stâncile verzi care mărginesc golfulețul. În larg, o insulă tremură în aerul umed ca un miraj în deșert. Apa capătă o strălucire aurie de la lumina soarelui, cerul e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Belbo. Le judeca cu precizie, cu severitate, cu indulgență. Agliè era șiret, nu-i trebuise mult ca să Înțeleagă dublul joc Garamond - Manuzio, și nici noi nu-i ascunseserăm adevărul. Părea că Înțelege și aprobă. Distrugea un text prin câteva observații tăioase, apoi observa cu un cinism educat că pentru Manuzio putea merge foarte bine. L-am Întrebat ce putea să-mi spună despre Agarttha și despre Saint-Yves d’Alveydre. „Saint-Yves d’Alveydre...”, zise el. „Un om ciudat, fără Îndoială, Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate de un vânt tăios, care ne ridicase tot părul în vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt, Sabina îmi povesti că acolo jos, pe fundul lacului, se aflase vatra vechiului sat Cobilița. Comuniștii îi evacuaseră cu forța pe săteni, spărseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea că se mișcă. S-a închinat repede de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primejdii. Așa, dragul meu! Vasăzică, la revedere!... La revedere, domnule Herdelea! Le strânse mâinile foarte mișcat. Fața lui durdulie era palidă. Emoția îi schimbase vocea. Coborî pe peron grav, aproape întunecat. Maiorul Tănăsescu, comandantul trupelor, mustăcios și sprîncenos, cu privirea tăioasă și glasul aspru, se prezentă raportând că, conform ordinelor primite atât direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, cât și de la comandantul regimentului său, se pune la dispoziția prefectului. ― Ce trupe aveți, domnule maior? întrebă Baloleanu. ― Un batalion cu efectiv de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
refăcu procedura. ― Remorcher de comerț Noslromo cheamă controlul spațial Sol Antarctica. Avem probleme de navigație. Acesta este un apel prioritar; răspundeți, vă rog. Pentru a doua oară, pârâitul nervos al stelelor umplu puntea comandamentului. Lambert păru brusc îngrijorată. Cu glasul tăios reluă mesajul. ― Mayday! Mayday! Remorcher Nostromo cheamă control spațial din Sol sau oricare altă navă pe recepție. Mayday! Răspundeți! Acest apel nejustificat de pericol (Lambert știa foarte bine că nu se găseau în pericol imediat) rămase fără răspuns, neobservat. Descurajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
anestezie a bolnavului. În fine, înaintea oricărui act chirurgical, trebuie realizat un plan de tratament riguros, care va fi aplicat cu multă seriozitate [162]. VII.4. INCIZII Incizia constă în secționarea chirurgicală a țesuturilor cu ajutorul bisturiului sau al altui instrument tăios. De calitatea sa depinde aspectul estetic ulterior al cicatricii. Plăgile chiurgicale cutante trebuie să prezinte margini regulate, suple, mobile, pe planurile profunde înconjurate de țesuturi de bună calitate, bine vascularizate și să permită o bună cicatrizare. Ele pot surveni după
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
sugerează că autoritățile templului au eșuat în îndeplinirea datoriei lor. Templul nu a devenit un loc al rugăciunii pentru toate neamurile. Dimpotrivă, a ajuns o „peșteră a tâlharilor”. În a doua parte a cuvintelor sale, Isus face aluzie la critica tăioasă a instituției templului din zilele sale (Ier 7,11), avertizând că Dumnezeu va distruge templul. Clasa conducătoare a preoților, scribii și bătrânii trebuie să se fi simțit profund jigniți de critica și cuvintele ofensatoare ale lui Isus. Josephus Flavius ne
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dormitorul, se reflecta în ușa cu ape a șifonierului și îmi cădea pe obraz. Stăteam în pat cu ochii deschiși și priveam prin fereastră norii minunați, rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Vedeam până în zare panorama Bucureștiului, încremenită sub nori, cu pâlcul de case vechi, cu olane și oberlichturi, cu luminatoare și uși de stejar masiv, iar mai încolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles / Cred doar în mine / în Yoko și-n mine / Asta-i realitatea / Visul s-a terminat." Aduceau magnetofoanele în clasă, le cuplau la stații și emiteau