1,757 matches
-
închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită. 13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri și nard; 14. nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme. 15. O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban. 16. Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de miază-zi! Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
altarul Meu? N-am nici o plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și darurile de mîncare din mîna voastră nu-Mi sunt plăcute! 11. Căci de la răsăritul soarelui pînă la asfințit, Numele Meu este mare între neamuri, și pretutindeni se arde tămîie în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mîncare curate, căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor. 12. "Dar voi Îl pîngăriți, prin faptul că ziceți: Masa Domnului este spurcată, și ce aduce ea este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
nici un sunet. După ce își trase degetul afară, toate celelalte doamne săriră să-l miroasă. Ultima lună a trecut cât ai clipi. — Mâine, Majestatea Sa îmi va hotărî soarta, îi zic mamei. Fără să spună o vorbă, ea merge să aprindă tămâie și îngenunchează în fața tabloului cu Buddha de pe perete. — La ce te gândești, Orhideea? mă întreabă Rong. — Visul meu de a vizita Orașul Interzis se va împlini, îi răspund, gândindu-mă la cuvintele lui Fann Sora cea Mare: „O singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mobila veche și vopsim pereții. Angajăm cei mai buni tâmplari și meșteri din oraș. Fiecare își consideră îndatoririle drept o mare onoare. Modele elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii confecționează suporturi pentru arderea tămâii, mese de altar și scărițe. Uneori sunt nevoiți să lucreze cu instrumente de mărimea unei scobitori pentru a realiza detaliile dorite. Când treaba e gata, căpetenia eunucilor vine să inspecteze casa. Nu face nici un comentariu, iar expresia lui nu trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
va dori, Marea Împărăteasă ar putea să-ți taie membrele! Haideți să mergem la Templul Milei și să chemăm spiritul tatălui vostru, zice mama. Trebuie să urcăm sute de trepte pentru a ajunge la templu, în vârful Muntelui Gâștei. Aprindem tămâie și plătim cea mai scumpă contribuție. Însă nu primesc nici un sfat de la spiritul tatălui meu. Mintea îmi este tulburată și devin din ce în ce mai conștientă de faptul că sunt pe cont propriu. Mormântul tatei este pe latura muntelui ce privește spre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru chieh-an, o masă special făcută pentru a se așeza pe ea registrul împăratului și sigiliul imperial din piatră. Camerele din stânga și din dreapta au fost și ele golite pentru a fi așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mama tremură atât de tare, încât una dintre podoabele ei de păr începe să alunece de la locul său. — Rdică-te, îi zic repede, încercând să opresc alunecarea podoabei. Eunucii duc registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea stau în poziție îngenuncheată și mă întorc cu fața spre nord. Ambasadorul desface sulul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asortează cu arhitectura celui principal. Un călugăr în vârstă își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un colț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
joacă într-un copac. După cină, An-te-hai mă duce să vizitez Palatul Seninătății Binevoitoare. Amândoi ducem în brațe tărtăcuțe. În loc să chemăm palanchinul, mergem pe jos, traversând mai multe grădini. Pe măsură ce ne apropiem de palat, se simte un miros puternic de tămâie, iar noi pășim prin nori de fum. Aud sunete de jale și îmi închipui că s-ar putea să fie călugări care cântă psalmodii. An-te-hai sugerează să ne oprim mai întâi la Pavilionul Pâraielor, ca să dăm înapoi tărtăcuțele. Când trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
concubinele, așa că urmăresc sunetul psalmodiilor: cobor pe o cărare care duce la Sala Tinereții Debordante. An-te-hai îmi spune că e cel mai mare dintre aceste temple. Când intru, văd că pardoseala e acoperită cu siluete care se roagă. Fumul de tămâie e gros. Credincioasele se ridică și se lasă în genunchi precum valurile oceanului. Psalmodiază fără voce, cu mâinile ocupate de mătăniile înșirate pe ață cerată. Îmi dau seama că An-te-hai nu e cu mine. Am uitat că eunucii nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebuie să se ridice la înălțimea așteptărilor lor. Detaliile ceremoniale sunt aproape sfârșit. În noaptea de dinaintea audienței, eunucii trebuie să facă o curățenie exemplară în palat. O muscă poate fi motiv de decapitare. Sala tronului este parfumată cu esențe și tămâie, iar covorașele pentru îngenuncheat trebuie așezate corespunzător. Înainte de miezul nopții, gărzile vin să verifice fiecare colțișor. La două dimineața, miniștrii sau generalii chemați sunt escortați prin Poarta Purității Celeste și trebuie să meargă pe jos o distanță destul de mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii ridică un altar, pe care așază tămâie, mâncare și vin. Împăratul Hsien Feng se înclină spre cer și spune același monolog pe care l-a mai spus de nenumărate ori înainte. Îngenunchind lângă el, mă dau cu fruntea de pământ și mă rog ca tatăl său să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atenția lui Tung Chih. Însă el a fost interesat mai mult de acele din părul meu. Oaspeții stau în liniște în sală și așteaptă ca Tung Chih să îndeplinească ritualul. În fața a sute de oameni, îngenunchez dinaintea altarului și aprind tămâie. Împăratul Hsien Feng și Nuharoo stau pe jilțurile din centrul sălii. Ne rugăm, în timp ce fumul de tămâie începe să umple încăperea. Se servește ceai și nuci. Când soarele ajunge deasupra sălii, Tung Chih este adus înăuntru de doi eunuci. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stau în liniște în sală și așteaptă ca Tung Chih să îndeplinească ritualul. În fața a sute de oameni, îngenunchez dinaintea altarului și aprind tămâie. Împăratul Hsien Feng și Nuharoo stau pe jilțurile din centrul sălii. Ne rugăm, în timp ce fumul de tămâie începe să umple încăperea. Se servește ceai și nuci. Când soarele ajunge deasupra sălii, Tung Chih este adus înăuntru de doi eunuci. E îmbrăcat într-o o robă aurie brodată cu dragoni și se uită în jurul său cu ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu o paradă de sărbătoare. În aer s-au aruncat pocnitori pentru „a speria duhurile rele“. Gărzile de ceremonie poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada șirului sunt camere-garderobă și camere de toaletă ambulante. Pedestrași ghidează caii și măgarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ea continua să poarte rochia în care își propusese să moară. Era atât de murdară, încât marginea gulerului devenise gri. Mergeam printr-o pădure de umbrele și corturi din mătase în formă de pavilion. Am inspectat cortegiul și am ars tămâie. La sfârșit am turnat vin, invitând sicriul să-și urmeze drumul. Procesiunea a pornit pe drumurile sălbatice de la Jehol spre Marele Zid. Sicriul fusese finisat cu patruzeci și nouă de straturi de vopsea. Era de un roșu trandafiriu cu modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată cu flori albe însoțea fiecare jilț. Eunuci în veșminte din mătase albă purtau vase pentru ars tămâia. În spatele lor urmau două orchestre, una cu instrumente de alamă, iar cealaltă cu instrumente cu coarde și flaute. Când orchestrele începeau să cânte, în aer se aruncau bani din hârtie albă, care cădeau jos precum fulgii de zăpadă. Nuharoo, Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
regiune. Mai-marele călugărilor trebuie să fi petrecut mulți ani trăind aici - cum ar putea să nu știe? Călugărul a schimbat subiectul când l-am rugat să mi se arate templul. Ne-a dus în sala principală, astfel încât să putem aprinde tămâie pentru zei, și apoi ne-a adus imediat înapoi în această cameră de dormit. Când l-am întrebat despre istoria sculpturilor de pe pereți, el a schimbat din nou subiectul. Felului său de a vorbi îi lipsea, de asemenea, înțelepciunea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru liniște“. În zori, suntem la mormântul lui Hsien Feng. Aștept trei ore până sosește momentul ca sicriul să fie pus la locul său. La micul dejun mi s-a servit un terci. Apoi trei călugări își leagănă cădelnițele cu tămâie și merg în cercuri în jurul meu. Fumul gros mă îneacă. Se aud tobe și muzică și vântul distorsionează sunetul. Peisajul este golaș și vast. Cărăușii duc sicriul pe umeri pas cu pas către mormânt. Stau în genunchi și mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi făcut din cenușă udată și apoi Întărită. Părintele, parcă nemulțumit că arătase Înțelepciune ceva mai devreme, s-a făcut și Sfinția Sa de râsul curcilor, propunând ca soluție a problemei o slujbă specială de afurisire, Însoțită de afumare cu tămâie sfințită adusă de la vestite mănăstiri grecești. Singurul care a privit În mod corect lucrurile a fost profesorul Foiște, om de cultură și aleasă simțire. El i-a ascultat și i-a lăsat pe antevorbitorii săi - În spirit democratic - să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am bătut pe Ion până a leșinat. Când s-o face mare, o să-i spun de ce.” În anii din urmă, circarul și nevasta lui Îmbătrâniseră de tot, șarpele murise demult, iar ei renunțaseră la scamatorii. Veneau În sat ca să vândă tămâie adusă de la munte, cruciulițe de lemn sculptat și tot soiul de mărunțișuri bisericești. Oamenii cumpărau de la ei de milă, amintindu-și de strălucitoarele lor spectacole de altădată și de chiloții cu sclipici ai circăresei, pe care Îi cumpărase, ca suvenir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vede cea din urmă sară... La cap un muc de lumânare Învie‐ ncet și dă să moară, Asemeni visurilor tale În sufletul de‐odinioară! Numai o babă milostivă Îți străjuie la căpătâie, și pe cărbunii din jertfelnic Așază boabe de tămâie. De pe blidar un biet opaiț Își joacă para tulburată Pe fața strânsă sub bărbie C‐o legătură‐ mprumutată. Încet s‐apropie de tine și‐ ți pune‐ un ban în mâna slabă, Îi tremură durerea‐ n gene și‐ncepe‐a plânge
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]