niște modulații atât de tăioase de chitară, încît nu puteam sta să ascult nici cinci minute. Ignoram tot ce iubeau tinerii de aceeași vârstă cu mine; în cei doi ani cât a durat criza asta m-am apropiat atât de tare de nebunie încît și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să iasă, plin de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind din încîlceala înmiresmată, vezi gresii tăioase, drum sterp care te-ndreaptă spre o stâncă. La poalele ei - o gură de peșteră. Ai ros mărul până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți tragi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau coji de semințe. Băiatul avea o freză tăioasă ca muchea toporului, dată cu ulei și, probabil, cu zahăr în loc de fixativ. Am aflat că Garoafa "e cu mă-sa cu căruțu la sticli goali" și că se întoarce abia diseară. După ce ne-am gândit un pic, ne-am hotărât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vă reaminti ceva ? în această privință, desigur, nu există niciun risc ! De mult ne-ați convins de excelența memoriei dumneavoastră !... — în schimb, memoria ta, draga mea... Din păcate... inter vine, cu un zâmbet, Profesorul Mironescu. încearcă prompt să îndulcească replica tăioasă a soției sale : trebuie doar înțeleasă și ea, o asemenea stare predispune femeile foarte tinere, mai sensibile și mai idealiste, la capriții și la întunecări morbide. Ar fi păcat însă ca junele musafir să citească în răspunsul ei desconsiderare sau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
primul moment, asemenea presupuneri ! Nu ți-am spus că Brătianu venise alertat de la moșie ? Iar Regele a trăit o emoție puternică încă de pe vapor ! Poate de furie, poate de frică, o jumătate de oră a tremurat... — Ei, poftim ! exclamă Profesorul tăios. Ei, poftim ! Regele a tremurat o jumătate de oră și toți o știm imediat. Ce oameni, Dumnezeule ! Ce oameni și ce țară ! Și, ca semn al indignării, o coboară pe micuța Yvonne de pe genunchi. Nu are nevoie să privească înspre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cancanuri ? La Liga Damelor Ortodoxe, la Societatea de Protecție a Grădinilor, ca și la Crucea Roșie, damele discută, în acest moment, politică la fel de așarnat ca și domnii. Profesorul își sprijină ceafa de spătarul scaunului și își desprinde de pe nas rama tăioasă a ochelarilor ca să ascundă clipitul repede care îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Semnul unei nervozități stăpânite. Există asemenea momente când ți-ar veni să crezi că într-o cameră cu lume multă te plimbi printre curenți psicho-electrici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de firesc să meargă să-și amaneteze medalionul primit lângă un pat de moarte ca să răscumpere o noapte de rătăcire a vieții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
politicos cum stau lucrurile : — Desigur, aș merita a fi pedepsit pentru lipsa de cuviință cu care... Dar oare ce pedeapsă mai mare poate exista decât a fi lipsit de strălucitoarea sindrofie ? Din nefericire, obligațiuni presante... Profesorul înaintează în salon, ce tăioasă continuă să-i pară, și după atâția ani, lumina electrică ce albește fețele și le face nefirești ! își duce ca un copil batista la ochii obosiți și, când îi deschide, lumina îi pare încă și mai artificială ! Și mai nepotrivită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
turism locale, un tip la vreo 40 de ani, volubil, cu un păr creț, tuns scurt. Pare că știe ce face, e relaxat. E relaxat chiar și cînd treceți prin controlul vamal (niște creaturi colțuroase care vă cercetează cu lamele tăioase ale privirii) și prin toate celelalte controale, Înarmat cu pașapoartele voastre și cu un dosar plin de hîrțoage care nu prea știți ce Înseamnă și cred că nici nu vreți să știți. După care... sînteți În avion și avionul chiar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice ale rasei lui de nomazi plecați de pe Gange: e arămiu și are un nas coroiat și tăios și, deși are o privire de adevărat venerator al lui Kali, cu un set de cearcăne negre ca noaptea, nu dă senzația că i-ar păsa atît de mult de răcani, dar cu plictiseala nu te joci. În orice caz
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]